În declarația de la Cotroceni, alături de președintele Iohannis, premierul Belgiei, Alexander de Croo, a transmis românilor că „frontiera voastră este și frontiera noastră”, unul dintre cele mai ferme mesaje de apărare transmise de liderii occidentali sosiți la București.
Înainte de a ajunge la baza de la Mihail Kogălniceanu, Alexander de Croo a vizitat redacția Europei Libere, unde a participat la o discuție cu jurnaliști români și belgieni legată de libertatea de exprimare, riscul campaniilor de dezinformare, dar și o comparație între cum tratează politicienii români și cei belgieni relația cu jurnaliștii. Vom difuza dezbaterea într-una din zilele următoare.
Prioritar însă, într-un interviu în exclusivitate, premierul belgian a explicat în detaliu câteva dintre cele mai dificile dileme cu care se confruntă țările NATO în fața masacrelor săvârțite de forțele ruse în Ucraina. Riscul extinderii conflictului, cu milioane de victime, este real. Dar care este prețul plătit între timp de Ucraina?
Iată punctele cheie ale interviului:
- Belgia ajută Ucraina chiar de la începutul războiului, inclusiv cu armament și echipamente militare. „Vrem să luptăm războiul cu Rusia”, dar trebuie să fim prudenți. Un război care depășește granițele Ucrainei este imprevizibil.
- Este posibilă pacea cât Vladimir Putin este la putere? „Nu se poate ignora faptul că au avut loc crime de război. Și au avut loc la un nivel la care nimeni nu s-ar fi așteptat. Cred că de acest element depinde cu cine se poate negocia”.
- Dreptul de veto al Rusiei în Consiliul de Securitate ONU poate fi frustrant, organizația nu e perfectă, dar este tot ce avem. Trebuie să facem un efort și mai mare de convingere a membrilor. „Este ușor să vorbești cu oameni cu care ești de acord. Este extrem de dificil să vorbești cu oameni cu care nu ești de acord”.
- „Poporul ucrainean luptă și pentru ideile noastre. Rusiei nu-i place ceea ce reprezintă Europa. Nu îi place ideea unei democrații care funcționează. Nu îi place ideea unei societăți transparente. Nu îi place faptul de a exista o presă liberă. Nu îi place transparența. Țările care aplică transparența nu intră într-un război fără sens ca cel pe care îi vedeți”.
- Lupta contra dezinformării nu poate fi cenzura. „Nu poți cenzura dezinformarea. E ca și când ai încerca să stingi foc cu foc”. Școala, universitățile, societatea civilă trebuie implicate direct în combaterea dezinformării.
- Într-un caz precum cel al presiunilor contra jurnalistei de investigație Emilia Șercan, cea mai eficientă soluție este apelul la justiție.
De Croo: Achiziții de armament pentru Ucraina de 30 mil. euro
Europa Liberă: Domnule prim-ministru, mulțumesc că ați venit în redacția Europa Liberă. Am să intru direct în subiect. În ce constă ajutorul umanitar și cel militar oferit de Belgia Ucrainei?
Alexander de Croo: În primul rând, ajutorul umanitar se desfășoară în mai mlte direcții. Una dintre ele este aceea de a-ai ajuta pe refugiați să ajungă în țările noastre, în țări din Uniunea Europeană. Ca state membre, am activat directiva privind protecția temporară, ceea ce înseamnă că oamenii care sosesc în Belgia au acces gratuit la sistemul de asistență medicală și socială, la școlarizare pentru copiii lor, iar piața muncii le este deschisă.
Prevederile legale pe care le aplicăm costă. Costă mult. Am estimat că sunt necesare 800 de milioane de euro ca să acoperim în principal costurile sociale, dar și să finanțăm contribuția noastră la organizații umanitare, de exemplu Programul Națiunilor Unite pentru Alimentație, Organizația ONU pentru Refugiați, UNICEF, adică organizația ONU pentru copii.
