Linkuri accesibilitate

#10Întrebări | Francis Fukuyama: amenințarea populismului, pericolul chinez și importanța memoriei


Francis Fukuyama crede că cel mai mare pericol la adresa democrațiilor este populismul.

Francis Fukuyama e cunoscut pentru teoriile sale despre viitorul imaginat odată cu destrămarea URSS. În anii '90, Fukuyama anunța „sfârșitul istoriei" prin victoria pluralismului și a democrațiilor liberale. Teoriile sale, contestate ulterior, își regăsesc în aceste zile o nouă interpretare.

Sfârșitul istoriei nu a fost o previziune a ceea ce se va întâmpla în politica globală, ci o întrebare despre modernizare și unde duce aceasta", își apără Francis Fukuyama conceptul la Radio Free Europe / Radio Liberty (RFE/RL), în interviul acordat Serviciului Balcanic. Pe scurt, după Căderea Zidului Berlinului, prăbușirea Cortinei de Fier și, apoi, destrămarea URSS, Fukuyama susținea, în 1992, că istoria „s-a terminat” din moment ce victoria e clar de partea democrației. Statele Unite rămâneau astfel singura superputere a lumii. Între timp însă, 11 septembrie 2001, războiul contra terorismului, o Rusie din ce în ce mai agresivă și politicile Partidului Comunist Chinez care par să sugereze că deschiderea de acum 30 de ani a fost numai o strategemă pentru a căpăta mai multă influență politică și forță economică, au pus sub semnul întrebării „anunțul” acestui atât de cunoscut politolog și filozof al istoriei. Dar Francis Fukuyama dă astăzi de înțeles că nimic din ce se întâmplă astăzi nu periclitează pledoaria sa pentru democrație. Dimpotrivă.

Ascensiunea Chinei, căutările marilor puteri, riscurile geopolitice și viitorul Uniunii Europene sunt printre temele discutate de profesorul de științe politice în contextul unei prezențe tot mai insistente a Beijingului, atât practic, cât și la nivelul influenței, în țările din Balcani.

Francis Fukuyama analizează mișcările geostrategice ale Chinei în Europa
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:11:40 0:00

1. China își amplifică prezența în Balcani prin proiecte de infrastructură, proiecte în domeniul energiei, a început să construiască și relații politice mai puternice în regiune, un parteneriat strategic comprehensiv cu Serbia, guvernul Serbiei l-a lăudat pe Xi Jinping pentru trimiterea de materiale sanitare esențiale în timpul pandemiei. Apoi, avem importurile recente de vaccin chinezesc, construirea noului Centru Cultural Chinez la Belgrad e aproape de finalizat, iar el se află exact pe locul fostei clădiri a ambasadei chineze care a fost distrusă de rachetele NATO în 1999. Ce înseamnă această atitudine față de China pentru aspirațiile Serbiei de aderare la Uniunea Europeană?

UE a fost reticentă să își continue extinderea după unele probleme avute în urma aderării noilor membri din Estul Europei.

Francis Fukuyama: „Cred că există tentația de a folosi China ca un atu, o pârghie de negociere împotriva Uniunii Europene, cred că UE a fost reticentă să își continue extinderea după unele probleme avute în urma aderării noilor membri din Estul Europei. Această ezitare a deschis unele culoare pentru China, dar acest lucru nu este unul bun pentru țările în cauză. Cum s-a întâmplat în cazul autostrăzii din Muntenegru, acestea cad uneori într-o capcană a datoriilor . Ele nu obțin creșterea economică pe care și-ar dori-o în urma cooperării cu China. Dar cred că politicienii obțin beneficii pe termen scurt. Pot anunța că au obținut miliarde de dolari în investiții chinezești, care vor deschide posibilitatea creșterii economice, a creării de locuri de muncă. Din păcate, o mulțime dintre aceste lucruri nu se materializează.”

Francis Fukuyama a discutat online cu Dragan Štavljanin de la Radio Slobodna Evropa.
Francis Fukuyama a discutat online cu Dragan Štavljanin de la Radio Slobodna Evropa.

2. În cazul Serbiei există și această abordare multilaterală, Serbia se concentrează în mai multe direcții în același timp: UE, SUA, Rusia, China. Se profilează o continuitate cu perioada Iugoslaviei lui Tito care oscila între Est și Occident sau să vedem aici un joc politic menit să legitimeze un regim tot mai autocratic?

Francis Fukuyama:Cred că este vorba despre ambele. Orice lider în situația respectivă ar încerca să mobilizeze toate aceste părți una împotriva celeilalte. Uniunea Europeană are motive îndreptățite să fie precaută în admiterea unui nou membru precum Serbia. Cred că există anumite tendințe iliberale și autocratice în această țară. Iar aceasta, cum spuneam, deschide un drum pentru China. O astfel de competiție e parte a jocurilor geopolitice firești, dar dacă Serbia sau oricare altă țară din Balcani vrea să fie parte a Europei trebuie să ia o decizie vitală în privința valorilor, să decidă dacă vrea să fie o democrație liberală sau un regim semi-autoritar iliberal. Or, până iau o decizie clară, se vor afla în această poziție intermediară.

