Presa de stat din Turkmenistan descrie adesea orfelinatele țării drept un loc sigur și fericit, care oferă o copilărie idilică.
Numai că Mahym, acum în vârstă de 27 de ani, care a crescut într-un orfelinat din orașul Mary, din sud-estul țării, spune că realitatea este cu totul alta.
Mahym, al cărei nume a fost schimbat în acest reportaj, la cererea sa, își amintește că a fost înfometată și a suferit abuzuri fizice și psihice din partea personalului instituției de stat. Ea a afirmat, de asemenea, că orfanii sunt folosiți ca mână de lucru pe câmpurile de bumbac.
„La orfelinat lucrau tot felul de oameni – unii erau răi, alții erau buni. Dar șeful orfelinatului și unii dintre îngrijitori erau pur și simplu răi”, povestește ea pentru RFE/RL's Turkmen Service.
După cum spune Mahym, îngrijitorii îi băteau și îi intimidau „fără milă” pe orfanii lipsiți de apărare, care nu aveau la cine să se plângă.
„Când un copil strica ceva sau nu urma instrucțiunile îngrijitoarelor, acestea țipau, îl băteau și îl insultau”, își amintește Mahym. „De fapt, toate îngrijitoarele ne băteau regulat. De multe ori mă ciupeau de șolduri și de sâni”.
În Turkmenistanul autoritar nu există informații publice cu privire la numărul de orfani aflați în grija instituțiilor administrate de guvern.
Presa de stat îi arată de cele mai multe ori pe copiii din orfelinate îmbrăcați impecabil, pozând în fotografii cu înalți oficiali, inclusiv cu președintele țării, care vizitează instituțiile sau le trimite cadouri generoase de Anul Nou sau cu alte ocazii.
Uneori, copiii sunt înfățișatți în excursii școlare, la concerte sau la întâlniri cu vedete.
Însă în spatele ușilor închise și departe de camerele de luat vederi, orfanii sunt intimidați, amenințați și exploatați, susține Mahym. Copiii sunt chiar privați de o educație de bază, adaugă ea.
„Profesorii veneau doar o dată sau de două ori pe lună. Un profesor preda mai multe materii”, spune Mahym. „Prin urmare, majoritatea copiilor care au crescut în orfelinate sunt analfabeți, nu pot citi sau scrie. Îngrijitorii ne spuneau adesea că nu avem nevoie de educație”.
Mahym acuză, de asemenea, personalul – inclusiv bucătarii și îngrijitorii – de la orfelinatul Mary, unde a locuit ea, că ia acasă mâncarea care trebuia dată copiilor.
Acestora le rămâneau doar puțin mai mult decât paste fierte, a spus Mahym, adăugând că singura dată când orfanii mâncau cum trebuie era atunci când cineva le aducea mâncare în scop caritabil.
Exploatarea sexuală și prin muncă a copiilor
Una dintre cele mai dure acuzații ale lui Mahym este că a fost martoră când niște adolescente de la orfelinat au fost constrânse să întrețină relații sexuale cu un oficial care se ocupa de aplicarea legii.
Mahym nu a dat mai multe detalii despre presupusa exploatare sexuală de la orfelinatul în care a stat. Susține, însă, că o îngrijitoare, angajată în 2013, a forțat mai multe fete să întrețină relații sexuale cu un ofițer de poliție. Mahym spune că polițistul era ruda îngrijitoarei.
„Ea selecta fete arătoase, cu vârste între 15 și 17 ani, și le obliga să se culce cu [un polițist]”, a declarat Mahym. „Le bătea pe cele care nu se supuneau”.
Autoritățile din Mary nu au răspuns la solicitarea RFE/RL de a comenta. Iar RFE/RL nu poate confirma în mod independent afirmațiile lui Mahym. Dar mai mulți tineri care au crescut în orfelinatele turkmene au vorbit în trecut despre abuzurile pe care susțin că le-au îndurat sau la care au fost martori în aceste instituții.
Orfanii de peste 12 ani din Mary erau exploatați în mod obișnuit și ca forță de muncă pentru a culege bumbac pentru ferme de stat, în timpul sezonului de recoltare, susține Mahym.
„Mâncam de prânz pe câmpul de bumbac și ne întorceam la orfelinat seara”, afirmă Mahym. „Unii îngrijitori îi obligau, de asemenea, pe copii să facă treburi la ei acasă”.
Guvernul turkmen a fost criticat de mai multe ori pentru că forțează studenții, angajații din sectorul public și privat și soldații să recolteze bumbac, amenințându-i cu tot felul de pedepse.
Cum scapi de abuzuri
Mahym crede că personalul orfelinatelor din Turkmenistan scapă nepedepsiți pentru ceea ce ea descrie drept abuzuri asupra copiilor fără apărare, cărora le este prea frică să se plângă și care nu au pe nimeni care să le ia apărarea.
Ea a spus povestea prietenei sale din copilărie, Aișa, care a început să se întâlnească cu unul dintre băieții din orfelinat și a rămas însărcinată la vârsta de 15 ani. Aișa s-a opus cererilor directorului orfelinatului de a face avort, dar a suferit un avort spontan, a spus Mahym.
„Au existat zvonuri că personalul ar fi pus în mâncarea Aișei pastile care să provoace avortul. După ce a pierdut copilul, Aișa a început să aibă probleme psihice și a fost internată într-un spital de psihiatrie”, povestește Mahym, adăugând că prietena ei a murit, ulterior, la spital.
„Directorul și îngrijitorii ne-au amenințat că, dacă vom spune cuiva despre Aișa, ne vor transforma viețile într-un iad”, a spus Mahym.
Problemele copiilor continuă și după ce împlinesc 18 ani, și părăsesc orfelinatele, deoarece instituțiile nu îi pregătesc pentru o viață independentă, spune Mahym.
Fără resurse financiare sau un sistem de sprijin, cei care ies pe porțile orfelinatelor nu reușesc adesea să se integreze în societate. Unii recurg la infracțiuni.
Prin lege, cei care părăsesc orfelinatele din Turkmenistan ar trebui să primească locuințe sociale, dar mulți dintre ei așteaptă ani de zile, potrivit unei femei din provincia Lebap care a crescut într-o instituție de îngrijire aflată în subordinea statului.
În schimb, autoritățile plasează femeile din case de bătrâni și îi trimit cu forța pe băieți în armată ca recruți, declara, la începutul acestui an, femeia din Lebap pentru RFE/RL.
Atât Mahym, cât și fosta rezidentă a orfelinatului din Lebap, spun că s-au hotărât să vorbească despre experiențele lor pentru a atrage atenția asupra situației dificile a orfanilor turkmeni aflați în grija statului.
Articol scris de Farangis Najibullah pe baza unui reportaj realizat de RFE/RL's Turkmen Service.
Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.