Imagini de amator care arată rachete care par să dispară în explozii de scântei deasupra Libanului au fost distribuite online pe 2 martie – ele erau însoțite de mesaje conform cărora videoclipurile arătau rezultatele unei arme antiaeriene israeliene futuriste, în acțiune în mijlocul conflictului în curs din Orientul Mijlociu.

Aceste afirmații au fost contestate pe scară largă, dar un element al discuției se bazează pe realitate: din decembrie 2025, armata israeliană a folosit o armă cu laser, numită Iron Beam, concepută pentru a contracara „diverse amenințări aeriene” cu care se confruntă Israelul.

În Ucraina, unde dronele kamikaze ieftine de concepție iraniană au dat peste cap strategiile de apărare antiaeriană, sunt în curs de dezvoltare mai multe arme cu laser despre care producătorii locali susțin că ar putea fi o alternativă la cheltuielile din ce în ce mai nesustenabile cu rachetele defensive folosite pentru a contracara dronele sinucigașe necostisitoare.

„Calculul costurilor [apărării antiaeriene] este dificil în acest moment”, declară pentru RFE/RL Jared Keller, un expert în arme cu laser din SUA, care publică un buletin informativ despre această tehnologie incipientă. „Nu poți folosi o rachetă de un milion de dolari pe o dronă de 500 de dolari. Pur și simplu nu are niciun sens.”

De la prima doborâre de către SUA a unei aeronave dronă cu un laser, în 1973, au fost făcute multiple încercări de a dezvolta arme cu laser, dar tehnologia a rămas experimentală până de curând.

Efortul actual de a dezvolta arme cu laser, spune Keller, este stimulat în mare măsură de evoluțiile tehnologiei dronelor low-cost, precum bombele zburătoare Shahed folosite de Rusia împotriva Ucrainei. „Acum există un stimulent pentru contramăsuri mai ieftine, ceea ce face ca laserele să fie din ce în ce mai atrăgătoare”, a spus el.

Așadar, oferă armele cu laser, a căror tragere costă doar câțiva dolari, un răspuns la dronele kamikaze? Depinde pe cine întrebi.

Andreas Schwer, CEO-ul Electro Optical Systems, o firmă australiană care a câștigat recent un contract de 85 de milioane de dolari pentru a produce arme cu laser pentru Țările de Jos, spune pentru RFE/RL că armele cu laser ar putea, potențial, să apere orașele din Ucraina care sunt vizate de roiuri de drone.

„Armele cu laser de înaltă energie sunt deosebit de potrivite pentru a face față [atacurilor cu drone kamikaze] deoarece pot lovi ținte foarte rapid și în mod repetat. Muniția pentru un laser este energia electrică, mai degrabă decât rachetele sau gloanțele.” Acest lucru elimină cerința logistică a reîncărcării, spune Schwer, „și permite sistemului să rămână activ în mod continuu.”

Numeroase limitări

În afara industriei, totuși, observatorii subliniază numeroase limitări ale armamentului laser actual care fac probabil ca acesta să apară doar ca un factor printre mulți alții în cadrul rețelelor viitoare de apărare antiaeriană.

Keller indică „timpul de fixare” (dwell time) ca o constrângere principală a armelor cu laser. Armele cu laser de mare putere funcționează arzând în ținte, cum ar fi fuzelajul unei drone sau învelișul unei rachete, pentru a provoca o defecțiune aerodinamică sau de sisteme ori o explozie. Dar asta necesită timp și precizie.

În același mod în care o lupă care focalizează lumina soarelui necesită câteva secunde pentru a arde prin hârtie, fasciculele laser de înaltă energie necesită, de asemenea, un timp de fixare, care poate varia în funcție de materialul țintei aeriene, de mișcările ei și de distanță.

„Spre deosebire de un lansator de rachete care poate trage mai multe rachete interceptoare deodată, un laser trebuie să se fixeze pe o țintă și să direcționeze fasciculul asupra ei în același loc”, afirmă Keller, „și abia apoi stabilești o nouă țintă.”

Puterea distructivă a laserelor poate fi redusă drastic de ploaie, ceață sau praful din atmosferă. Un studiu din 2014 a constatat că, în condiții de ploaie moderată, un laser avea nevoie de aproximativ 30 de secunde de timp de fixare pentru a deteriora o țintă aflată la 1 kilometru. Într-o zi senină, au fost necesare doar trei secunde pentru a produce aceleași daune.

Laserele prezintă, de asemenea, un risc și pentru civili.

Pe 10 februarie, spațiul aerian din El Paso, Texas, a fost închis brusc după ce o patrulă de frontieră a SUA a tras cu o armă cu laser asupra unui obiect zburător despre care s-a pretins ulterior că ar fi fost un balon de petrecere.

Drept răspuns la utilizarea armei, autoritatea aviatică a SUA a reținut la sol toate zborurile din zonă. „Haosul” provocat de reținerea la sol a avioanelor de linie timp de aproximativ opt ore a servit drept semnal de alarmă că laserele ar putea provoca daune aeronavelor chiar și departe de armă sau de ținta vizată.

Agențiile de aviație civilă nu sunt dispuse să își asume vreun risc ca un astfel de incident să aibă loc.

Jamey Jacob, profesor de inginerie aerospațială la Universitatea de Stat din Oklahoma, spune că apariția armamentului laser pe câmpul de luptă modern va declanșa probabil o evoluție suplimentară în proiectarea dronelor de atac.

Asta ar putea include ecrane rezistente la căldură sau drone care se rotesc pentru a evita ca un singur punct de pe fuzelajul lor să fie vizat.

„Până la urmă, totul este un joc de-a șoarecele și pisica”, a declarat el pentru RFE/RL.

„Odată ce ai o apărare eficientă împotriva unei amenințări care o neutralizează efectiv sau substanțial, apare o nouă variantă a amenințării. Aceasta este natura războiului modern.”

Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.