În zilele de 1-2 martie 2019, la Odesa s-a desfășurat o reuniune internațională pe tema securității în regiunea Mării Negre, organizată de Ministerul de Externe al Ucrainei și Fundația Germană Marshall Fund. Corespondentul Europei Libere Rikard Jozwiak i-a solicitat un interviu lui George Kent, asistent-adjunct al secretarului de stat al Statelor Unite, coordonator al politicilor față de Ucraina, Moldova, Belarus, Georgia, Armenia și Azerbaidjan.
Rikard Jozwiak: Domnule Kent, vorbim despre securitatea din regiunea Mării Negre; aici este vorba, firește, despre Crimeea, despre Donbas și Transnistria într-o măsură... Ce pot face cu adevărat Statele Unite pentru a-și ajuta diferiții aliați din regiune?
George Kent: „Sunt mai multe căi pe care îi putem ajuta. Un pas pe care îl vom face anul acesta este cu implicarea aliaților din NATO – România și Bulgaria – și a partenerilor NATO – Ucraina și Georgia.
Cooperăm cu România și Bulgaria să le îmbunătățim infrastructura, ca și ceea ce se numește Maritime Domain Awareness, adică înțelegerea mai bună a tuturor proceselor și evenimentelor maritime de securitate
Este vorba de a-i ajuta pe partenerii de la Marea Neagră să știe mai bine ce mișcări se produc în Marea Neagră – așadar, radare de coastă. Situația din Marea Neagră este mai complicată; cei trei aliați de acolo nu au totdeauna aceleași poziții în ce privește perceperea amenințărilor. Cooperăm cu România și Bulgaria să le îmbunătățim infrastructura, ca și ceea ce se numește Maritime Domain Awareness, adică înțelegerea mai bună a tuturor proceselor și evenimentelor maritime importante pentru securitate – iar în asta sunt cooptate și Ucraina și Georgia.
Următorul pas pe care îl putem face este să ajutăm țările care și-au „pierdut” forța navală (fie prin distrugere, cum a fost cazul Georgiei în 2008, sau prin confiscare – cum s-a întâmplat cu Ucraina în 2014) să o refacă. Anul trecut am transferat două nave militare ale pazei noastre de coastă Georgiei, iar alte două le va primi anul acesta Ucraina. Asta ajută atât Georgia, cât și Ucraina, să fie mai vizibile și mai „prezente” în regiunea Mării Negre. De asemenea, cu ucrainenii vom coopera și mai strâns, de pildă pentru transformarea uneia din bazele lor maritime într-un centru de instruire unde să-și antreneze forțele navale; similar cu ceea ce am făcut pentru forțele lor terestre la Iavoriv.
Rikard Jozwiak: La Marea Neagră se află trei aliați NATO: Turcia, Bulgaria, România. Se poate întrezări apariția unei strategii coerente NATO în regiune, cândva, în viitorul apropiat?
Situația din Marea Neagră este mai complicată; cei trei aliați (NATO - România, Bulgaria, Turcia n.r.) de acolo nu au totdeauna aceleași poziții în ce privește perceperea amenințărilor.
George Kent: „Asta s-a discutat chiar la această reuniune [de la Odesa], chiar de asistentul secretarului-general NATO pentru operațiuni. O să-i sintetizez declarația. El a recunoscut că după summit-ul NATO din Țara Galilor (2014) nu a existat un consens în privința abordării politice a securității la Marea Neagră, de felul celei care există în privința Mării Baltice, și a enumerat mai multe motive: în Marea Baltică avem predominant membri NATO, plus parteneri care percep similar amenințările: Suedia și Finlanda. De aceea, acolo a fost posibil anul trecut un exercițiu militar masiv, cu participarea a 50.000 de oameni.