Avem un total de 85 de milioane de euro pe care îl oferim. Acest tip de finanțare este ceea ce se cheamă finanțare la cerere, ceea ce înseamnă că finanțarea merge către organizație, care poate folosi banii cum vrea și știm că faptul este foarte apreciat pentru că permite multă flexibilitate (pentru nevoile de pe teren n.r.). Deci, o direcție de ajutor din partea Belgiei, asistența umanitară. Și sunt sigur că în următoarele luni vom face mult mai mult pentru că nevoile vor deveni mult, mult mai mari.
Un alt doilea element îl reprezintă, bineînțeles, sancțiunile economice. Primul lor scop este să slăbească Rusia economic și să îi slăbească capacitatea de a finanța acest război. Suntem acum la cel de-al cincelea pachet de sancțiuni (împotriva Rusiei n.r.). Sunt convins, ca țări europene ce suntem, că vom merge și mai departe în ținti Rusia din punct de vedere economic, de a izola Rusia, de a izola politic Rusia. Și există o mulțime de inițiative în interiorul organizațiilor internaționale de excludere a rușilor din orice putere de decizie.
Și, de asemenea, ultimul element, sprijinul militar. Belgia este primele primele state care au oferit Ucrainei mitraliere, combustibil pentru vehiculele militare. Am decis, de asemenea, în ultimele două săptămâni să cumpărăm anumite arme noi și să le transferăm Ucrainei. Aici trebuie să fiu deschis cu dvs. și să vă spun că nu comunicăm în detaliu chiar totul și există un motiv pentru care nu comunicăm chiar în detaliu tot ceea ce furnizăm. Aceasta pentru că dacă am explica cine furnizează armele, atunci aceasta ar oferi Rusiei anumite informații, ceea ce ar slăbi Ucraina. Dar putem vorbi deschis despre faptul că am făcut achiziții. Și am făcut asta pentru suma de 30 de milioane de euro.
Europa Liberă: Revenind la ajutorul umanitar pe care Belgia îl oferă Ucrainei, acum o lună și mai bine, președintele Iohannis a anunțat că România va deveni un hub umanitar pentru Ucraina. Acest ajutor belgian pentru Ucraina va trece prin România sau va fi România implicată în vreun fel în transportul și distribuția acestor ajutoare?
Alexander de Croo: Marea majoritate a ceea ce facem e prin Polonia. Ajutorul umanitar, de pildă. Avem o organizație numită Belfast care oferă generatoare pentru adăposturi/tabere ale refugiaților și nu numai, și toate trec prin Polonia. Nu sunt 100% sigur, dar cred că ajutorul nostru pentru ucraineni care să treacă prin România este limitat și chiar inexistent.
Europa Liberă: De ce se întâmplă acest lucru?
Alexander de Croo: Cred că are legătură cu logistica pură și cu distanța. Dacă începi o călătorie de la Bruxelles, cea mai directă linie spre Ucraina merge prin Germania, traversează Republica Cehă și ajunge în acest fel în Polonia. Acesta este motivul. Și cred că, de asemenea, Polonia a fost foarte rapidă la începutul războiului, în a stabili aceste huburi logistice. Dar sincer, aceasta nu este în niciun fel vreo judecată cum că România nu ar fi un hub eficient, ci este despre linia directă spre destinație.
Europa Liberă: Ține de geografie mai degrabă.
Alexander de Croo: Un fel de geografie, exact.
Europa Liberă: Ați menționat sancțiunile economice. Mulți români, între care analiști politici, chiar și experți militari, consideră că sancțiunile economice nu sunt un instrument eficient împotriva Rusiei dat fiind faptul că, din nefericire, poporul rus este obișnuit cu greutăți atât de mari încât nu ni le putem imagina. Regimurilor politice succesive din Rusia nu le-a păsat ce se întâmplă cu proprii cetățeni, cu proprii soldați. Dar în același timp, vedem distrugerile din orașele ucrainene, mii și mii de victime ca să nu mai menționăm cele peste 4,5 milioane de refugiați în mai puțin de două luni. Vă întreb: funcționează sau nu sancțiunile?
