În Franța, Le Monde analizează excepționalul rezultat al stângii moderate la alegerile municipale de duminică.
Orașele franceze au fost înghițite de un val verde, soldat cu victorii în lanț ale ecologiștilor. Candidații ecologiști au câștigat primăriile din Strasbourg, Marsilia, Lyon și Bordeaux. Cotidianul Libération trage de aici concluzia unei rupturi între ecologiști și stânga clasică în Franța, unde ecologiștii ajung astfel pentru prima oară la conducerea unor mari orașe (ba chiar atât de multe). Este vorba de altfel în general de primari tineri, iar Le Monde vorbește despre un autentic val de politicieni cvadragenari democrați.
La rândul lor, socialiștii au păstrat, prin două femei, primăriile din Paris (Anne Hidalgo) și Lille (Martine Aubry).
În Germania, Süddeutsche Zeitung constată această victorie globală a stângii în Franța, o salută și spune că Emmanuel Macron va putea învăța ceva din această înfrângere. Este revelator, de altfel, și plin de învățăminte la nivelul studiilor culturale, în ce măsură Macron continuă să fie văzut în Europa de Est, în Polonia de pildă, ca să nu mai vorbim de România, ca un primejdios stângist, în vreme ce la el acasă și în țările vecine e perceput ca un elocvent exemplu al noului capitalism al serviciilor și finanțelor, un „président des riches”, țintă ideală a furiei „vestelor galbene”.
Tot în Franța, Le Figaro prezintă un istoric al afacerii François Fillon, de la numele fostului premier și adversar de dreapta al lui Macron la alegerile prezidențiale, condamnat ieri la 5 ani de închisoare, din care doi ani cu execuție, combinat cu o amendă de 375.000 euro si zece ani de ineligibilitate, pentru abuz de bunuri sociale. El va trebui de asemenea sa ramburseze statului francez mai mult de 1 milion de euro, salariu încasat pe nedrept de soția sa Penelope Fillon, condamnată și ea la o amendă de 375.000 euro si trei ani de închisoare cu suspendare.
Combo belgian
În Belgia, Le Soir publică scrisoarea adresată de regele Philippe președintelui din Congo (RDC), Félix Tshisekedi, cu ocazia aniversării a 60 de ani de independență a fostei colonii belgiene.
Philippe este primul suveran belgian care își exprimă public «regretele profunde» pentru deceniile în care uriașul teritoriu african a fost supus exploatării de către colonii belgieni, după ce înainte fusese posesiunea personală a regelui Belgiei Léopold al II-lea.
De Morgen citează la rândul său din scrisoarea regelui Philippe, care vorbește despre «rănile trecutului».
Primăria capitalei, Bruxelles, își pune acum problema dacă va păstra statuile regelui Léopold și vestigiile erei coloniale care împânzesc orașul, unele chiar în apropierea instituțiilor UE.
Liberalii (partidul MR) ar fi dorit păstrarea acestora și instalarea unor panouri educative alături, care să explice circumstanțele istorice ale ridicării statuilor.
O majoritate a consiliului comunal a votat însă pentru înlăturarea statuilor, ceea ce nu se va face imediat, însă rămâne argumentul celor care spun că înlăturarea statuilor ar avea de fapt un efect nefast contrar și anume: ar face să dispară cu totul urmele trecutului colonial.
UE prelungește sancțiunile impuse Rusiei
La Moscova, Izvestia anunță că Uniunea Europeană a decis ieri prelungirea cu șase luni a sancțiunilor economice impuse Rusiei în urma ocupării Crimeei în 2014. Pe site-ul Consiliului UE se precizează că sancțiunile privesc, printre altele, și tehnologia care ar putea fi folosită de Rusia în domeniul energiei.
În acest timp, în Rusia a început referendumul care îl va ține pe Vladimir Putin la putere până la 83 de ani, altfel zis: până în 2036. Pe acest fundal, propaganda Kremlinului insistă că epidemia de Covid-19 e menținută sub control, dar realitatea e cu totul alta, iar în acest timp criticii puterii continuă să fie persecutați.
Tot la Moscova, Rossiiskaia Gazeta, cotidianul foarte apropiat puterii și care e considerat un soi de ziar al Kremlinului, anunță că Donald Trump neagă revelațiile din New York Times despre presupusul preț (bounties) pe care Rusia l-ar plăti talibanilor din Afganistan pentru fiecare militar american ucis. (Articolul din NYT este aici.)
