Ofensiva turcă în Siria și reacțiile internaționale domină titlurile în presă, împreună cu criza din Catalonia și violențele de acolo în urma condamnării politicienilor separatiști.
UE nu reușește să impună un embargo pe vânzările de arme spre Turcia, scrie în Franța Le Monde. Marea Britanie refuză embargoul, explică, la Bruxelles, La Libre Belgique, Londra argumentând că Turcia e membru în NATO și nu poate fi sancționată.
La Madrid, El Pais scrie că Spania e gata să sprijine acest embargo pe armament impus Turciei și că ministrul de externe Josep Borrell va milita în acest sens pe lângă colegii săi. Poziția lui Borrell este importantă, în măsura în care el va fi șeful diplomației UE în viitoarea Comisie de la Bruxelles. Poziția Spaniei se dovedește de altfel mai ușoară în această chestiune decât cea a Germaniei, de pildă. Spania nu are, ca Germania, o importantă minoritate turcă și kurdă pe teritoriul său.
Donald Trump a impus la rândul său sancțiuni împotriva a trei miniștri turci și a mărit taxele pe importurile de oțel din Turcia, dar asta nu pare suficient pentru a potoli ardoarea belicoasă care a cuprins țara lui Erdogan. In Italia, principalul cotidian național, La Repubblica, atrage iarăși atenția asupra limbajului lui Trump într-o cronică a unui recent publicat « dictionnaire raisonné » al novlimbiilui Trump, de lingvista Bérengère Viennot.
În Belgia, Le Soir anunță că, dată fiind evoluția conflictului, guvernul a decis să accelereze repatrierea luptătorilor jihadiști belgieni din Siria aflați în mâinile kurzilor. Problema, scrie Le Soir, este că soarta multora e neclară, unii au scăpat din captivitate, iar pe deasupra încarcerarea lor la domiciliu nu e deloc o pistă privilegiată de guvern. Ministrul belgian Didier Reynders (viitorul Comisar european pentru Justiție) ar dori un tribunal internațional pentru a judeca jihadiștii pe teritoriul Irakului, dar negocierile în acest sens abia au demarat.
Până și fotbalul a fost cuprins de febra conflictului din Siria. În Franța, s-a discutat luni toată ziua dacă nu cumva meciul Franța-Turcia de calificare pentru Liga Campionilor 2020, pe stadionul Saint Denis din Paris, nu trebuia anulat. Plutea teama că suporterii turci aveau să fluiere și să huiduiască Marseieza, sau că fotbaliștii turci aveau să facă salutul militar, ca semn pentru sprijinul operațiunilor militare din Siria. În cele din urmă Marseieza nu a fost fluierată, dar echipa turcă a făcut salutul militar pe teren.
În Italia, Corriere della Sera are astăzi un întreg articol în pagina de externe în care analizează incidentul, sub titlul Fotbal și război, anticipând continuarea acestui tip de incidente, cu atât mai mult cu cât și meciul Bulgaria-Anglia a fost întrerupt din pricina sloganurilor rasiste și a gesturilor de salut fasciste.
Germania: dat fiind numărul mare de turci și kurzi în țară, presa germană este foarte preocupată de eventualele repercusiuni în Germania ale turnurii pe care o ia războiul în Siria. Frankfurter Allgemeine Zeitung atrage de altfel atenția, cu o fotografie, că unul din jucătorii turci care au făcut salutul militar în Franța, Kaan Ayhan, provine din Düsseldorf. Ziarul scrie că Uefa va discuta eventualele sancțiuni, deși este probabil greu să obligi un fotbalist turc să nu facă salutul militar.
Ciocniri în Catalonia
Violențele au izbucnit în Catalonia după anunțul, luni, al verdictelor în cazul politicienilor separatiști, iar forțele speciale de poliție s-au ciocnit cu manifestanții în Barcelona.
Zboruri anulate din pricina ciocnirilor de la aeroportul din Barcelona, scrie în Italia Corriere della Sera. Catalonia : Uniunea Europeană se uită în altă parte e titlul din Libération, în Franța.
Fiind vorba de o afacere internă a unui stat membru, Uniunea Europeană nu a reacționat în nici un fel la grelele pedepse cu închisoarea care i-au lovit luni dimineață pe nouă lideri catalani independentiști, din cei 12 care apăreau în fața Curții Supreme spaniole: pedepse mergând de la 9 la 13 ani.
Realitatea este că UE e prinsă într-o foarte mare dilemă, dat fiind că viitorul șef al diplomației europene, cel selecționat prin buna înțelegere dintre Macron și Merkel și aprobat deja de Parlamentul European, ministrul de externe spaniol Josep Borrell, este un... catalan opus independenței acestei regiuni istorice a Spaniei, care se bucură deja de o extrem de largă autonomie.
