Aflat alături de studenți și colegi în fața Facultății de Filosofie, Gabriel Liiceanu a explicat rațiunea protestului.
”Fiecare gest, ca o picătură de apă într-o apă mare, contează. Fiecare manifestare a ceea ce înseamnă dreptul pe care l-am căpătat în 1990 de a fi cetățeni, contează. Fiecare dintre noi are dreptul de a spune ce vrea sau nu vrea din ceea ce ceilalți, care au putere, pregătesc. Avem tot timpul obligația să-i tragem la răspundere când fac ceva potrivnic intereselor noastre. Cuvântul ”a sluji” este ceea ce ei ar trebui să știe, ei slujesc oamenii care i-au ales. Dacă își bat joc de noi, viața noastră se duce naibii și nu numai a noastră, pentru că văd că tot ce fac duce de râpă generația viitoare.
Mi se pare formidabil că magistrații nu acceptă să fie înjugați la acest car ar puterii, mie mi se pare sublim ce au făcut ei. Le datorăm foarte mult și tocmai pentru că le datorăm tot ceea ce am trăit mai frumos în ultimii ani la nivelul justiției- am văzut pedepsiți tot felul de jefuitori ai țării, tot felul de corupți, tot felul de demagogi, de mincinoși- tocmai de aceea le datorăm susținerea. Ieșim și protestăm și facem tot ce am făcut de-a lungul ultimilor doi ani nu neapărat pentru ei, ci pentru noi. Ei fac pentru noi, le mulțumim că fac asta, și atunci trebuie să punem umărul alături de ei.
Vă imaginați că ceea ce fac ei se bazează pe inerția noastră, pe faptul că nu înțelegem mulți, noi neavând o tradiție a democrației, că trebuie să ne exercităm în mod real meseria de cetățean. Ai obligația să trăiești înăuntrul meseriei tale, în cercul tău de prieteni, dar nu-ți este indiferent ce se întâmplă cu lumea în care trăiești, pentru că dacă ea se prăbușește, te prăbușești și tu și familia ta și prietenii tăi și ajungem la acea societate atomizată și înspăimântată pe care am cunoscut-o înainte. Unor oameni ca aceia care au acum puterea le convine asta.
