Europa extinsă. Ar putea, în sfârșit, Kosovo să intre în Consiliul Europei?

Bine ați venit la Europa Extinsă, buletinul informativ al RFE/RL care se concentrează pe problemele cheie referitoare la Uniunea Europeană, NATO și alte instituții și relațiile acestora cu Balcanii de Vest și vecinătățile de est ale Europei.

Sunt editorul RFE/RL Europe, Rikard Jozwiak, iar săptămâna aceasta analizez două mari probleme: șansele Kosovo de a adera la Consiliul Europei și slăbirea sancțiunilor UE împotriva Rusiei.

Bref#1: Este sau nu Pristina în pragul aderării la Consiliul Europei?

Ce trebuie să știți: Kosovo este cu un pas mai aproape de aderarea la Consiliul Europei, un organism care promovează drepturile omului, democrația și statul de drept în statele membre.

Pe 16 aprilie, Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei (APCE) va analiza și vota un raport care recomandă aderarea țării.

Dacă o majoritate de două treimi din delegații adunării din 46 de țări membre votează pentru, s-ar putea crea terenul pentru o decizie finală la reuniunea miniștrilor de externe ai Consiliului Europei din 16 mai.

Calitatea de membru al consiliului, care a fost un obiectiv pentru Pristina încă de la declararea independenței sale față de Serbia, în 2008, ar însemna, printre altele, că kosovarii și-ar putea judeca cazurile la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) de la Strasbourg.

Ca să nu mai vorbim de faptul că Kosovo s-ar alătura Uniunii Europene de Radiodifuziune (EBU), ceea ce i-ar permite să participe și la vestitul concurs anual Eurovision.

Belgradul nu a recunoscut niciodată declarația de independență a Kosovo din 2008 și a acționat intens pentru a împiedica țara să se alăture oricăror organizații internaționale.

Context: este posibil ca majoritatea de două treimi să fie atinsă.

Un raport pe această temă a fost aprobat pe 27 martie de Comisia pentru afaceri politice și democrație a APCE, care a afirmat că „aspirațiile Kosovo de a adera la Consiliul Europei ar trebui să fie întâmpinate cu un răspuns pozitiv”. Plenul tinde să urmeze deciziile comisiei.

În prezent, 12 din cele 46 de state membre ale Consiliului Europei nu consideră Kosovo un stat independent: Serbia și Bosnia-Herțegovina; cele cinci țări membreUE care nu au recunoscut Kosovo - Cipru, Grecia, România, Slovacia și Spania, precum și Armenia, Azerbaidjan, Georgia și Moldova.

Nici Ucraina nu recunoaște independența Kosovo, în mare parte din cauza temerii că Rusia ar putea să o folosească pentru recunoașterea internațională a teritoriilor ucrainene pe care le ocupă în prezent.

Cu toate acestea, reprezentanții țărilor s-ar putea să nu voteze în conformitate cu opiniile lor politice declarate despre Kosovo.

De exemplu, reprezentanții ucraineni vor avea „un vot liber” și s-ar putea ca și alte țări să le urmeze exemplul.

Deputații APCE din partidul de guvernământ Fidesz din Ungaria vor vota probabil împotriva moțiunii, în ciuda recunoașterii de către Ungaria a statului Kosovo, o reflectare a legăturilor tot mai mari ale Budapestei cu Serbia.

Probabil că vor fi și destul de mulți reprezentanți care vor opta pentru abținere, ceea ce ar fi în favoarea Pristinei.

Este semnificativ faptul că autoarea raportului, Dora Bakoyannis, este un fost ministru grec de externe și sora actualului prim-ministru grec, Kyriakos Mitsotakis.

Nu este de neconceput că, în ciuda poziției oficiale de nerecunoaștere a Atenei, delegația elenă va susține calitatea de membru al Pristinei.

