Linkuri accesibilitate

Facebook Dating nedorit în Europa, Zuckerberg vrea să plătească taxe mai mari și despre natura islamismului urban. Revista presei europene


Mark Zuckerberg, CEO Facebook

Irlanda îi strică lui Zuckerberg St Valentin

Facebook Dating sau cum l’Irlanda i-a distrus lui Mark Zuckerberg Sfântul Valentin, titrează mare Corriere della Sera, în Italia.

Acum șase ani, chiar de Sfântul Valentin, Mark Zuckerberg strângea mâna fondatorului Whatsapp, Jan Koum, căruia îi cumpărase aplicația pentru 19 miliarde de dolari, logodind-o cu Facebook. Zilele trecute, poliția irlandeză a cercetat birourile Facebook din Dublin, în ajunul lansării în Europa a aplicației Facebook Dating, care trebuia anunțată astăzi, de Sfântul Valentin.

La Dublin, Irish Examiner scrie că aplicația a stârnit îngrijorarea organismului însărcinat cu protecția datelor, General Data Protection Regulation (GDPR). Organismul irlandez a anunțat că Facebook nu a dat toate garanțiile necesare cu privire la felul în care vor fi protejate datele utilizatorilor. Facebook a retras așadar aplicația, care nu va mai fi lansată astăzi, însă nici nu se știe dacă va exista o variantă ulterioară pentru Europa.

Funcționând pe modelul Tinder, Facebook Dating a fost lansat încă din 2018 în țări precum Columbia și alte țări sud-americane, apoi în SUA. Integrată în Facebook, aplicația nu are nevoie să fie instalată. La Paris, Le Monde scrie că strategii Facebook nu și-au dat seama că în Europa legislația privind protecția datelor este mult mai constrângătoare decât în SUA.

Brexit: despărțiri de St Valentin

Demisia ministrului britanic al finanțelor (Chancellor of the Exchequer), Sajid Javid, a luat prin surprindere pe toată lumea, și în Marea Britanie și în UE.

Acest om, provenit din imigrația musulmană indiană, îi fusese până acum fidel în totalitate lui Boris Johnson. Pro-Brexiter, el dovedea realitatea fuziunii culturale britanice, având ca oponent principal tot un imigrant musulman din fostul Imperiu Britanic al Indiilor, primarul Londrei (ironia face că și Boris Johnson a fost primar al Londrei) Sadiq Khan.

(Ca o paranteză, și tatăl pro-Brexiterului Sajid Javid, și cel al anti-Brexiterului Sadiq Khan au fost șoferi de autobuz în Londra.)

Venerabilul cotidian conservator The Times, până acum sistematic mai degrabă în favoarea lui Johnson și a Brexitului dorit de Tories, scrie despre extraordinara poftă de putere (power grab) care l-a făcut pe Sajid Javid să demisioneze.

Este vorba, cum o știe deja toată planeta, de influența totală pe care o exercită asupra lui Boris Johnson consilierul său Dominic Cummings, arhitectul Brexitului, care i-a cerut lui Sajid Javid să renunțe la propriii săi consilieri, să-i dea afară, iar acesta a refuzat, preferând să demisioneze.

The Guardian scrie că tensiunile durau de multe luni, eminența cenușie a lui Johnson, Dominic Cummings, căutând în permanență să preia controlul asupra economiei și finanțelor, ceea ce Sajid Javid a refuzat să accepte, până la a fi forțat să demisioneze.

The Telegraph, ziarul în care publică Boris Johnson, prezintă însă asta cu totul altfel, într-o serie de articole, și scrie despre cum Sajid Javid a pierdut lupta pentru putere și cum Boris Johnson a reușit să-l strunească.

În locul lui Sajid David a venit acum în fruntea finanțelor un fost bancher de la Goldman Sachs, tot de origine indiană, Rishi Sunak.

“Piketty boys”, noii econoclaști

Tot în legătură cu finanțele, în Franța, Libération oferă un mare articol-interviu-recenzie despre best-sellerul american în domeniul economiei care e cartea a doi cercetători francezi de la Berkeley, California, Emmanuel Saez și Gabriel Zucman, porecliți “Piketty boys” (aluzie la faimoșii Chicago boys, discipolii economistului Milton Friedman care au făcut experiențe in vivo pe economia din Chile în vremea lui Pinochet). Lui Saez și Zucman li se spune “Piketty boys” pentru că sunt discipoli ai “econoclastului” francez Thomas Picketty. Acesta, scrie Libération, a întâlnit un așa mare succes în SUA, încât cartea lui se vinde până și în chioșcurile de ziare de la aeroport.

Cartea celor doi francezi de la Berkeley, Triumful nedreptății, publicată în octombrie în SUA, a găsit un mare ecou în tabăra democrată. Autorii deplâng starea culturii economice peste tot: s-ar crede că o carte despre economie n-ar putea fi un mare succes de librărie, dar ei încearcă să dovedească, printr-o masă de date verificabile, precum face și Picketty, că sistemul american al taxelor duce la mari inegalități. Asta i-a făcut pe cei doi să fie consultați în mod regulat de Bernie Sanders și de Elisabeth Warren pentru a pune la punct taxa pe avere dorită de aceștia, care au lansat și un site web: TaxJusticeNow.org.