Situația din Marea Neagră este mai complicată; cei trei aliați de acolo nu au totdeauna aceleași poziții în ce privește perceperea amenințărilor. Acesta este un domeniu unde noi toți – membri NATO din regiune sau din afara ei – știm că trebuie să facem mai mult. Aceste subiecte vor fi discutate la Constanța și București, în mai, și la Batumi în iulie, în cadrul unei suite de conversații, în afara discuțiilor foarte intense care vor avea loc la sediul NATO din Bruxelles, despre ce putem face mai mult la Marea Neagră.
Rikard Jozwiak: Care este situația la zi în interiorul NATO privind sancționarea Rusiei pentru acțiunile ei din Marea Azov?
George Kent: „Cred că reprezentantul UE [la reuniunea de la Odesa] a spus limpede că facem eforturi ca să păstrăm unitatea sancțiunilor; ele au fost discutate de UE luna în februarie, în Consiliul Politic, și mă aștept ca UE să facă un anunț pe această temă în săptămânile următoare. Noi, la rândul nostru, la Washington, trecem printr-un proces de deliberări ca să facem și noi un anunț. Va fi încă un pas în ce privește unitatea dintre UE și Statele Unite și abordarea transatlantică comună pe această temă, și vom continua să avem în vedere alte măsuri, fiind limpede că presiunile, sancțiunile comunității transatlantice asupra Rusiei, deocamdată, nu au fost suficiente ca să-i facă să evalueze diferit costurile comportamentului lor și să dea înapoi.
Cred că e limpede că regimul de sancțiuni a afectat creșterea economică a Rusiei, limitând capacitatea economiei rusești de a-și reveni, dar asta tot nu a dus la o schimbare reală a deciziilor luate la Kremlin, nu i-a făcut pe ruși să dea înapoi în ce privește războiul pe care l-au declanșat în Donbas.
Rikard Jozwiak: Până acum, sancțiunile europene și americane au fost mai ales înghețări de averi și interdicții de viză pentru ruși implicați. Ce alte sancțiuni s-ar putea lua?
Cred că e limpede că regimul de sancțiuni a afectat creșterea economică a Rusiei, limitând capacitatea economiei rusești de a-și reveni, dar asta tot nu a dus la o schimbare reală a deciziilor luate la Kremlin
George Kent: „Statele Unite au impus de fapt și sancțiuni sectoriale, care limitează și investițiile în sfera energetică, blocând accesul companiilor rusești la tehnologia occidentală, de care au nevoie de pildă pentru a exploata resursele arctice, și sunt de asemenea sancțiuni împotriva industriei lor militare. E adevărat că sancțiunile împotriva unor persoane se bucură de mai multă atenție, de obicei, dar sunt în vigoare și alte sancțiuni care le-au blocat rușilor accesul la tehnologii și la piețele de credite, și au frânat mult relansarea economiei rusești după problemele ei, în ultimii cinci ani.
Dar tot nu este destul, cum spuneam, și de aceea trebuie să continuăm să discutăm despre ce măsuri să luăm mai departe, mai ales în legătură cu incidentul din Marea Azov, din noiembrie. Cred că toată lumea este de acord că riposta de până acum a fost insuficientă, iar marinarii ucraineni sunt încă în captivitate.
Rikard Jozwiak: Așadar, ce măsuri suplimentare întrevedeți?
George Kent: „Cred că au loc consultări, atât la Bruxelles, cât și la Washington, despre eventuale „sancțiuni maritime sectoriale”. Cum spuneam, am impus deja sancțiuni sectoriale care au limitat finanțarea sectoarelor financiar, energetic și de apărare ale Rusiei, iar acum ne gândim dacă ar fi posibil să impunem un set similar de sancțiuni sectoriale asupra activităților maritime ale Rusiei. Ar fi vorba despre porturile rusești din zona Mării Negre și Mării Azov, ca și despre unele companii care navighează în acea zonă și în Crimeea. Asta, cred eu, ar mări costurile pe care rușii le au de suportat pentru agresiunea lor din Marea Neagră și Marea Azov.