Alexander de Croo: Hmm... Ei bine, în primul rând, cred că sancțiunile sunt parte a unui întreg set de măsuri, că oferind sprijin militar și echipament militar este un element, și izolând Rusia este alt element. Și apoi, în privința sancțiunilor, noi am fost foarte prudenți ce fel de sancțiuni impunem.
Scopul sancțiunilor a fost ca ele să îi atingă pe cei care iau decizii. Să ajungă la Vladimir Putin, să ajungă la oligarhi. Să ajungă la investițiile lor. Până acum, aceste sancțiuni au avut un impact asupra economiei rusești și asupra populației Rusiei? Da, au avut. Și este o situație nefericită că lucrurile se întâmplă în acest fel. Dar dacă vrei să limitezi capacitatea Rusiei de a finanța acest război, acesta este singurul mod în care putem să facem asta acum.
De asemenea, trebuie să fim foarte prudenți în privința alegerii sancțiunilor și domeniilor de aplicat astfel încât impactul să se simtă de partea rusă și nu de partea noastră. Aud oameni spunând: 'Bine, sancțiuni, dar ar fi bine să fiți mai duri legat de petrol & gaze, de exemplu'. De acord, dar trebuie să o facem pas cu pas pentru că sunt o mulțime de state care sunt foarte dependente energetic de Rusia. Dacă tăiem furnizarea de pe azi pe mâine, impactul asupra populației noastre va fi gigantic. Se va ajunge la o incredibilă creștere a prețurilor. Și se va ajunge la o recesiune economică ce va lovi în propria noastră populație. Or, noi nu suntem în război cu noi înșine.
Vreau să spun: suntem în vreme de război. Vrem să luptăm războiul cu Rusia. Dar trebuie să fim foarte prudenți cum o facem. Pe de altă parte, vom veni cu un nou set de sancțiuni și mai sever? Sunt sigur că o vom face, e binevenit.
Uitați, trebuie să fim clari în privința a ceea ce se poate face și a ceea ce nu se poate face. Știu, de exemplu, că președintele Zelenski a cerut o zonă de interdicție aeriană asupra Ucrainei. Iar în Parlament (al Belgiei n.r.) a primit răspuns la acest lucru. Cred că o no-fly-zone arată foarte bine pe hârtie, dar va conduce imediat la faptul că statele NATO vor deveni parte a războiului. Aceasta va însemna extinderea războiului dincolo de frontierele Ucrainei. Și nu cred că asta este în avantajul populației Ucrainei. Știu că nu acesta este răspunsul pe care îl așteaptă domnul Zelenski. Știu asta.
Europa Liberă: Domnule prim-ministru, presa occidentală, eu însămi, noi toți, am auzit aceste argumente și înainte de Bucea. Mai sunt aceste argumente suficiente după masacrul de la Bucea și din atâtea alte locuri?
Alexander de Croo: După Bucea, am decis să mergem și mai departe cu înăsprirea sancțiunilor. Nu e vorba că nu vrem să răspundem la ce s-a întâmplat (masacrul de la Bucea n.r.). Un alt element este că a devenit evident că au loc crime de război și, atunci când au loc crime de război, și din nenorocire, vedem în fiecare zi din ce în ce mai multe, aceste crime de război trebuie documentate. Dovezile trebuie înregistrate, analizate, iar vinovații trebuie să fie acuzați, supuși anchetelor.
Știu că unii oameni vor spune că aceste lucruri nu vor duce nicăieri. Dar la fel s-a spus și în timpul războiului din Balcani, că nu se va putea face nimic împotriva domnului Miloșevici. Dar până la urmă, el a fost învinuit a fost acuzat, condamnat și și-a primit sentința. Cred că este important să facem acest lucru. Vrem să devenim parte a războiului? Vrem să intrăm în război cu o țară care are arme nucleare? E bine să fim prudenți și să protejăm propriile noastre populații.
