Expați și diplomați din România despre alegerile prezidențiale din Franța

Au răspuns întrebărilor noastre profesorul universitar Kévin Raynaud, profesoara de franceză Elodie Peurou, inginerul de telecomunicații Jerome Mingasson și diplomatul Vasile Popovici, fost consul general la Marsilia și diplomat în Ambasada României de la Paris, ulterior ambasador în Maroc și Portugalia.

Opiniile și analizele lor conturează o imagine realistă a Franței aflată la câteva zile de turul al doilea al alegerilor prezidențiale. Diferența de nici 5 procente din primul tur în favoarea lui Macron îi neliniștește pe interlocutori. Toți sunt de acord că prezența electoratului la urne este esențial.

Votul în turul doi. Câteva perspective

Cei patru interlocutori dau ca foarte probabilă victoria lui Emmanuel Macron. Nuanțele însă diferă.

„Al doilea tur al alegerilor îl va 'încorona' fără nicio îndoială pe Emmanuel Macron cu un al doilea mandat. Este un rezultat așteptat de 5 ani… iar guvernul a făcut tot ce era posibil în acești ultimi ani pentru a asigura o înfruntare față în față Macron-Le Pen în 2022. Puțină lume crede în șansele Marinei Le Pen, care va fi susținută în orice caz de votul francezilor excedați de cincinalul lui Macron (în plus față de electoratul obișnuit). Dacă Le Pen va obține 40% din sufragii, va fi deja un imens succes pentru ea”, susține profesorul Raynaud.

Pentru Elodie Peurou, votul din primul tur nu a fost o surpriză. Sondajele conturaseră deja rezultatul.

„Jean-Luc Mélenchon și Marine Le Pen au beneficiat de 'voturile utile' ale unor alegători care credeau că candidatul lor nu are nicio șansă să treacă în turul al II-lea. Presiunea mediatică și utilizarea masivă a sondajelor au incitat cetățenii să voteze acești doi candidați. În privința lui Emmanuel Macron, acesta are o solidă susținere din partea populației de peste 65 de ani căreia îi face de regulă promisiuni electorale”, crede doamna Peurou.

Parizianul Jerome Mingasson se declară neliniștit în privința votului din 24 aprilie: „Este un vot neliniștitor în măsura în care voturile extreme (stânga plus dreapta) totalizează aproape jumătate din sufragiile exprimate. Asta arată că actualul Președinte nu răspunde așteptărilor francezilor și că trebuie să facă ceva în privința aceasta”.

Un sentiment de îngrijorare transmite și Vasile Popovici: „Cred că votul în turul doi pentru prezidențialele din Franța ne împinge pe toți pe buza prăpastiei. E pentru prima oară că am acest sentiment în ultimele două decenii. Franța este unul din pilonii Uniunii Europene. Celălalt este Germania. Victoria lui Marine Le Pen ar avea consecințe grave asupra Uniunii în ansamblul ei… Erodarea centrului politic în Franța în avantajul extremelor este atât de mare în acest moment, încât rezultatul votului din 24 aprilie mi se pare cu adevărat nesigur”, subliniază diplomatul.

Jocul sondajelor și al protestelor

Într-o analiză mai amplă, Kévin Raynaud pune pe seama sondajelor „umflarea” unor scoruri electorale, dar și strategia fricii:

„Sondajele au avut un efect important în primul tur, umflând scorurile primilor trei candidați (Macron, Le Pen, Mélenchon) care au profitat de 'votul util', cu alte cuvinte francezi cărora le-a fost frică să vadă reversul triumfului și au preferat să voteze un candidat mai puțin în acord cu opiniile lor, dar mai bine plasat conform sondajelor. Astfel, Le Pen a beneficiat de un număr mare de voturi provenind de la susținătorii lui d'Éric Zemmour, Nicolas Dupont-Aignan sau chiar ai lui Jean Lasalle.

Jean-Luc Mélenchon a „sifonat” aproape toate vocile stângii (Jadot, Poutou, Roussel). Macron a recoltat vocile centriste, în detrimentul candidatelor Valérie Pécresse și Anne Hidalgo. Pentru turul al II-lea, sondajele au un singur obiectiv: să înspăimânte electoratul cu riscul alegerii Marinei Le Pen pentru a evita absenteismul și pentru a-l motiva să meargă să îl voteze pe Macron.

Pentru Vasile Popovici un ele sondaje din aceste zile sunt periculoase fiindcă „induc impresia că dacă Macron este dat ca învingător, atunci cei ce îl votează doar pentru a face baraj împotriva extremistei Le Pen pot să nu se prezinte, de vreme ce 'oricum Macron iese președinte'. Efectul sondajelor asupra extremei stângi coagulate de Jean-Luc Mélenchon este unul pervers, mai degrabă contraproductiv”.

Elodie Peurou vede în protestele violente din ultimul timp un semnal al absenteismului de așteptat duminică. Cauza trebuie căutată pe de o parte în neîmplinirile mandatului președintelui Macron, dar și în „ angoasa multor francezi la ideea de a o vedea pe Marine Le Pen la putere”, subliniază Jerome Mingasson.

Cei care ies în stradă au reproșuri pentru ambii candidați, spune profesorul Raynaud. „Reproșurile adresate lui Macron sunt în principiu datorate bilanțului său pe care îl putem considera catastrofal, mai ales dacă luăm în considerare promisiunile și programul său din 2017 pe care aproape că nu l-a respectat. Gestiunea guvernamentală a pandemiei și 'Vestele Galbene' sunt principalele puncte negrea ale mandatului său. De asemenea, i se reproșează atitudinea față de „popor”, pătată de dispreț și lipsă de respect repetat în acești cinci ani.

