România Unită a devenit fapt după trei ani de război, august 1916 - august 1919, dintre care doi ani pe teritoriul național, apoi în Ungaria, contra regimului bolșevic al lui Bela Kun. Proiectul Unirii fusese construit treptat prin educație, sprijin financiar și dezvoltare economică, vreme de câteva decenii. Noile granițe ale României au fost recunoscute prin Pacea de la Paris din 1919-1920. Anume prin tratatul de la Saint-Germain cu Austria din noiembrie 1919 pentru Bucovina și cel cu Ungaria pentru Transilvania, din iunie 1920. Unirea cu Basarabia s-a făcut prin autodeteminare pe fondul disoluției Imperiului Țarist și votul Sfatului Țării de la Chișinău, din 27 martie 1918.
Fotografii iconice ale Unirii din 1918. Nu le întâlniți (încă) în manuale
1
Mobilizarea armatei române. Ziarul Epoca din 16/28 august 1916. România a intrat în război după doi ani de neutralitate, numai după angajamentul Antantei privind recunoșterea drepturilor sale în Transilvania. Meritul acestei înțelegeri și a aplicării ei îi aparține premierului Ionel Brătianu
2
Regina în costum sanitar pe linia frontului în 1917. Bucureștiul fusese ocupat de trupele germane, turcești și bulgătești în noiembrie 1916, iar familia regală, guvernul, parlamentul și toate autoritățile se refugiaseră la Iași.
3
Maria încurajează un soldat rănit. Carte poștală cu semnătura Reginei, 1917-1918. Imaginile suveranilor Unirii pe cele două embleme care decorează Arcul de Triumf din București sunt cele din acești ani: Regele-soldat și Regina-soră medicală.
4
Regina Maria decorează soldații de pe frontul din Moldova în vara lui 1917
5
Regele Ferdinand decorează soldați pe linia frontului din Moldova în 1917
6
Regina Maria și Regele Ferdinand în refugiul de la Bicaz în vara lui 1918. Rezistaseră aproape doi an în fața tăvălugului german, inclusiv prin marile victorii de la Mărăști și Oituz din 1917. Dar în martie, după ce Rusia capturată de Lenin a ieșit din război, și România a fost nevoită să capituleze, prin pacea de la Buftea. Victoria finală a fost posibilă datorită unei diplomații extrem de eficiente și a unei armate păstrate pentru momentul potrivit.
7
Sfatul Țării din Basarabia reunit la Chișinău, după votul privind Unirea cu România, la 27 martie 1918. Votul în favoarea Unirii a fost dat și de celelalte etnii, nu numai de români care reprezentau numai două treimi din populația fostei gubernii țariste. Ca și în cazul Bucovinei, un rol important l-a jucat și teama de regimul bolșevic al lui Lenin. Între 1918 și 1921, războiul civil avea să facă în fostul Imperiu Țarist peste 13 milioane de victime.
8
Congresul General al Bucovinei validează Unirea Bucovinei cu România, Cernăuți, 28 noiembrie 1918. La cererea acestui organism multi-etnic, Armata Română se afla deja în oraș pentru a-l proteja de atacurile bolșevicilor.
9
Ziarul „Glasul Bucovinei”, condus de Sextil Pușcariu, anunță Unirea provinciei cu Regatul României
10
Cei 12 membri ai Consiliul Dirigent Transilvania, în frunte cu Iuliu Maniu, a doua zi după Proclamația de Unire a Transilvaniei cu România. Consiliul a condus regiunea vreme de doi ani, până la deplina integrare administrativă. În afară de cei câțiva care au murit de bătrânețe în perioada interbelică, toți membrii Consiliului Dirigent al Transilvaniei au pierit în închisorile comuniste. Între aceștia, avocatul Aurel Vlad, primul deputat care a apărat drepturile românilor în Parlamentul de la Budapesta (1905) și Alexandru Vaida Voievod, cel care a citit tot în Parlamentul de la Budapesta - Declarația de Independență a Transilvaniei față de Ungaria (13 noiembrie 1918).
Categorii
- Externe
- Multimedia
Facebook Forum