Da, știu că este o dilemă etică pe care o am și eu când văd atrocitățile. 'Cum ați reacționa față de cei care au comis aceste atrocități?' sunt întrebat. Și mă găsesc pe mine însumi într-o situație extrem de dificilă. Dar cred că ceea ce e de așteptat de la liderii politici este să gândească cu mulți pași înainte, în perspectivă. Să gândească: dacă fac acest pas, care este consecința acelui pas pe care l-am făcut? Și cred că ar fi o greșeală imensă din partea noastră ca țări NATO să devenim parte activă în război.
„Ne aflăm împotriva cuiva căruia nu îi pasă de oameni și de legile internaționale”
Europa Liberă: Replica mea către cei care contestă utilitatea unui tribunal internațional nu este că nu e important, ci că durează. Durează adunarea probelor în manieră judiciară, nu jurnalistice, nu militară. Și în același timp, acum când discutăm, există deja informații că forțele ruse au folosit la Mariupol arme chimice. Arme chimice care au afectat supraviețuitori într-un oraș făcut deja una cu pământul. Acesta este următorul nivel în șantajul nuclear al lui Vladimir Putin. Câte victime trebuie să mai vadă lumea civilizată ca să se hotărască să oprească acest coșmar colectiv?
Alexander de Croo: Este o întrebare extrem de dificilă pentru că, așa cum am spus, a interveni ca state NATO înseamnă un efect de domino care este ceva complet impredictibil. Ce s-ar putea face acum? Ei bine, așa funcționează democrațiile. Avem nevoie de fapte, avem nevoie ca acele fapte să fie verificate, avem nevoie de argumente și de contra-argumente ca apoi să putem lua o decizie.
Da, eu văd aceste atrocități în aceeiași măsură în care cred că așteptați de la liderii politici capacitate de gândire și analiză și să fim prudenți în deciziile pe care le luăm, mai ales că ne aflăm împotriva cuiva care nu gândește în termeni omenești obișnuiți, împotriva cuiva care nu se gândește la oameni și nu îi respectă pe oameni și nu se gândește să respecte legile internaționale în domeniul umanitar și așa mai departe.
Deci investigăm ce ați spus despre zvonurile că la Mariupol ar fi fost folosite arme chimice. Nu pot da un verdict în acest moment (n.r. interviul a fost realizat marți, 12 aprilie).
Pe de altă parte, facem absolut tot ce putem pentru a-i ajuta pe ucraineni cu echipament militar, cu informații și așa mai departe.
Până la urmă, un război nu este niciodată câștigat sau pierdut. Un război se termină la o masă de negociere. Și cu cât cei implicați ajung mai repede la negociere, cu atât mai repede poate începe o discuție reală. Și sper doar să vină acel moment.
Din păcate, pentru moment, nu vedem niciun semn în acest sens. Mă înfurie, dar, din păcate, nu avem prea multe pârghii pentru a schimba această situație pentru moment, deoarece ne confruntăm cu cineva care nu folosește aceeași gândire ca noi.
Europa Liberă: Credeți că un adevărat proces de pace este posibil cât timp Vladimir Putin este încă la conducerea Rusiei?
Alexander de Croo: Ei bine, cred că discuțiile de pace nu pot avea loc deloc dacă nu există încetarea focului. Și cred că aceasta este o problemă enormă astăzi. Există discuții, dar cum poți discuta când ești masacrat în propria țară?
Acesta este primul element: discuțiile de pace se pot întâmpla doar atunci când există o încetare a focului.
Apoi, vedem atrocitățile, vedem crimele de război, faptele sunt acolo. Și sunt oameni care sunt responsabili pentru comiterea lor. Sunt oameni care le-au dus la îndeplinire. Sunt oameni care l-au coordonat și sunt oameni care au dat ordinul. Încă nu vreau să fac eu legătura între toate aceste puncte. Depinde de Curtea Penală Internațională să facă acest lucru, iar ei anchetează.