Background

• Există o serie de motive pentru care există o șansă rezonabilă pentru admiterea Kosovo acum în Consiliul Europei. În primul rând, Rusia a fost expulzată din Consiliul Europei la scurt timp după ce a invadat total Ucraina pe 24 februarie 2022. Cu Moscova în afara, Serbia și-a pierdut unul din cei mai mari aliați ai săi. Apoi mai este faptul că Kosovo s-a alăturat deja cu succes unor organisme legate de Consiliul Europei, cum ar fi Comisia de la Veneția, un consiliu consultativ și Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei.
• Legat de aceasta, dialogul care vizează normalizarea relațiilor dintre Belgrad și Pristina, care este facilitat de Uniunea Europeană, are loc din 2011 cu diferite grade de angajament diplomatic. Acest dialog este la cel mai scăzut nivel istoric în acest moment, după o serie de incidente din ultimul an, inclusiv decizia Pristinei de a impune folosirea numerelor de înmatriculare ale mașinilor kosovare, alegerile locale fără participarea etnicilor sârbi și atacul de la mănăstirea Banjska care a dus la moartea unui polițist kosovar.
• Înainte de toate acestea, atât Serbia, cât și Kosovo au consimțit verbal prin Acordul de la Ohrid la normalizarea relațiilor diplomatice. Unul dintre punctele cheie ale acestui acord este că „Serbia nu va obiecta la aderarea Kosovo la nicio organizație internațională”. Există alte două prevederi importante care stabilesc că Kosovo „se va angaja să asigure un nivel adecvat de autogestionare pentru comunitatea etnică sârbă din Kosovo” și „va asigura securitatea proprietăților Bisericii Ortodoxe Sârbe în interiorul granițelor sale”.
• Există, totuși, două avertismente legate de acordul verbal de la Ohrid. În primul rând, nu a fost de fapt semnat de niciuna dintre părți, deși premierul kosovar Albin Kurti și-a exprimat disponibilitatea de-a o face. Deci, legalitatea sa este pusă sub semnul întrebării. În al doilea rând, nu s-a convenit care ar trebui să fie pasul următor.
• În esență, Kosovo a făcut primul pas. În martie, guvernul a decis să predea 24 de hectare de teren în proprietatea mănăstirii Bisericii Ortodoxe Sârbe din Decani, din vestul Kosovo. Curtea constituțională a Kosovo a decis ca mănăstirii să i se acorde pământul în 2016, dar guvernele kosovare succesive au refuzat să țină seama de hotărârea curții. Această întorsătură l-a determinat pe Bakoyannis să recomande aderarea la Consiliul Europei.
• Există și alte probleme pe care Kosovo trebuie să le abordeze: înființarea unei asociații a municipalităților cu majoritate sârbă și exproprierea terenurilor în acele municipalități. Potrivit raportului lui Bakoyannis, ambele probleme ar trebui să fie un „angajament de post-aderare” pentru Pristina. Întrebarea este dacă comunitatea internațională mai largă este de acord.
• În timp ce votul APCE de săptămâna viitoare este consultativ și nu este obligatoriu, adevărata politică va începe în perioada premergătoare reuniunii miniștrilor de externe de luna viitoare. Ca și în adunarea parlamentară, o decizie poate fi luată cu o majoritate de două treimi, dar asta ar fi fără precedent. Până acum, miniștrii au ajuns întotdeauna la un consens cu privire la acceptarea de noi membri.
• Serbia a sugerat deja că va face tot posibilul pentru a preveni aderarea Kosovo și, în cele din urmă, Belgradul ar putea câștiga această luptă. Un scenariu ar putea fi că nu se ia deloc o decizie finală în luna mai. Așa-numitul Quint (Franța, Germania, Italia, Regatul Unit și Statele Unite ale Americii) dorește să vadă un proiect de lege adecvat prezentat de Kosovo privind asocierea municipalităților cu majoritate sârbă înainte ca țările să se poată pune de acord asupra acestui articol chiar și fiind pe ordinea de zi la şedinţa ministerială.
• Cele cinci țări văd astfel o ultimă șansă de a-l presa pe Kurti să cadă de acord cu privire la această problemă controversată. Având în vedere că apartenența la UE este încă doar un vis, calitatea de membru al Consiliului Europei este ultimul stimulent occidental oferit pentru Pristina. Dar chiar și aderarea la Consiliul Europei ar putea fi un pas prea îndepărtat pentru Kosovo și nu numai din motive politice.
• În timp ce înființarea asociației municipalităților a fost convenită de Belgrad și Pristina încă din 2013, Curtea Constituțională a Kosovo a pus sub semnul întrebării legalitatea acesteia. Decizia judecătorească se referă la sfera de autoritate și la structura etnică din cadrul organizației, cu indicii că angajarea poate fi rezervată exclusiv sârbilor etnici, o practică despre care instanța din Kosovo consideră că încalcă constituția.
• Deci, în timp ce Kosovo ar putea fi impulsionat printr-un vot în adunarea parlamentară săptămâna aceasta, o decizie finală a celor 46 de miniștri de externe ar putea fi amânată cu cel puțin un an, dacă nu mai mult.

