Generalul în rezevă Virgil Bălăceanu are 63 de ani, a fost șeful Brigazii Multinationale din Sud-Estul Europei și cunoaște în detaliu situația din Orientul Mijlociu. Din punctul lui de vedere, probabilitatea ca România să fie afectată de noul conflict din Golf este minimă. Generalul explică în interviul pentru Europa Liberă, ce importanță are China în această ecuație, cum joacă Rusia și cum ar trebui să se poziționeze România în cazul în care UE și SUA nu se află pe aceeași lungime de undă.
Europa Liberă: Acțiunile militare din Orientul Mijlociu vor avea efecte asupra României și regiunii?
Generalul Virgil Bălăceanu: „Consecințele sunt date de situația complexă din Orientul Mijlociu. Deocamdată putem vorbi despre efectul răspunsului proporțional, după eliminarea celor doi lideri, generalul iranian, șeful forțelor Quds, Qasem Soleimani și Abu Mahdi al-Muhandis, comandantul miliției Kataeb Hezbollah. Sigur că acum ne confruntăm cu atacurile Iranului asupra bazelor militare din Irak în care se află militari americani, dar aceste baze sunt bine securizate, după modelul israelian. Israelul a avut de-a face mereu cu astfel de atacuri ale rachetelor de diverse feluri, inclusiv cu rază mică de acțiune, numite și rachete Katiușa. În ceea ce o privește, România pleacă de la premisa că este membră NATO. Scutul de la Deveselu face parte din sistemul de apărare balistică al NATO, în care managementul controlului este al Alianței Nord-Atlantice. Scutul este un sistem defensiv, dincolo de perorațiile Moscovei. Dacă va fi cazul, dacă regiunea central și est-europeană va fi lovită, deși probabilitatea este foarte scăzută, scutul poate fi pus în funcțiune”.
Europa Liberă: Credeți că Iranul vede România ca pe o țintă, din pricina acestui scut antirachetă despre care oficialii americani și români au spus încă de la bun început că are ca rol apărarea Europei de Iran?
Generalul Virgil Bălăceanu: „Nu cred, pentru că se vede deja că lucrurile se întâmplă în logica răspunsului proporțional. Chiar președintele american spunea într-un discurs că răspunsul pentru fiecare mișcare trebuie să fie proporțional. Dincolo de faptul că Trump este decis să escaladeze puțin sancțiunile economice împotriva Iranului, datele analizei ne spun că este vorba despre răspunsuri proporționale. Adică sunt vizate ținte tot de pe teritoriul Irakului sau din zonă. Sigur, sunt baze militare, în care se află soldați americani, dar și din alte țări ale coaliției pe care o coordonează SUA și care au luptat împotriva Statului Islamic.
Europa Liberă: Iranul ar putea avea și alte ținte, dincolo de bazele militare din Irak în care se află soldați americani?
Generalul Virgil Bălăceanu:„ E puțin probabil. Răspunsul e proportional după eliminarea lui Soleimani. Rămâne de văzut ce scenariu va aplica Iranul alături de utilizarea actorilor non-statali, de tip proxi, cu acțiuni chiar de insurgență care pot fi activate pe teritoriul Irakului. Irakul are acum o problema destul de gravă, fiindcă strategia SUA nu a fost destul de înțeleaptă atunci când a desființat armata lui Saddam în structura ei de bază. Formațiunile Statului Islamic s-au alimentat substanțial din punctul de vedere al liderilor din această fostă armată, iar armata regulata a Irakului este prea mica la ora actuală, desi obiectivul asumat și de SUA a fost de 300.000 de soldați, această țintă nu a fost atinsă de Bagdad.”
Europa Liberă: Bazele americane din România ar putea fi lovite din Iran, în această logică a răspunsului?
Generalul Virgil Bălăceanu:„ Probabilitatea este foarte scăzută. Lovirea lor s-ar putea face doar cu rachetele Shahab 3, fiindcă nu există în apropiere formațiuni paramilitare iraniene, așa cum sunt în Irak”.
Europa Liberă: Între timp, Vladimir Putin și Erdogan s-au afișat cumva ostentativ, vorbind tangential și despre evoluțiile din Orientul Mijlociu. Anul trecut au existat cel puțin două întâlniri la nivel înalt tripartite între Iran, Turcia și Rusia. Această alianță ar putea schimba în vreun fel echilibrul din regiunea în care se află România?