Nu se poate ignora faptul că au avut loc crime de război. Și au avut loc la un nivel la care nimeni nu s-ar fi așteptat. Cred că de acest element depinde cu cine se poate negocia.
„Este extrem de dificil să vorbești cu oameni cu care nu ești de acord. Dar aceasta este valoarea cooperării multilaterale”
Europa Liberă: Cel puțin încă o întrebare dificilă. Săptămâna trecută, președintele Zelenski s-a adresat Consiliului de Securitate al ONU și le-a spus membrilor permanenți și nepermanenți că dacă nu sunt capabili să oprească crimele de război împotriva civililor, este timpul ca ONU să își înceteze activitatea dacă nu este capabilă să facă ce ar trebui să facă prin propriile reglementări și propria Cartă. Încă o idee, vă rog, a doua zi, conducerea editoriala a Times, a spus: „Știți ceva? Domnul Zelenski are dreptate. Consiliul de Securitate al ONU are o problemă uriașă”. În următoarea zi, The Guardian a spus: „Domnul Zelenski are dreptate. Rusia nu își poate folosi dreptul de veto pentru a ucide oameni în Ucraina. Înlăturați așadar Rusia din Consiliul de Securitate”, a spus The Guardian. Deci, îndepărtați Rusia din Consiliu, cerea editorialul din The Guardian. Faceți ceea ce trebuie să faceți în calitate de ONU, de Consiliu de Securitate al ONU. Opriți uciderile din Ucraina. Rusia va protesta, dar ar trebui să se supună, să accepte situația.
Întrebarea este cât adevăr este în acest punct de vedere? Poate fi Rusia ocolită, poate fi dreptul de veto al Rusiei evitat pentru a lăsa loc comunității internaționale să acționeze în Ucraina pentru salvarea vieților civililor?
Alexander de Croo: Problema funcționării Consiliului de Securitate al ONU nu este una nouă. Există de ceva vreme. În urmă cu câțiva ani prezidam Consiliul de Securitate al ONU ca reprezentant al Belgiei și am asistat la o astfel de discuție despre Siria.
Și eram deseori frustrat. Aveam o rezoluție pentru asigurarea accesului umanitar în Siria și a fost blocată prin veto. Și este, de obicei, dezamăgitor, dar o organizație, de asemenea, o democrație, trebuie să funcționeze după regulile sale, iar regulile sunt ceea ce sunt.
Poți fi supărat din această cauză, dar acestea sunt regulile. Acum, există modalități de ocolire (a blocajului n.r.). Poți încerca și să acționezi prin intermediul Adunării Generale, dar pentru a face acest lucru, ai nevoie de o majoritate extrem de largă.
Or, ceea ce am văzut este un semn care arată că nu doar Rusia este o problemă în lumea de astăzi. Dacă ne uităm la rezoluțiile care au trecut prin Adunarea Generală, vedem că o mare parte a lumii nu ia o poziție. Se abține de la unele rezoluții pentru că nu sunt neapărat de acord cu gândirea noastră. Ce vreau să spun este că avem foarte mult de făcut pentru a convinge țări, a convinge lideri politici că trebuie luate măsuri. Și putem avea ideile noastre și sunt convins de ideile mele. Sunt convins că aceste atrocități ar trebui să înceteze, dar ar trebui să depunem eforturi mai mari pentru a convinge alte țări să ne sprijine în acest sens.
Europa Liberă: Vă referiți la China.
Alexander de Croo: China este un exemplu, dar sunt multe altele. Dacă vă uitați pe listă, sunt zeci de țări care s-au abținut în cazul diferitelor rezoluții.
Așadar, în loc să spunem, hai să dăm sistemul peste cap, să aruncăm pe cineva afară, ceea ce sună ușor pe hârtie, dar care ar duce la o criză internațională enormă, haideți să depunem mai mult efort.
Noi, ca politicieni, trebuie să depunem mai mult efort să vorbim cu colegii noștri, să le explicăm ce se întâmplă și să le spunem că nu ar trebui să cedeze la presiuni, indiferent care sunt acestea.