3. Dar avem și în Uniunea Europeană regimuri autoritare sau populiste, în Ungaria și Polonia. Astfel de mișcări sunt foarte puternice chiar și în democrațiile cu tradiție mai îndelungată, cum ar fi Italia și Franța.

Francis Fukuyama:Ca să nu mai vorbim de Statele Unite. Fostul președinte Trump a făcut parte din această mișcare populistă. Acest lucru afectează multe democrații de astăzi și cred că este probabil cea mai mare amenințare pentru practica democratică din țările occidentale pe care am văzut-o în mulți ani".

4. Pare să fie o ocazie bună pentru China să pună UE și Occidentul într-o poziție stânjenitoare. În 2018, fostul comisar european pentru extindere, Johannes Hahn, a numit țările balcanice potențiali „cai troieni” ai Chinei. Care sunt consecințele atât pentru țările balcanice, cât și pentru Uniunea Europeană, având în vedere că Rusia și China încearcă să profite de vidul creat de așa-numita „oboseală”/uzură a extinderii UE?

Francis Fukuyama: „Acest lucru limitează semnificativ Uniunea Europeană, deoarece politica sa externă trebuie făcută prin consens. Dacă un singur stat membru, cum ar fi Ungaria, se opune, de exemplu, criticilor privind tratamentul uigurilor sau celor privind încălcările drepturilor omului de către China, sau celor despre situația din Hong Kong, atunci orice măsură UE va fi blocată de un singur stat membru. Acest lucru face din aceste incursiuni chinezești pentru a-și consolida influența în Europa de Est un mijloc foarte eficient deoarece limitează acțiunea politică a UE".

5. Există pericolul ca țările balcanice, în primul rând Serbia și Muntenegru, să intre pe orbita Chinei întrucât integrarea lor în Uniunea Europeană este puțin probabilă în viitorul apropiat? Face Uniunea Europeană o greșeală strategică ridicând standardele de aderare, fapt ce forțează țările aspirante să caute opțiuni alternative deoarece ele înțeleg că aderarea la UE face parte dintr-un viitor îndepărtat?

Francis Fukuyama:Există acest pericol, sigur, dar există și motive întemeiate pentru care UE dorește să mențină un standard minim pentru admiterea de noi membri. Cred că Ungaria și Polonia, după cum ați menționat, sunt un exemplu de regres în UE. Acest regres subminează multe valori și idealuri europene în ceea ce privește statul de drept și altele asemenea. Această evoluție a slăbit influența UE ca purtător de stindard al democrației liberale în lume. Există, deci, motive întemeiate să fim atenți la admiterea de noi membri care nu se califică atunci când vine vorba de consolidarea instituțiilor".

6. Naționalismul este cea mai puternică ideologie în politica din Balcani, ca și în multe alte părți ale lumii. De ce naționalismul și politicile din secolul al XIX-lea sunt încă atât de puternice în comparație cu alte opțiuni politice?

Naționalismul a dus la două războaie mondiale și la teribila prăbușire a civilizației europene.

Francis Fukuyama: „Așa este, trăim într-o perioadă în care naționalismul s-a amplificat. Cred că motivul pentru care ne-am îndepărtat de el după 1945, cel puțin în Vestul Europei, a fost faptul că naționalismul a dus la două războaie mondiale și la teribila prăbușire a civilizației europene. Acestea sunt consecințe posibile ale naționalismului și în ziua de azi. Problema este că mulți au uitat cum arăta o situație în care naționalismul a scăpat de sub control. Balcanii au experimentat asta în războaiele anilor 1990 și nu cred că cineva vrea să se întoarcă la acea situație. Politicienii naționaliști se joacă cu focul.

7. În plan internațional, Uniunea Europeană a ajuns la un acord de investiții cu China în ianuarie. Acordul a fost criticat în sensul că Bruxellesul ar favoriza astfel Beijingul, în timp ce Emanuel Macron solicită o autonomie strategică europeană. Între timp, Parlamentul European a blocat ratificarea acordului. Va îngreuna această situație armonizarea politicilor UE și SUA față de China?

Tratatul UE cu China privind investițiile a fost o mare greșeală.

