Am învățat la școală așa: România e o țară frumoasă, cu dealuri, câmpii, munți și mare, cu petrol și păduri, cu lacuri și ape curgătoare, cu voievozi și regi, cu eroi și ticăloși înfrânți. Așa era povestea prin clasa a IV-a. Ca în orice manual, nu se vorbea aici despre oamenii obișnuiți.
Am învățat din statistică așa: suntem 24 de milioane, trăim în mare parte la oraș, mai bine de 40 la sută muncim, un sfert suntem pensionari, avem cele mai multe pisici pe cap de locuitor din Europa, avem familii cu 1,7 copii, suntem ortodocși în majoritate și ne uităm aproape toți la televizor. Ca în orice statistică, nu găsim aici istoria fiecăruia dintre noi.
Am învățat din viață așa: în spatele fiecărei cifre de mai sus e o poveste. Dacă vă uitați acum în dreapta, la vecinul din autobuz sau la cel din mașina alăturată, veți vedea un om care, precum dvs., se trezește, își bea cafeaua sau ceaiul, probabil că mănâncă micul dejun - pentru că jumătate dintre noi îl mâncăm înainte de a porni la drum - pleacă la job, la școală, la piață, la Administrația Financiară sau la Casa de Pensii, se întoarce la famila lui, îi spune „La mulți ani!” unuia dintre cei 940.000 de Andrei/Andreea dintre noi (apropo, i-ați urat cele bune ieri, pe 30 noiembrie?), hrănește pisica, pleacă la cumpărături, gătește sau își face ceva de mâncare de la fast-food, sărbătorește, se ceartă, iubește, învață, ascultă, vorbește, se așază pe canapeaua din casa lui - în medie - 50 de metri pătrați, dă drumul la televizor și adoarme la un film sau cu o carte în mână.
Seamănă cu ce faceți dvs. în fiecare zi, nu? Asta se întâmplă în toate cele 319 orașe și 2.859 de comune din România.
Cum arată România în cifre, vă arătăm acum, în felicitarea video.
Cum arată România în poveștile ei adevărate, vă spunem la Europa Liberă în fiecare zi.
Douăzeci și patru de milioane șapte sute cinci zeci și șapte de mii cinci sute patru de povești așteaptă să fie spuse.
Iar azi, de 1 Decembrie, vă spunem La Mulți Ani!