Generalul Virgil Bălăceanu:„Lucrurile cu privere la acest așa zis pact tripartit, are noi conotații, după ce parlamentul turc a decis să disloce un corp de armată, cu toate componentele lui, aeriene, terestre, maritime, pe teritoriul Libiei, în sprijinul guvernului de uniune națională. Pe de altă parte, Rusia sprijină mișcarea dizidentă din războiul civil care are loc în Libia. Deci, punctele de vedere și obiectivele în acest caz, nu coincid. În ceea ce privește o eventuală nouă apropiere între Iran și Turcia este mai scăzută, decât între Iran și Rusia. Au existat diferența mari de abordare între cele trei și în teatru de război din Siria. Iranul îl sprijină pe Bashar al Assad, Turcia sprijină toate acțiunile împotriva lui Bashar al Assad. Lucrurile sunt complicate, de aceea Rusia s-a pronunțat critic în privința ultimelor desfășurări americane din zonă. Mai este și un alt jucător important legat de Iran. Este vorba despre China, care importă petrol de aici. Cred că și Rusia, dar mai ales China, ar avea nevoie de un Iran mai liniștit, astfel încât relațiile economice, mai ales din perspectiva Beijingului să continue. O criză în zona Golfului ar avea un impact destul de serios în China. Deci nu putem vorbi deocamdată de o alianță între Iran, Rusia și Turcia care să contracareze SUA în Orientul Mijlociu”.
Europa Liberă: România ar trebui să rămână alături de SUA, în criza Orientului Mijlociu, chiar dacă UE are altă strategie? Deocamdată am văzut că decizia Washington-ului de eliminare a comandantului Iranian Soleimani a fost criticată de marile puteri europene.
Generalul Virgil Bălăceanu:„Sunt declarații bine venite pentru a se reinstaura dialogul prin intermediul UE. Cei doi lideri militari omorâți prin atacul cu dronă de americani pregăteau acțiuni insurgente, teroriste pe teritoriul irakian pentru a determina SUA să se retragă din regiune, ceea ce ar duce la un dezechilibru periculos. Într-un scenariu de nedorit am avea, din nou, din punct de vedere militar, ruși în Siria și iranieni în Irak”
Europa Liberă: Dar ce-ar trebui să facă România, dacă UE nu va fi pe aceeași lungime de undă cu SUA, iar lucrurile vor scăpa de sub control în Orientul Mijlociu?
Generalul Virgil Bălăceanu:„România trebuie să țină cont de parteneriatul strategic cu SUA, dar mai ales de esența a ceea ce reprezintă garanțiile de securitate pe care SUA trebuie să le dea României, luând însă în calcul și partea dialogului pe care îl propune UE.”
Europa Liberă: Vedeți o falie care se lărgește între cele două maluri ale Atalanticului, între SUA și UE?
Generalul Virgil Bălăceanu:„Sunt destule probleme în relațiile dintre SUA și UE, dar UE rămâne un negociator important cu Iranul pentru o soluție pașnică, deci pentru evitarea înarmării nucleare a Iranului. E greu de crezut că Rusia ar ajuta Iranul în acest sens, dar nu e imposibil ca Beijingul sau Coreea Nord să dea o mână de ajutor Teheranului. Dacă Iranul va ajunge să aibă uraniu îmbogățit, atunci singura soluție vor rămâne loviturile chirurgicale, punctuale, pentru a împiedica Teheranul să aibă arma nucleară”
Europa Liberă: Poate într-adevăr Iranul să înceapă un atac cibernetic împotriva Occidentul ?
Generalul Virgil Bălăceanu:„Putem lua în calcul un astfel scenariu, dar SUA și NATO sunt bine pregătite pentru a se apăra de un război cibernetic”
Europa Liberă: România ar fi pe lista cibernetică a Iranului?
Generalul Virgil Bălăceanu:„Un astfel de atac ar trebui să vizeze Scutul de la Deveselu, care se află acum în subordinea NATO. Deocamdată nu e clar definit atacul cibernetic. Iranul va căuta mai degrabă ținte cibernetice pe teritoriul SUA, fiindcă astfel de obiective au valoare simbolică. Pe de altă parte SUA a investit foarte mult în protecția cibernetica și e greu de crezut că Iranul ar putea destabiliza economic, financiar, institutional Statele Unite. Un mare pericol ar fi un război clasic de tip Afganistan în Iran”
Europa Liberă: De ce ar fi imposibilă extinderea conflictului din Orientul Mijlociu?
Generalul Virgil Bălăceanu: „Un război în care armatele sunt fața în față e ceva aproape imposibil. Cea mai gravă problema e legată de obținerea armei nucleare de către Iran. Și aici situația se poate rezolva prin negocieri, prin întârzirea procesului respectiv. Scenariul aplicat acum de americani seamănă cu soluțiile pe care le-a aplicat Israelul pentru a-și prezerva securitatea și a-și asigura supraviețuirea. Când a fost nevoie, Israelul a lovit lideri foarte importanți ai organizații dușamane, a recurs la lovituri de bisturiu asupra unor facilități care puteau să producă arma nucleară sau puteau dezvolta arme chimice, a lovit centre de comandă. Astfel de lovituri se pot produce, ca lovituri punctuale, chirurgicale. Este un răspuns proportional. Este o nouă formă a acțiunilor militare, o nouă formă a războiului caracteristic secolului 21”
Facebook Forum