Francis Fukuyama: „Nu cred. Cred că acel acord, tratatul cu China privind investițiile a fost o mare greșeală. Există mulți politicieni europeni care se înșeală crezând că Europa poate face echilibristică între Statele Unite și China, că poate lucra când cu una, când cu cealaltă, că alege să coopereze cu o parte și apoi cu cealaltă, în funcție de problemă. În opinia mea, China are un guvern totalitar care înrăutățit situația, an după an, după ce Xi Jinping a preluat președinția în 2013. În timp, va apărea un conflict inevitabil nu numai de valori, ci și de interese geopolitice. Deci cred că Europa nu are altă opțiune decât să se alăture altor democrații liberale pentru a se opune acțiunilor totalitare ale Chinei și răspândirii influenței geopolitice a acesteia. Sper că acordul de investiții va rămâne blocat și nu va deveni lege în Europa".

8. Va experimenta lumea post-pandemică schimbări profunde în globalizare, ducând la așa-numita globalizare 2.0, și la o dependență mai mică de lanțurile de aprovizionare din China?

Este firesc ca democrațiile să reacționeze la această expansiune a influenței chineze. China reprezintă un sistem de valori politice complet diferit.

Francis Fukuyama: „Cred că schimbarea a început înainte de pandemie cu o „decuplare” strategică. Ea a fost încurajată mai degrabă de China decât de Statele Unite și Europa. China a devenit agresivă în politica sa externă într-un mod pe care nu îl arătase înainte de 2013. Are revendicări teritoriale față de India, în Marea Chinei de Sud și alte zone, apoi caută să-și consolideze influența în instituțiile internaționale. Prin urmare, cred că este firesc ca democrațiile să reacționeze la această expansiune a influenței chineze, deoarece, așa cum am spus, China reprezintă un sistem de valori politice complet diferit".

9. Întrebarea este ce dorește China la nivel internațional? Să pună la îndoială ordinea globală în centrul căreia se află Occidentul, căutând o influență mai mare în interiorul acesteia sau crearea unui sistem internațional alternativ cum par să sugereze inițiative precum Organizația pentru Cooperare de la Shanghai sau BRICS, chiar dacă ele nu sunt deocamdată organizații atât de coerente?

Francis Fukuyama: Cred că e posibil ca nici chinezii înșiși să nu știe clar ce vor. Cred că au beneficiat în multe feluri de ordinea liberală existentă. Ea le-a permis să exporte în țările occidentale, iar acest fapt a stat la baza creșterii lor economice în ultimii 30 de ani. Pe de altă parte, ei doresc în mod clar o mai mare influență asupra instituțiilor internaționale. De aceea au lansat inițiative precum Forumul de Cooperare Internațională „Centura și drumul”, Banca Asiatică de Investiții în Infrastructură și încearcă să își plaseze proprii oameni în diverse organizații internaționale. Aceasta nu pentru a crea un sistem paralel, ci pentru a se asigura că aceste organizații servesc intereselor politicii externe a Chinei".

10. Există pericolul unui nou Război Rece sau acesta a început deja fără ca noi să fim măcar conștienți de el?

Francis Fukuyama: „Depinde de modul în care definiți Războiul Rece. Cred că posibilitatea unui conflict cu China este în creștere și trebuie să ne pregătim pentru el, fie că numim această situație Război Rece sau nu. Cred că marea diferență față de Războiul Rece pe care îl cunoaștem este că în timpul aceluia, rivalitatea dintre SUA și Uniunea Sovietică a afectat practic fiecare fază a relațiilor lor, în timp ce astăzi există interese comune foarte puternice în economie, comerț și investiții între Statele Unite și China, între Europa și China, iar aceasta face ca situația să fie diferită de cea din timpul Războiului Rece când Uniunea Sovietică a încercat să fie cât mai autonomă posibil . Deci, nu am atins încă acest nivel, dar „decuplarea” celor două este în curs și cred că va continua.”

Francis Fukuyama este Olivier Nomellini Senior Fellow la Institutul Freeman Spogli pentru Studii Internaționale al Universității Stanford (FSI), Mosbacher Director al Centrului FSI pentru Democrație, Dezvoltare și Statul de Drept (CDDRL) și Director al Masterului în Politici Internaționale Ford Dorsey de la Stanford. Profesor de Științe Politice, dr. Francis Fukuyama a scris numeroase lucrări despre problemele din domeniul dezvoltării și politicii internaționale. Cartea sa din 1992, „Sfârșitul istoriei și ultimul om”, a apărut în peste douăzeci de ediții străine. Cea mai recentă carte a sa, „Identity: The Demand for Dignity and the Politics of Resentment”, a fost publicată în septembrie 2018. Francis Fukuyama are un doctorat în științe politice la Harvard și este membru al Asociației Americane de Științe Politice și al Consiliului pentru Relații Externe.

*Interviu realizat de Dragan Štavljanin, Radio Slobodna Evropa.

Problema oxigenului medical, rezolvată de studenții din Kabul
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:02:10 0:00
XS
SM
MD
LG