Bref#2: Se destramă sancțiunile UE împotriva Rusiei?

Ce trebuie să știți: este corect să spunem că regimul de sancțiuni al Uniunii Europene împotriva Rusiei s-a diluat în ultimele săptămâni, în special în ceea ce privește lista de entități și de persoane cărora blocul le-a impus înghețarea activelor și interzicerea vizelor de la invadarea Ucrainei, în februarie 2022.

Întrucât Uniunea Europeană ia în considerare extinderea listei de sancțiuni, care include în prezent 2.177 de persoane și entități, trei persoane au fost eliminate de pe listă în martie, în timpul revizuirii sale bianuale de rutină, care necesită acordul unanim al tuturor celor 27 de state membre UE.

Deși acesta este un număr relativ mic, persoanele radiate sunt foarte importante: Arcadi Voloj, co-fondator al gigantului rus de internet Yandex; omul de afaceri Serghei Mndoiants și Jozef Hambalek, cetățean slovac și șef al clubului de motociclism naționalist rus Night Wolves din Europa.

Hambalek a fost primul cetățean al UE care a fost inclus pe lista neagră în 2022. Unele persoane incluse pe lista neagră aveau pașapoarte UE pe lângă cetățenia rusă. Când întreaga listă va fi reînnoită în septembrie, este cel mai probabil ca mai multe nume să fie eliminate, în mare parte din cauza a trei hotărâri recente pronunțate de Tribunalul UE cu sediul în Luxemburg, o parte constitutivă a Curții de Justiție a Uniunii Europene.

Context : Pe 20 martie, Tribunalul a decis că Nikita Mazepin, un fost pilot de Formula 1 și fiul oligarhului rus Dmitri Mazepin, ar trebui eliminat de pe listă. UE a susținut că Mazepin senior este membru al cercului apropiat al președintelui rus Vladimir Putin și a sprijinit acțiunile care subminează integritatea teritorială a Ucrainei. Toamna trecută, o instanță a UE a susținut raționamentul Bruxelles-ului în acest sens într-un verdict de referință.

Cu toate acestea, când vine vorba de Mazepin junior, Tribunalul a remarcat că UE nu a dovedit nicio legătură între tată și fiu - dincolo de legăturile de familie evidente - și nu dispunea de dovezi suficiente pentru a aplica măsuri restrictive asupra acestuia.

Pe 10 aprilie, instanța din Luxemburg a dat o altă lovitură legală Bruxelles-ului, când a decis că Petr Aven și Mihail Fridman, acționari majori la una din cele mai mari instituții financiare din Rusia, Alfa Bank, ar trebui și ei radiați.

Judecătorii au remarcat că poate exista „un anumit grad de proximitate” între Aven și Fridman, pe de o parte, și Putin sau anturajul său, pe de altă parte, dar că UE nu a reușit să demonstreze că cei doi sprijină acțiuni și politici care subminează independența Ucrainei sau că au oferit sprijin material sau financiar Rusiei pentru a destabiliza Ucraina.

