Dacă e adevărat, pe de o parte, că un asemenea pact de solidaritate financiară reală, concretă, ar fi fost de neimaginat în urmă cu câteva luni, pe de altă parte este adevărat și că UE nu a trecut cu asta printr-o mutație genetică și că meritul principal îi revine Angelei Merkel, fără de care târgul nu ar fi fost posibil.
Unii se întreabă chiar dacă un asemenea acord „istoric” e repetabil și dacă este imaginabil că s-ar mai întâmpla așa ceva după ce Merkel se va retrage din viața politică.
În Franța, Le Canard enchaîné scrie (doar în ediția pe hârtie) că dincolo de banalitățile de circumstanță care laudă un «eveniment istoric», realitatea este mult mai prozaică: „weekendul trecut, Uniunea aducea cu o veche familie de aristocrați care, după furtună, se sfâșie în legătură cu cheltuielile de reparare a castelului. Nepoții nu vor să dea nimic, pentru că, la urma urmei, ei nu petrec acolo decât două săptămâni de vacanță pe an. Copiii acestora cred că cei mai în vârstă ar trebui să plătească, pentru c-au venit pe lume înaintea lor. Dar aceștia ar vrea ca bunicii prosperi să scoată banul etc.”
Odată cu banii, reies la suprafață și vechile clișee, pe care le enumeră Le Canard: „Văzute de la Marea Baltică, țările din sud sunt populate de trântori cheltuitori, care profită de nordicii muncitori și strângători. Văzuți de la Mediterana, cărpănoșii nordici nu fac decât să exploateze masele de muncitori din sud, când ei sunt de fapt de trei ori mai puțin numeroși. Orice s-ar întâmpla, italianul, fie și slăbit de Covid, va trișa cu miliardele Uniunii. În vremea asta, olandezul e capabil să-și pitească averea în bara de protecție a rulotei auto, ca să te facă să crezi că n-are un sfanț.”
Tocmai despre olandez scrie în Spania El Pais, făcând un portret al premierului Olandei, Mark Rutte, și impactul excepțional al unui tip normal, portret din care aflăm din nou despre stilul de viață sobru al acestui calvinist liberal, care a blocat prin încăpățânarea lui contabilă întreaga Europă vreme de patru zile și patru nopți și care este (în mod paradoxal pentru unii!) membru al grupului Renew Europe.
În Italia, La Stampa, cotidianul din Torino, amintește de altfel, pe un ton sobru, că în mod juridic și tehnic rămâne un lung parcurs înainte ca acel fond european de salvare să capete realitate. Planul va fi deja discutat astăzi de către Parlamentul European, care îl va supune ulterior unui vot în plenară, dar până la sfârșitul anului el va trebui să fie aprobat de toate parlamentele naționale, care nu sunt doar 27 la număr. Numai Belgia are șase parlamente!
Un magnat împotriva lui Putin
În Marea Britanie, în urma publicării, cu nouă luni întârziere, a raportului oficial privind amestecul Rusiei în funcționarea democrației britanice, unul dintre principalii donatori ruși în cuferele partidului conservator, Tory, Alexander Temerko spune într-un interviu cu The Guardian că el nu este câtuși de puțin un “friend of Putin” și aplaudă publicarea raportului, spunând: “Better late than never”.
Temerko a donat mai bine de 1,3 milioane de lire partidului Tory, dar neagă orice legătură cu Kremlinul. El confirmă însă principala concluzie a raportului și anume că Putin urmărește să slăbească Anglia și să lovească în democrația britanică.
"Shaken, not stirred"
Mulți dintre oligarhii ruși stabiliți în Londra au căutat, prin vastele lor mijloace financiare, să-și croiască o rețea de influență. Unii importanți politicieni britanici, precum laburistul Peter Mandelson, fost comisar european, încasează salarii de la firme rusești în al căror consiliu de administrație au fost cooptați. Felurite firme britanice sunt masiv implicate în Rusia, inclusiv BP, care deține 19,75% din acțiunile firmei de stat Rosneft, al cărei patron, Igor Secin, e un apropiat al lui Putin. Bănci precum Barclays și Citibank au de asemenea o rețea de branșe în Rusia. The Guardian scrie că potrivit lordului Wood of Anfield, Boris Johnson a întârziat cât a putut publicarea raportului pentru a evita să fie revelate informațiile precise despre numărul mare de conservatori importanți care primesc fonduri din Rusia.