În cartea lor, cei doi fac o istorie a fiscului american, de la primii coloni, care au impus o taxă pe avere, trecând prin sec. XIX, când impozitele au fost considerate neconstituționale, și până la președinția lui Theodor Roosevelt, care a impus o taxă pe avere între 20 și până la 70%. „SUA s-au apropiat, mai mult decât orice altă țară din lume, de ideea unui venit maxim legal”, scriu autorii.

Abia cu Reagan s-a coborât la un impozit pe avere de 28%, cel mai coborât din întreaga lume occidentală. „Reagan”, spun autorii, „a creat un climat în care a nu plăti impozite a devenit un gest patriotic.”

La München, Zuckerberg va propune taxe mai mari

Și tocmai în legătură cu taxele și impozitele, Mark Zuckerberg, care va participa la conferința de securitate de la München, se pregătește să propună, atunci când va vorbi mâine, sâmbătă, ca giganții internetului precum Facebook sau Google să plătească taxe mai mari, subiect de tensiuni permanente între SUA și UE.

La conferința pe teme de securitate de la München participă, conform listei invitaților, nume precum secretarul de stat SUA Mike Pompeo, ministrul chinez de externe Wang Yi, cel al Iranului, Javad Zarif, apoi premierul canadian Justin Trudeau, cel olandez Mark Rutte și cancelarul austriac Sebastian Kurz.

Site-ul Politico prezintă în avanpremieră discursul pe care îl va citi mâine patronul Facebook, cu titlul: Zuckerberg pe cale să dezvăluie că Facebook vrea să plătească taxe mai mari în străinătate. Ba chiar, fondatorul Facebook ar putea să propună crearea unui regim fiscal digital mondial.

Două lecturi opuse ale islamismului radical

Publicația franceză Le Courrier International, care în fiecare săptămână oferă un sumar al presei internaționale, oferă în ultimul său număr un interviu preluat din cotidianul belgian flamand De Morgen, cu Bernard Rougier, autorul cărții Teritoriile cucerite ale islamismului, în care cercetătorul, mare specialist în islam și Orientul Apropiat, respinge teoria la modă potrivit căreia terorismul islamic nu poate fi imputat naturii religiei musulmane, ci este mai degrabă o simplă ideologizare a violenței. Nu o radicalizare a islamului, așadar, ci o islamizare a radicalismului.

Cartea lui, care respinge această teorie facilă, analizează apariția și evoluția enclavelor islamiste în Franța și în Belgia. E vorba de o carte care se înscrie în tradiția dezbaterii din Franța (dar și în Belgia și Elveția, în partea francofonă) dintre cele două școli de sociologie și analiză culturală care se opun în occident, și mai ales în Franța, în legătură cu natura islamului practicat în marile metropole europene: cea a lui Olivier Roy, profesor la Institutul Universitar European din Fiesole, în Italia, care este foarte contestat în Franța de către școala de islamologie opusă, cea a lui Gilles Keppel, care îi reproșează teoriile pop, facile, croite pentru marele public, și faptul că Olivier Roy nici măcar nu știe arabă.

Așa cum existau înainte kremlinologi care nu cunoșteau limba rusă și erau incapabili să citească Pravda în original, există astăzi islamologi, jihadologi, care nu cunosc nici una din limbile Islamului. Olivier Roy e cel care a susținut multă vreme teoria, foarte contestabilă, că islamul fundamentalist este un factor de progres pentru că cei care aderă la el folosesc pe scară largă tehnologia modernă și rețelele sociale, în vreme ce acestea le sunt interzise fundamentaliștilor din religii rivale, de pildă călugărilor ortodocși de la Muntele Athos sau evreilor tradiționaliști de tip hasidim, cărora în multe cazuri li se interzice total accesul la internet, în vreme ce islamiștii profită de internet pentru a recruta.

În Franța, răspunzând reproșului lui Gilles Kepel că el nu vorbește arabă, Olivier Roy se indigna în Libération: „Mi se reproșează că nu știu araba... Dar nu folosește la nimic să vorbești araba prin mahalalele industriale din Franța”… acele mahalale industriale de unde vin jihadiștii.

Dimpotrivă, Bernard Rougier, cel intervievat în De Morgen, precum și mentorul său, Gilles Kepel, analizează comunitarizarea islamului în mari enclave urbane occidentale, precum faimosul cartier din Bruxelles Molenbeek, de unde proveneau majoritatea teroriștilor sinucigași care au comis atentate în Franța și Belgia în ultimii ani.

Autorul, intervievat de De Morgen, la Bruxelles, respinge acuzația că studiul său ar putea fi folosit și instrumentalizat de extrema dreaptă. El e un sociolog care analizează grupul și ideologia și spune: „Islamismul este o ideologie și ca atare nu funcționează fără un mediu social. Orice ideologie are nevoie de un grup.”

Facebook Forum

Cine este Antony Blinken, viitorul secretar de stat SUA
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:03:50 0:00
XS
SM
MD
LG