Kommersant îl citează pe purtătorul de cuvânt al lui Putin, Dmitri Peskov, care spune că „a răspândi asemenea zvonuri e ridicol” (нелепо). În SUA, CNN afirmă că Trump fusese informat încă din februarie că există dovezi despre faptul că serviciile secrete ale lui Putin plătesc talibanii pentru a ucide militari SUA în Afganistan, dar la Moscova Rossiiskaia Gazeta subliniază că Trump însuși a numit asta „fake news” pe Twitter.
Boicotul contra Facebook
Spre deosebire de Twitter, Facebook e boicotat acum de marile mărci, pentru că refuză să se înfrunte cu discursul urii, titrează în Spania El Pais.
Le Soir, la Bruxelles, scrie că panicat, Facebook încearcă acum să-și schimbe radical politica și regulile funcționării, ceea ce nici o amendă nu reușise să declanșeze până acum.
Facebook refuzase să urmeze exemplul Twitter, care în luna mai ștersese două postări ale lui Donald Trump. După ce mărci precum Starbucks, Coca-Cola și PepsiCo au anuțat, însă, că își retrag publicitatea de pe Facebook, firma lui Zuckerberg a pierdut 1% din acțiuni, prăbușindu-se ieri cu 60 miliarde de dolari!
Ostateci la restaurant: când plătești taxa anti-Covid
După ce au pierdut la rândul lor enorm, mai peste tot, restaurantele și barurile rivalizează acum în inventivitate pentru a putea funcționa după atâtea luni în care au fost închise și pentru a recupera pierderile mari, însă un restaurant din Bruxelles a devenit ținta sarcasmului și supărării pe rețelele sociale, după ce s-a descoperit că pune pe nota de plată un supplément "anti-Covid-19".
La Libre Belgique oferă în facsimil nota de plată de la acel restaurant, unul situat central, șic și scump, care facturează în final 5 euro suplimentari de persoană pentru „anti-Covid-19". Ocazie pentru ziar să analizeze implicațiile legale ale unei asemenea măsuri, care se arată, cel puțin în sistemul belgian, cât se poate de curentă.
La Libre Belgique scrie că potrivit legii „un comerciant este liber să-și fixeze prețurile cum dorește și să le umfle după plac”. Altfel zis să factureze și câteva zeci de euro o omletă, dacă atât a decis el că valorează mâncarea la o masă cu vederea spre Grand-Place. Până la urmă piața și concurența decid, iar dacă vecinul va oferi servicii și o vedere similară la un preț mult mai mic, asta va duce la ruina primului stabiliment, sau îl va forța să coboare prețurile.
O notă de plată foarte ridicată trebuie însă obligatoriu să fie „tout compris”, adică să nu conțină costuri și adaosuri ascunse.
Asta arată nevoia de o reformă în sistemul Horeca al Belgiei, unde, pe lângă prețurile foarte ridicate, abia de puțin timp, de anul trecut, barurile, cafenelele și restaurantele sunt obligate să le ofere clienților care o cer apă de la robinet, gratis.
Într-adevăr, până acum Belgia prezenta, față de Franța vecină, această ciudățenie: barurile și restaurantele aveau dreptul să propună doar apă îmbuteliată, contra plată, și să refuze pur și simplu să oferă gratis apă de la robinet.
Asta face parte din spectrul ciudățeniilor ospitaliere europene, alături de supraviețuirea iritantului obicei austriac și bavarez de a cere plată pentru feliile de pâine mâncate la restaurant (în Franța sau Belgia pâinea sau cartofii prăjiți vin gratis și la discreție, odată cu mâncarea); sau cu obiceiul croat (și prin unele părți ale Italiei) de a adăuga o sumă la nota finală, plată pentru folosirea tacâmului.
De altfel, în materie de cost ascuns, nimic nu depășește iritarea stârnită de acest obicei croat de a adăuga la nota de plată o taxă pentru tacâmuri, pentru "couvert". Odată, într-un turneu culinar în care trebuia să verific toate barurile de cocktail de pe Coasta Dalmată, descoperind că la unul din restaurante (despre care am scris o severă cronică aici) taxa de „couvert" depășea 5 euro, am înțeles că aceia își spală probabil tacâmurile în cocktail.
Facebook Forum