Când a fost întrebat de ce a ținut raportul la secret vreme de nouă luni, Johnson a spus doar că nu existase niciun orar precis (“no set timetable”) pentru publicarea lui.
Conservatorul cotidian The Times, la rândul său, scrie că Anglia complezentă este o pradă ușoară pentru Rusia, pe care un comentariu al lui David Aaronovitch o numește o „cleptocrație semi-autoritară, cu un mare interes în a submina instituțiile occidentale”.
În timpul acesta, Rusia continuă anumite gesturi demonstrative, pentru a testa probabil capacitatea de reacție a Marii Britanii și a vedea cât de departe se poate merge în provocare. Astfel, The Telegraph revelează că un submarin militar rusesc a fost interceptat zilele trecute în Canalul Mânecii, unde se întorcea din Mediterana, și că a fost escortat în afara apelor britanice de două nave de război ale Royal Navy.
The Independent se axează pe declarațiile lui Johnson, care spune că opoziția laburistă se servește de raportul despre Rusia pentru a submina succesul Brexitului... dar The Independent, odinioară un ziar, nu mai este astăzi decât un site de informații aparținând magnatului rus Alexander Lebedev, fost ofițer KGB și apropiat al lui Putin, care se află însă în bune relații și cu Johnson. The Observer a revelat la un moment dat că în aprilie 2018, pe când era ministru de externe, Boris Johnson a zburat de la Bruxelles la o petrecere în Italia a lui Alexander Lebedev, imediat după reuniunea miniștrilor de externe din NATO, unde se discutase încercarea de asasinare în Anglia a unui alt fost agent KGB, Serghei Skripal.
Eșecul asasinării acestuia a dus, de altfel, la răcirea relațiilor dintre Londra și Moscova, mai mult chiar decât ocuparea Crimeei.
Kanye West, arma secretă a lui Donald Trump
Combinând cultura cu divertismentul si politica, cotidianul belgian Le Soir scrie despre Kanye West, arma secretă a lui Donald Trump. Asta este, în orice caz, afirmă Le Soir, ceea ce cred în SUA democrații, jurnaliștii și politologii. Astfel, pe 4 iulie, controversatul rapper miliardar anunța că va candida la prezidențialele din SUA. Dar după bizara sa apariție în public de duminică, Kanye West, care e instabil psihologic, nu a lăsat câtuși de puțin impresia că ar ști ceea ce face. West a recunoscut de altfel că în 2016 el a fost internat cu forța și că are tendințe sinucigașe.
Le Soir constată însă că Trump nu a zis niciodată nimic despre West și că, în orice caz, are mare grijă să nu-l critice, deoarece West poate fi important perturbând campania lui Joe Biden și atrăgând electoratul afro-american. West, care a insistat întotdeauna cât de mult îl admiră pe Trump, ar putea fi foarte util în a atrage votul persoanelor de culoare, mai ales după ce chestiunea rasială a devenit din ce în ce mai pregnantă în campania americană. Astfel, Süddeutsche Zeitung scrie la rândul său că Joe Biden insistă din ce în ce mai mult în discursuri că „Trump este primul președinte rasist”.
Dar The Independent (tocmai acel Independent despre care am amintit mai sus că aparține unui fost ofițer din KGB) scrie despre cum soția lui West, Kim Kardashian, a fost la rândul ei nevoită să se exprime public, pe Instagram, despre faptul că West este o persoană bipolară, profund perturbată, totul venind în urma unor stranii postări pe Twitter în care West anunța că va divorța de Kardashian pentru că aceasta ar fi o rasistă și o “white supremacist”.
Pentru moment, Kanye West nu a anunțat că s-ar retrage din cursa electorală, însă el nu a reunit numărul de semnături necesare pentru a putea candida decât într-un singur stat din Midwest: Oklahoma.
Facebook Forum