Presa franceză tipărită se confruntă in această dimineață cu acea situație din ce in ce mai frecventă in era digitală; conflictul dintre informația brută, accesibila imediat online, și analiza detaliată, disecarea faptelor in presa imprimată, pe hârtie. Iată: un individ înarmat cu un cuțit omoară joi după-amiaza patru persoane intr-o prefectura de poliție din Paris, înainte de a fi el însuși omorât de polițiști.
Ziarele tipărite se află aici din start intr-o situație ingrată față de televiziuni si radiouri, ca sa nu mai vorbim de site-urile de informații online: majoritatea ziarelor tipărite au fost gata la miezul nopții, așa încât prin forța lucrurilor nu vor oferi astăzi ultimele informații, ci ele trebuie citite pentru analizele scrise fierbinte, atunci, după incident, când informațiile erau încă puține.
Le Monde se află chiar intr-o situație aparte, întrucât prestigiosul cotidian francez apare in chioșcuri după-amiaza, purtând data de a doua zi. Numărul din Le Monde care poarta astăzi data de vineri 4 octombrie a fost astfel tipărit ieri la prânz, înainte de incident, așa încât nu vom găsi nimic in el despre acel cetățean francez, in vârsta de 45 de ani, născut in insula Martinica, care, convertit recent la islam, a ucis joi patru colegi polițiști in secția din Paris la care lucra ca informatician. Le Monde va avea informatii si analize detaliate despre asta in numărul pe hârtie care va apărea in aceasta după-amiază, vineri, cu data de sâmbătă 5 octombrie.
Ediția online a lui Le Monde este însă cu totul altceva, chiar daca o parte din articole sunt accesibile doar abonatilor. Acolo aflam, de pildă, că niciodată, de la al Doilea Război Mondial încoace, poliția franceza nu a avut de suferit un asemenea atac.
Văzut din afară, incidentul de ieri este, desigur, doar un fapt divers devenit cotidian in multe metropole occidentale. Ziarele tipărite ne oferă in primul rând analize, nu știri. Nimeni nu a cumpărat vreodată Le Monde pentru a afla ultimele noutăți, iar marele cotidian francez nu caută sa între in competiție cu giganții realității virtuale cum sunt Google sau Facebook.
Asa încât, faptele sunt știute: surdo-mutul din Martinica, convertit la islam, 45 de ani, informatician, lucra la acea prefectura de 20 de ani si nu dăduse niciodată semne ca s-ar fi radicalizat.
Libération are astăzi incidentul in prima pagină. E citat un expert din cadrul poliției, care spune: "E cel mai îngrozitor scenariu imaginabil: un polițist care se țicnește si își atacă colegii. In general, nu te temi de colegi. Nu crezi ca un coleg i-ar putea agresa pe ai săi."
Si Libération analizează, dincolo de faptul divers, nesiguranța generală care poate decurge de aici în funcționarea forțelor de ordine din Franța.
"Căsuța noastră" în Comisia UE
Am tot vorbit si scris despre plăcerea rară, pe cale de dispariție, de a citit presa cotidiană pe îndelete si pe hârtie, tabiet tradițional pe cale de dispariție in multe culturi, printre care cele est-europene (cu excepția notabila a Croației, unde principalele ziare aflate in perpetua rivalitate, Jutarnji List si Večerni Ljist încă mai vând câte 100.000 exemplare zilnic fiecare, pentru o populație de 4 milioane).
Se simte că se apropie weekendul, căci până și subiectele politice grave sunt asezonate cu ceva mirodenii de interes uman. Astfel, cotidianul din Bruxelles Le Soir confirmă azi știrea publicată în ajun de germanul Die Welt, cum că șefa Comisiei europene Ursula von der Leyen a decis să locuiască si să-și deretice într-un apartament ad-hoc din clădirea Comisiei, în plin cartier european, in acea clădire in formă de stea numita Berlaymont, dar mai știută ca "Berlaymonstre" in jargonul jurnalistic, mai precis: in vârful clădirii, deasupra birourilor, la etajul 13, de unde se vad si Atomium si Parlamentul European.
Die Welt precizase in ajun ca ea făcuse asta si la Berlin, ca ministra a apărării, ia la Bruxelles va face același lucru, trăind astfel in clădirea in care lucrează, pentru a reduce cheltuielile de securizare a locuinței sale, Berlaymont fiind păzit 24/24 h. S-au dus vremurile in care Jean-Claude Juncker se repezea in fiecare zi gonind pe autostradă (cu șofer, desigur) până acasă la el in Luxemburg.
El Pais, la Madrid, pune chiar asta astăzi in prima pagină: "Șefa executivului european va locui într-un miniapartament de 25 m2 lângă biroul sau din Bruxelles".
Dorința de a economisi banii contribuabilului european arătată de Ursula von der Leyen va fi însă o mică consolare pentru subordonații ei si nu va diminua in nici un fel angoasa funcționarilor de a ști ca șefa e întotdeauna acolo, deasupra lor si că poate pe unii din ei nu-i iubește.
Audierile comisarilor: Margaritis ante diurnarios
Nu departe de culcușul Ursulei, in clădirea parlamentului european, au loc zilele acestea, pe bandă rulantă, audierile candidaților comisari in fața eurodeputaților. Șase dintre ei au fost mitraliați retoric joi.
Presa italiană, precum La Repubblica, scrie mai ales despre audierea lui Paolo Gentiloni, nobilul socialist si fost premier in locul lui Renzi, care a primit economia, ceea ce a stârnit controverse. Cum sa numești comisar la economie pe cineva dintr-o țară etern in deficit si cu statistici mincinoase? Gentiloni a dat însă asigurări eurodeputatilor": --"Voi trata Italia ca pe orice alta țară."
Doua au fost însă audierile așteptate cu nerăbdare, pentru că respectivele portofolii -- ambele noi si imaginate de Ursula von der Leyen-- acordate croatei Dubravka Šuica și grecului Margaritis Schinas, au titluri baroce si pline de ambiguitate. Croata are in sarcină "Democrația si Demografia", iar grecul "Apărarea Modului de Viață European" (European way of life / «ευρωπαϊκός τρόπος ζωής»). La Zagreb, cotidianul de larga circulație despre care vorbeam înainte, Jutarnji List, prezinta ambiguitățile denumirii "Democrație si Demografie", dar menționează ca prestația croatei a fost bine primită de eurodeputați.
Margaritis ante diurnarios, thrown to the hacks
La fel, a putut parada joi seara grecul Margaritis Schinas, funcționar in structurile UE vreme de trei decenii, căruia atunci când Juncker l-a numit șeful serviciului de presa si comunicații al comisiei i-am făcut un portret care i-a displăcut profund, lucru despre care el a vut insistent atunci sa fiu informat. Presa greaca îl lauda astăzi fără rezerve. Este drept ca in greacă numele funcției, "Apărarea Modului de Viață European", «υπεράσπιση του ευρωπαϊκού τρόπου ζωής», are accente platonice, prin folosirea acelui τρόπος/τρόπος, de la care avem in toate limbile trop și tropi retorici, tropic și tropical si tot soiul de tropisme (deși in română tot ce avem de la el este troparul, acel set de cântări bisericești care ne-au venit de la liturghia greco-slavonă).
Facebook Forum