Trebuie să vorbim. Valoarea pe care o aduce ONU este prilejul de a vorbi cu oamenii cu care nu ești de acord. Este ușor să vorbești cu oameni cu care ești de acord. Este extrem de dificil să vorbești cu oameni cu care nu ești de acord. Dar aceasta este valoarea cooperării multilaterale.
Europa Liberă: Revenind la ucraineni și președintele lor, Zelenski, i-ați răspuns că nu trebuie să vă mulțumească pentru ajutorul Belgiei, deoarece acesta este normal. Cred că ar fi foarte interesant pentru publicul din România să ne explicați de ce este acest ajutor unul firesc și de ce domnul Zelenski nu are de ce să le mulțumească celorlalte națiuni europene. Cred că este un element cheie.
Alexander de Croo: Cred că atunci când vezi că umanitatea este spulberată și vezi cruzimea devenind regulă în Ucraina, este normal să răspundem cu opusul acestora, cu omenie, fiind primitori, deschizându-ne inimile și casele.
Cred deci că este normal să facem aceasta din punct de vedere uman, dar și deoarece, până la urmă, poporul ucrainean luptă și pentru ideile noastre. Rusiei nu-i place ceea ce reprezintă Europa. Nu îi place ideea unei democrații care funcționează. Nu îi place ideea unei societăți transparente. Nu îi place faptul de a exista o presă liberă.
Nu îi place transparența. Țările care aplică transparența nu intră într-un război fără sens ca cel pe care îi vedeți. Iar Rusiei nu îi place construcția europeană pentru că în lipsa construcției europene este ușor să agresezi o țară mică de 11 milioane de locuitori, precum Belgia. Este mult mai greu să agresezi un grup de 27 sau 30 de țări.
În cazul NATO, singurul motiv pentru care Ucraina este atacată este pentru că nu face parte din NATO.
Iar motivul pentru care alte țări nu sunt atacate este pentru că fac parte din NATO. Până la urmă, ceea ce am vrut să arăt când am spus că noi ar trebui să îi mulțumim lui (Zelenski n.r.), este că lupta pe care o duce este o luptă și pentru idealurile pe care le susținem noi. Este firesc, așadar, să dăm dovadă de umanitate și să oferim sprijin.
„Ucraina nu trebuie să ne mulțumească. Apără și valorile noastre”
Europa Liberă: Mulți români, ONG-uri și mai târziu instituțiile statului au ajutat o mulțime de refugiați ucraineni, iar generozitatea și energia demonstrate de acești români sunt impresionante. Dar, între timp, alți oameni, aici, în România, se întreabă „De ce îi ajutăm pe ucraineni? Avem foarte mulți români săraci, multe probleme. De ce cheltuim resurse și energie pentru toate nevoile altor oameni?”. Aveți un răspuns la această dilemă?
Alexander de Croo: La un moment dat, în viețile noastre, toți aparținem unei minorități. La un moment dat, în viață, putem fi noi cei care au nevoie de ajutor.
Și e normal să ajuți oamenii care au nevoie de ajutor. Acest lucru ne face oameni. Faptul că nu ne gândim doar la noi înșine, ci avem empatie față de cei care suferă. S-a întâmplat în al Doilea Război Mondial, s-a întâmplat în Primul Război Mondial. Sute de mii de belgieni au fugit în altă țară și au fost ajutați, și au existat adăposturi. Nu a fost ușor, iar noi nu uităm asta. Și e normal să ajuți oameni care fug de război. Să nu facem acest lucru ne răpește umanitatea. Vedem deja suficientă lipsă de umanitatea din partea Rusiei. Trebui să răspundem cu opusul acesteia.
Europa Liberă: Am discutat împreună înainte de acest interviu cu jurnalişti români şi belgieni despre dezinformare. O simțim, o vedem, am verificat situații și le analizăm ca jurnaliști Europa Liberă. Dar pare că fenomenul se amplifică chiar de la o zi la alta. Iar narativele favorabile Rusiei și regimului lui Putin se amplifică, de asemenea, foarte repede. Ce politici publice aplicați în Belgia pentru a contracara acest fenomen?
