În 1923, atunci când s-a născut, în Germania, Henry Kissinger, liderul sovietic Vladimir Ilici Lenin era încă în viață, iar stafiile Primului Război Mondial bântuiau încă Europa.
Era copil în timpul ascensiunii lui Hitler la putere, iar în 1938, întreaga lui familie a imigrat în Statele Unite.
Avea 29 de ani în 1953, la moartea dictatorului sovietic Iosif Visarionovici Stalin și 39 de ani în timpul Crizei rachetelor din Cuba (1962).
În 1968, atunci când tancurile sovietice intrau în capitala Cehosloviaciei ca să înnăbușească Primăvara de la Praga, Kissinger avea 45 de ani și era deja aprope de cercurile influente din politica externă americană.
„Secolul lui Henry Kissinger nu a fost unul ușor, dar marile provocări își găsesc întotdeauna parteneri pe măsură: oameni mari și curajoși”, a scris Dimitri Kuleba, ministrul ucrainean pe Externe, pe rețeaua X, joi, pe 30 noiembrie 2023, atunci când a aflat că Henry Kissinger a murit, la vârsta de 100 de ani.
Istoric prin pregătire și vocație, Kissinger a fost decanul realpolitik, un om care a văzut relațiile internaționale prin prisma politicilor marilor puteri.
Începând cu „A World Restored” - teza de doctorat din 1957, cu tema politica secolului al XIX-lea - și până la finalul vieții, Kissinger a susținut că o ordine mondială acceptată tacit de către marile puteri este „legitimă”.
„Legitimitatea - folosită în acest context - nu trebuie confundată cu justitția”, explică el în cartea „World Order”. „Însemnă nu mai mult decât o înțelegere internațională asupra acordurilor posibile și asupra scopurilor permisibile și metodelor politicii externe”.
Prin urmare, Kissinger a luptat cu evenimentele în continuă mișcare din epoca de tranziție de după Războiul Rece - printre ele, dezmembrarea Uniunii Sovietice, ascensiunea la putere a autoritarului președinte rus Vladimir Putin, cu care s-a întâlnit de mai multe ori, și relațiile complicate dintre Rusia și Ucraina.
Într-un interviu acordat revistei germane „Der Spiegel” în iulie 2022, Kissinger s-a declarat „consternat” atunci când a fost rugat să se gândească la un precedent istoric „plin de învățăminte” pentru a „întelege și pune capăt războiului din Ucraina”.
„Nu mă pot gândi pe loc la un răspuns direct”, a spus Kissinger.
„Pentru că războiul din Ucraina este, în primul rând, un război al echilibrului puterii. La un alt nivel, însă, are aspecte de război civil și combină un tip european clasic de probleme internaționale cu unul global. Când se va sfârși acest război, problema va fi dacă Rusia va obține o relație coerentă cu Europa - adică ceva ce a căutat mereu - sau va deveni un avanpost al Asiei la granița Europei”.
„Nu am niciun bun exemplu istoric” (pentru acest conflict - n.r.) - a încheiat Kissinger.
În opinia multor experți, concentrarea lui Kissinger pe problema echilibrului între puterile globale și cele regionale a fost în detrimentul analizei.
„Un asemenea tip de abordare poate funcționa în vremuri normale, dar e inevitabil să nu dea greș în a vedea posibilitatea schimbării sau ce se întâmplă atunci când începe schimbarea”, spune pentru RFE/RL Paul Goble, fost analist CIA și expert în fostele republici sovietice.
„În felul acesta, ratează momentele importante de schimbare din istoria mondială - și asta l-a caracterizat pe Kissinger de-a lungul carierei sale. Nu a prevăzut dispariția imperiului sovietic din afara și dinăuntrul granițelor URSS și nu a înteles puterea pe care o au popoarele să schimbe mersul lucrurilor, indiferent de câtă putere păreau a avea guvernele tărilor lor”.
Într-un eseu publicat în iunie de serviciul ucrainean al RFE/RL profesorul universitar ucrainean Petro Kraliuc spune că H. Kissinger nu a înteles - pentru o perioadă îndelungată - ce se întâmpla în Ucraina, tară care a fost menționată de numai două ori în „Diplomacy”, cartea americanului, publicată în 1994.
Prima dată când e menționată, spune Kraliuc, este în contextul unui discurs celebru al președintelui George Bush (președinte al Statelor Unite între 1989-1993), în Ucraina - discursul numit „Pui Kiev” („Chicken Kiev” este numele dat discursului președintelui american George Bush ținut în parlamentul ucrainean cu trei săptămâni înante ca Ucraina să își declare independența și cu patru luni înainte de referendumul în care peste 90% dintre ucraineni au votat decizia - n.r.).
În august 1991, președintele american îi avertiza pe parlamentarii ucraineni în legătură cu pericolul „naționalismului sinucigaș” și îi îndemna să lupte pentru „libertate, democrație și reforme economice” în cadrul stabilit de liderul sovietic Mihail Gorbaciov prin noul Tratat al Uniunii (din 1991 -n.r.).