În privința doamnei Le Pen, criticile sunt aceleași de 40 de ani: acuzații de fascism, rasism și toate –ismele rele. Strategia de diabolizare care datează din perioada lui François Mitterrand este relativ eficace, dar nicio critică pe fond nu a fost în mod real propusă. În realitate, nimeni, înțelegând aici susținătorii, nu cunoaște cu adevărat programul Marinei Le Pen, sau chiar nu îi interesează în mod serios”.

Cum ar arăta Franța cu Marine Le Pen președinte?

„Nici nu vreau să îmi imaginez Franța cu doamna Le Pen președintă, nu doar din cauza ideilor pe care le susține, dar și din cauza lipsei sale totale de experiență în acest gen de funcție. Dacă așa ceva din păcate s-ar întâmpla, se vor produce tensiuni între francezi, va fi un recul al Franței la nivel economic, iar la nivel internațional se va produce o apropiere cu țări care suferă de dictatură. Pe scurt, trebuie făcut totul pentru a evita asta”, respinge ideea Mingasson.

Cu o metaforă politică inspirată, Popovici crede că Franța condusă de doamna Le Pen ar deveni „bolnavul Europei”.

„Vor fi blocate măsurile economice luate împotriva Rusiei iar valul populist și antidemocratic din Europa va fi de nestăvilit. Frontul securitar reprezentat de NATO se va fisura prin ieșirea Franței din centrul de comandă al Alianței, măsură deja anunțată de Marine Le Pen între cele două tururi. Acum mai mult ca niciodată se vede cât de important e subiectul politicii externe în cursul alegerilor, deși el e rareori pus în dezbatere”, atrage atenția diplomatul.

Profesoara Elodie Peurou nu crede că Marine Le Pen ar pune în aplicare planul de ieșire din UE sau din NATO, dar Franța se va regăsi „într-un imobilism total”. De ce? Fiindcă „ea nu va putea aplica nicio măsură și va sfârși prin a urma politica predecesorilor. În orice caz discursurile sale nu denotă convingeri pe care dorește să le aplice, ci mai curând o manieră de a accede la poziția de președinte”.

Deși consideră situația ca Marine Le Pen să devină președinte prea puțin probabilă, totuși Kévin Raynaud face un tur imaginar pentru a descrie consecințele unui astfel de rezultat. „Guvernul nou format nu ar putea niciodată aplica programul Reuniunii Naționale fiindcă Adunarea națională, Senatul și Consiliul Constituțional se vor opune la orice măsură, oricare ar fi ea…Pe scurt, cinci ani de inacțiune politică…

În schimb, este evident că în această situație, quasi-totalitatea serviciilor publice franceze, cu excepția poliției, învățământul secundar și superior, totalitatea mass-media, sindicatele și lumea publică (artiști, personalități publice) ar protesta viguros împotriva „proastei alegeri a poporului”. Nenumărate manifestări și revolte sunt previzibile și întreaga țară ar fi paralizată, cu consecințe nefaste asupra economiei țării”.

Franța lui Macron

Deși expații interlocutori ai Europei Libere văd ca nefericită potențiala alegere a candidatei Le Pen, cu urmări catastrofale pentru Franța, totuși realegerea previzibilă a actualului președinte nu va însemna decât o continuare a unei guvernări cu destule defecte.

Cu Macron președinte „calea urmată până acum și de mai multe decenii va continua netulburată. Mai multă disoluție a Franței în Europa, mai multă imigrație, o reformă a pensiilor, autorizarea procreării asistate medical, iar la nivel global instabilitatea obișnuită a Președintelui…”, analizează profesorul Raynaud.

Și continuă în notă ironică: „Trebuie să ne așteptăm la anunțul deschiderii a 10 noi centrale nucleare în 2022, apoi la anunțul închiderii a 15 centrale nucleare în 2023, precum și la scăderea impozitelor acompaniată de inventarea de noi taxe. Nu trebuie să ne așteptăm la o schimbare de comportament din partea lui Macron: disprețul său față de poporul francez ține de natura sa, iar încrederea insuflată de al doilea mandat (cu 27% în primul tur și probabil 60% în al doilea) îi vor permite să „cedeze” înainte de a redeveni mai uman la finele mandatului pentru a-i asigura alegerea lui Edouard Philippe în 2027”.

O perspectivă similară aduce profesoara Elodie Peurou:„Dacă Macron rămâne președinte, va fi pur și simplu o continuare a măsurilor puse în practică până acum. Franța va continua să se îndrepte către idei mai ecologice (reducerea centralelor nucleare) și progresiste, continuând să aprofundeze problemele sociale (sistemul de sănătate, imigrația, educația)”.

„Dacă învinge Macron, victoria lui înseamnă revenirea la noi măsuri sociale într-o țară în care acestea sufocă deja bugetul și alungă investitorii. Macron, așa cum a sugerat deja în discursul din seara primului tur, va fi nevoit să coopteze în guvern figuri din Franța Nesupusă (La France Insoumise), partidul lui Jean-Luc Mélenchon. Cu Macron, politica europeană și pro-occidentală a Franței va continua în această perioadă de mari incertitudini de după invazia militară rusă în Ucraina”, prefigurează Vasile Popovici.

Mai încrezător, Jerome Mingasson susține că în Franța cu Macron președinte „ar trebui să fie mult mai bine ca progres în domeniile, de exemplu, social și ecologic. El a început, după primul tur, să arate că a înțeles mesajul francezilor și că dorește să țină cont. Unele promisiuni le-a și făcut déjà. Să sperăm că le va și ține”.