Background

• Este important să ne amintim că Mazepin junior, Aven și Fridman rămân încă sub sancțiunile UE. Cum este posibil? În primul rând, UE poate ataca verdictul în termen de două luni și 10 zile. În al doilea rând, Bruxellesul folosește, de asemenea, un tertip în regimul de sancțiuni pentru a-i menține pe lista neagră.
• UE a susținut că hotărârile celor trei bărbați acoperă doar perioada de la listarea lor inițială din februarie 2022 până în martie 2023. De atunci, UE a reînnoit lista de sancțiuni, cu numele celor trei bărbați incluse, atât în lista din septembrie 2023, cât și, cel mai recent, luna trecută. Potrivit oficialilor UE, aceste reînnoiri sunt mai mult decât o formalitate tehnică; de fapt, ei produc liste noi la fiecare șase luni, pe măsură ce unele nume sunt adăugate și altele sunt eliminate.
• În acest fel, UE obligă persoanele încă sancționate să depună un nou dosar la Curtea Europeană de Justiție (CEJ) pentru a contesta cea mai recentă actualizare a sancțiunilor. Procedurile judiciare necesită timp, iar când vine momentul reînnoirii în fiecare martie și septembrie, roțile justiției permit UE să rămână în frunte.
• Așa a reușit UE să-l mențină pe fostul președinte ucrainean Viktor Ianukovici pe o listă de sancțiuni până în 2022, deși acesta a câștigat primul său caz într-o instanță UE în 2019 și apoi, în următorii doi ani, a câștigat alte două bătălii legale.
• Timpul suplimentar pe care-l obține astfel Bruxellesul ar putea să-i permită să prezinte probe suplimentare pe care instanța le va lua în considerare. Iată ce s-a întâmplat cu Violetta Prigojna, mama oligarhului și liderului al mercenarilor Wagner, acum mort, Evgheni Prigojin. În martie 2023, ea a devenit prima persoană care a contestat sancțiunile UE împotriva Rusiei și care a câștigat la CEJ. Dar, potrivit unor surse familiare cu dosarul care nu au autoritatea de a vorbi public, UE a reușit apoi să prezinte detalii suplimentare. Prigojina a rămas sancționată de atunci.
• Până în prezent, la instanța UE au fost depuse 115 dosare prin care se solicită radierea de pe listă a unor persoane sau companii. Multe sunt depuse de oameni de afaceri ruși bogați, sancționați, care sunt capabili să cheltuiască sume uriașe pe avocații europeni pentru a lupta împotriva sancțiunilor. Până acum, UE a câștigat 33 de cazuri și a pierdut doar opt, un punctaj bun pentru Bruxelles. Recentul trio de pierderi ar putea crea un precedent, totuși, și ar însemna mai multe lovituri pentru UE în lunile următoare.
• În cele din urmă, rămâne o decizie politică dacă cei trei ruși și alții rămân listați în luna septembrie. Pentru aproape fiecare reînnoire de până acum, Ungaria a încercat să-și exercite dreptul de veto. Anterior, UE a reușit să asigure încă șase luni de reînnoire, oferindu-se să elimine persoanele pe care serviciul juridic al UE le-a marcat ca „slabe” din cauza probelor insuficiente.
• De exemplu, toamna trecută, doi oameni de afaceri ruși mai puțin cunoscuți, Alexandr Șulghin și Farhad Ahmedov, au fost scoși de pe listă. Dar având în vedere că Budapesta a cerut anterior înlăturarea lui Aven, Fridman și Mazepin junior, este posibil ca aceștia să facă o cerere similară destul de curând, mai ales că acum sunt susținuți de propria instanță a UE în această privință.

Privind înainte

Liderii UE se adună la Bruxelles pentru un alt summit în perioada 17-18 aprilie.

Întâlnirea se va concentra în principal pe probleme economice și relațiile cu Turcia, dar participanții vor vorbi și despre Ucraina și despre modul în care UE își poate stimula industria de apărare pentru a trimite mai multe arme la Kiev.

Cu câteva zile înainte de întâlnirea liderilor UE, în perioada 16-17 aprilie, va avea loc în capitala UE Conferința Națională a Conservatorismului (denumită adesea „NatCon”).

Evenimentul anual, care reunește politicieni de dreapta și analiști, va fi condus de premierul ungar Viktor Orban și de politicianul britanic pro-Brexit Nigel Farage.

Așteptați-vă la multe dezamăgiri dinspre Bruxelles și vorbiți despre modul în care partidele eurosceptice vor ajunge să câștige viitoarele alegeri pentru Parlamentul European.

Asta e tot pentru saptamana asta. Simțiți-vă liberi să mă contactați pentru oricare dintre aceste probleme pe Twitter @RikardJozwiak sau pe e-mail la jozwiakr@rferl.org.

Pana data viitoare,

Rikard Jozwiak

Dacă ți-a plăcut acest briefing și nu vrei să ratezi următoarea ediție abonează-te aici.

Traducerea și adaptarea, Dora Vulcan

Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.