Dilemele și dublele constrângeri sunt numeroase. Nu doar că Josep Borrell va fi cel care va trebui să medieze între Serbia (candidată la UE) și Kosovo, în vreme ce țara lui de origine, Spania, nu recunoaște independența Kosovo (așa cum nu o recunosc nici Grecia, Cipru, Slovacia și România), dar principalul lider separatist catalan, Carles Puigdemont, este refugiat în Belgia, în ciuda unui mandat de arest european eliberat de Spania.
Pe deasupra, din Belgia, țara care i-a acordat azilul lui Puigdemont, sub presiunea separatiștilor flamanzi, provin atât viitorul președinte al Consiliului European, Charles Michel, cât și viitorul Comisar pentru justiție, Didier Reynders. Acesta va avea în sarcină reforma mandatului de arest european pe care țara sa nu l-a respectat acordându-i azilul lui Puigdemont, care trăiește în condiții relativ luxoase, într-o vilă din orășelul simbolic... Waterloo, lângă Bruxelles.
El Pais pune întrebarea dacă unul din cei condamnați, Oriol Junqueras, beneficiază de imunitate, dar fiind că este și deputat european. Sau, mai degrabă este europarlamentar doar teoretic, deoarece, deși a fost ales pe 26 mai în Catalonia, el nu a putut primi acreditarea oficială de deputat european la Bruxelles, în urma opoziției Spaniei, iar acum e condamnat la 13 ani închisoare pentru separatism în Spania. O încurcătură legală circulară, așadar, pe care Curtea de Justiție a UE de la Luxembourg va trebui să o rezolve în noiembrie.
Tot în Spania, foarte seriosul cotidian conservator El Mundo (echivalentul francezului Le Figaro) are un întreg reportaj cu descrierea amănunțită a fiecărui detaliu din celulele pe care le vor ocupa liderii catalani.
Odată cu condamnarea liderilor catalani, luni, justiția spaniolă a emis un nou mandat european de arestare pe numele lui Puigdemont, iar la Bruxelles La Libre Belgique se întreabă dacă acest al doilea mandat are mai multe șanse să fie executat decât primul.
When The Saints Go Marching In
Cotidianul stângii intelectuale pariziene Libération publică un interviu cu laureata premiului Nobel de literatură pentru 2018, Olga Tokarczuk, interviu pe care i l-a luat poetul american John Freeman. Se arată a fi genul de interviu în care întrebările sunt mai interesante decât răspunsurile, din care aflăm doar că Olga Tokarczuk iubește apa, că a interesat-o întotdeauna Jung și că acum ea e preocupată de felul în care avansează reparațiile și amenajările în noua ei casă.
Mai aflăm și că ea crede într-un soi de Dumnezeu, însă nu unul cu barbă albă. În orice caz, spune ea, nu unul care seamănă cu oamenii.
Tot în legătură cu Nobelul de literatură, Corriere della Sera publică azi un necrolog de îndrăgostit al dispărutului Harold Bloom, un gigant al criticii literare. Cu amuzament întristat, Corriere amintește cât de temut era acest critic american, al cărui „canon occidental” a marcat epoca. Harold Bloom nu avea nici o milă și nici un respect pentru premiile Nobel oferite aiurea. Detesta scriitura lui Doris Lessing, iar despre Toni Morrison a scris că „nu merita câtuși de puțin să primească vreun premiu”. Din păcate, el nu a mai avut timp să comenteze premiile Nobel pe anul acesta, pentru că a urcat să se întâlnească cu sfinții.
Guten hashTag!
În sfârșit, rămânând la Dumnezeu, pe un alt ton, mai aflăm și din marele cotidian german Süddeutsche Zeitung, cum Papa Francisc, Suveranul Pontif (cum i se spune în presa de calitate) a vrut să trimită un tweet despre "sfinți", odată cu beatificarea a cinci nouă figuri în empireul sanctității catolice, așa încât el a postat pe Twitter, în engleză: "Astăzi mulțumim Domnului pentru noii noștri #Sfinți." ("Today we thank the Lord for our new #Saints." Dar, iată, ce nu știa Papa este că hashtagul #Saints trimite la echipa SUA de fotbal American "New Orleans Saints".
Ne putem imagina confuzia a milioane de utilizatori ai Twitterului: a vrut Papa să binecuvânteze o echipă de fotbal american? Se știe desigur, că pentru mulți pământeni sportul e o religie.
Cu atât mai mult cu cât, cum o remarcă hohotind tipografic Süddeutsche Zeitung, imnul official al acelor "Saints" din New Orleans cuprinde refrenul: "Oh Lord I want to be in that number".
Aici, în Süddeutsche Zeitung, mai intervine și foarte serioasa discuție dacă Hashtag e masculin sau neutru, adică dacă trebuie să primească der sau das ca articol. Dar despre der sau das, adică despre genul gramatical al lui Hashtag, am putea să-i liniștim pe germani spunându-le că nici latini nu au putut vreodată, în atâtea secole de literatură și inscripții, să se hotărască dacă dies (zi, ziua) e masculin sau feminin. Astfel de dispute între grămătici pot dura până la ziua de apoi, Dies Irae, #acum și #pururea și în #veciivecilor.
Facebook Forum