Alexander de Croo: În primul rând, trebuie să încercăm să analizăm fenomenul și să îl monitorizăm. După cum spuneți, el există. Devine din ce în ce mai vizibil. Ceea ce se întâmplă este că oponenții democrației folosesc valorile democrației, libertatea de exprimare, transparența și așa mai departe pentru a distruge funcționarea democrației.
Ca guvern, trebuie să fii atent la modul în care abordezi această problemă. Pentru că înseamnă o intervenție în modul în care este folosită mass-media. Cred că cea mai bună soluție este să implicăm societatea civilă, mediul universitar, oferindu-le un cadru în care să poată lucra, oferindu-le un cadru în care să poată contracara dezinformarea.
Cred că nu poți cenzura dezinformarea. Ar însemna să folosești focul pentru a combate focul. Dar poți răspunde, și poți răspunde într-un mod sincer, iar apoi oamenii pot decide.
Dacă vrei ca oamenii să decidă singuri, ei trebuie să educați. Și chiar cred că un element de bază al educației ar trebui să fie predarea și obținerea cunoștințelor despre cum funcționează media.
Apoi, în privința modului în care abordezi dezinformarea și în care lucrezi cu societatea civilă, ai nevoie de transparență. Dacă ești transparent, atunci cred că se poate face ceva.
Dar dezinformarea este o țintă în mișcare. Învățăm în fiecare zi cum să acționăm și trebuie să fim responsabili în fața publicului nostru, deoarece a interveni în domeniul dezinformării este un domeniu sensibil. Înseamnă că intervii în mass-media și, în general, cred că guvernele nu ar trebui să intervină în mass-media. Dar dacă vezi că anumite mass-media încearcă să-ți distrugă democrația, cred că ar trebui să facem totul pentru a ne proteja democrația.
Europa Liberă: O ultimă întrebare, legată de asemenea de libertatea presei. Recent, colega noastră, nu de la Europa Liberă, ci de la PressOne și, de asemenea, distins profesor universitar de jurnalism, Emilia Șercan, a fost supusă unei operațiuni de kompromat. Ea a dezvăluit că actualul prim-ministru, domnul Ciucă, a plagiat în teza de doctorat, în 2003. Ea a dezvăluit aceasta la începutul anului și, de atunci, a devenit o țintă, iar câteva fotografii private ale ei au fost furate și plasate pe un website public. S-a plâns la Poliție și se pare că chiar autoritățile au dat mai departe informațiile ei personale. Dacă un astfel de caz ar avea loc în țara dumneavoastră, care ar fi reacția la un astfel de episod? La o încercare de compromitere a unui jurnalist?
Alexander de Croo: În primul rând, nu mă pot exprima cu privire la cazul pe care l-ați menționat, dar, în aceste situații, există o justiție independentă. Și justiția trebuie să funcționeze complet independent.
Aceasta înseamnă că dacă orice persoană, jurnalist sau nu, se confruntă cu acțiuni de intimidare, de exemplu prin publicarea unor fotografii sau informații personale, avem proceduri și avem judecători independenți care pot interveni și pot opri această situație.
Aceasta este funcționarea democrației. Funcționarea democrației înseamnă separarea puterilor în stat. Separarea puterilor în stat înseamnă că politicienii, partea executivă, cea legislativă și partea juridică sunt complet independente una față de cealaltă. Justiția trebuie să funcționeze într-un mod independent. Și, ca politicieni, nu există nicio cale de a interveni. Nu există vreun mod în care eu aș putea comenta decizia unui judecător. Pentru că sunt pe deplin independenți în funcționarea lor.
Dacă la un moment dat aș interveni, mi-aș da cu părerea, aș interfera în ceva ce pentru mine este baza unei democrații funcționale. Nu. Deci, în acest caz există proceduri judiciare și proceduri judiciare rapide care se cer aplicate.