A doua menționare a Ucrainei din cartea lui Kissinger este, spune Kraliuc, mai importantă: „Cele mai multe persoane din conducerea din Rusia, indiferent de credințele lor politice, refuză să recunoască colapsul imperiului sovietic și legitimitatea statelor independente, în special a Ucrainei, leagănul ortodoxiei ruse”, spune Kissinger în carte.
„Teoria că Ucraina este «leagănul ortodoxiei ruse» arată faptul că H. Kissinger consideră Rusia și Ucraina ca pe un tot și, prin urmare, întelege poziția policitienilor ruși care nu acceptă independența fostelor republici din URSS”, scria Kraliuc.
Pe parcursul unei perioade lungi de timp de când Putin e la putere, Kissinger a fost adeptul unei „relații de cooperare” cu Moscova, după cum a spus chiar el, în ianuarie 2018, într-o audiere din Senatul american.
Kremlinul, arată investigațiile, a fost client al firmei de consultanță politică Kissinger Associates. Kissinger l-a cunoscut pe Putin la începutul anilor '90, când actualul președinte rus lucra în administrația locală de la St. Petersburg și era membru al comisiei bilaterale Kissinger-Sobchak, care promova investițiile vestice în Rusia.
„Kissinger scuza imperialismul moscovit, vedea Rusia ca pe o mare putere îndreptățită să-și domine «sferele de influență»”, spune pentru RFE/RL Janusz Bugajski, senior fellow la Jamestown Foundation din Washington, D.C. „Era blocat în narativele Războiului Rece și ignora complet interesele tărilor mici”.
„Nu este posibil să aduci Rusia în sistemul internațional prin conversie”, spunea Kissinger în 2016, într-un interviu pentru „The Atlantic”.
„E nevoie de întelegeri și de întelegere. E vorba despre o societate unică și complicată. Rusia trebuie să fie tratată prin închiderea opțiunilor militare, dar într-un mod care să-i confere demnitate în ceea ce privește propria istorie”.
După ocuparea Crimeei de către Moscova, în 2014, și după atâțarea unui conflict separatist în zone din estul Ucrainei, Kissinger a continuat să vadă Ucraina ca parte a sferei de interese a Rusiei.
„Pentru Rusia, Ucraina nu poate fi niciodată o țară străină”, spunea el într-un comentariu pentru „The Washington Post”, publicat la mai puțin de o lună după ocuparea Crimeei.
Kissinger i-a îndemnat pe „întelepții lideri ucraineni” să „opteze pentru o politică de reconciliere între diversele părți ale țării” și a spus direct: „Ucraina nu trebuie să intre în NATO”.
Într-un interviu din 2015 acordat revistei americane „The National Interest”, Kissinger spunea: „Relațiile dintre Ucraina și Rusia vor avea întotdeauna un caracter special în gândirea rusilor. Nu pot fi limitate niciodată la relațiile dintre două state suverane tradițional - cel puțin nu din punctul de vedere al Rusiei. Poate nici măcar din cel al Ucrainei”.
În 2016, Kissinger spunea într-un discurs ținut la Moscova că Ucraina ar trebui să servească precum un „pod între Rusia și Vest, mai degrabă decât ca un avanpost pentru vreuna dintre părți”.
Pentru ca, în mai 2022, Kissinger să ceară o oprire a focului în Ucraina și restaurarea liniei de contact așa cum era ea înainte de invazia pe scară largă a Rusiei în Ucraina, din februarie 2022.
Aceste comentarii au fost percepute în Ucraina ca o cerere pentru Kiev să renunțe la pretențiile referitoare la Crimeea - deși Kissinger a declarat, în iulie 2022, într-un interviu pentru „Der Spiegel”, că ideea lui era ca statutul Crimeei să fie subiectul unei negocieri viitoare.
În ianuarie 2023, totuși, Kissinger a vorbit la Forumul Economic Mondial de la Davos, unde și-a exprimat „admirația pentru președintele Ucrainei și pentru pentru eroismul poporului ucrainean”. Iar în septembrie, s-a întâlnit la Washington cu Volodimir Zelenski și a recunoscut că agresiunea continuă a Rusiei i-a schimbat modul de gândire.
„Înainte de acest război, m-am opus intrării Ucrainei în NATO tocmai pentru că mă temeam că ar porni exact conflictul pe care îl trăim acum”, i-a spus Kissinger lui Zelenski. „Acum, că procesul a ajuns la acest nivel, ideea unei Ucraine neutre în aceste condiții nu mai are niciun sens”.
Material scris de Robert Coalson, jurnalist RFE/RL - au contribuit Current Time, serviciile rus și ucrainean ale RFE/RL, jurnalistul Ramazan Alpautov de la RFE/RL's Idel.Realities
