Linkuri accesibilitate

One-to-One | Iana Matei, despre traficul de persoane: În România, există copii racolați direct pe WhatsApp


Iana Matei este fondatoarea și președinta Reaching Out România, ONG pentru protejarea și reintegrarea în societate a victimelor traficului de ființe umane. Aproape 700 de fete și femei au stat până acum în centrul coordonat de Iana Matei.

Iana Matei, fondatoarea Reaching Out România (ROR), spune la One-to-One că, în prezent, fete românce de 10 ani sunt traficate în Spania, Italia și Germania. Guvernul e mereu cu un pas în urma traficanților și, deși știe că se fac racolări pe internet, nu ia măsuri, susține aceasta.

Iana Matei reclamă că România nu are o cercetare care să arate exact numărul copiilor traficați, ci, mai degrabă, ghicește sau ia informații din rapoartele Comisiei Europene: „Vă spun cu siguranță că nu sunt 30 de persoane înregistrate pe lună, așa cum știm oficial. Putem spune că cifrele pe care le avem acum reprezintă 10% din total”.

Raportul SUA privind traficul de persoane, de anul trecut, arăta că România a făcut progrese, dar îndemna autoritățile să continue lupta împotriva traficului de persoane.

Iana Matei spune că, de fapt, indulgența americană are legătură cu războiul din Ucraina, cu faptul că România este un partener important în această ecuație, și nu cu reușitele în domeniu.

„Au făcut o înțelegere. Vă scoatem din grupa a treia, stăm cu ochii pe voi și rezolvăm și problema din Ucraina. Noi nu am demonstrat. Ar fi trebuit să văd o reducere a numărului victimelor, a numărului copiilor traficați. Dimpotrivă, numărul lor a crescut”, susține Iana Matei.

Vorbim sau nu de o complicitate între autorități și traficanți? „Clar, au fost și cazuri din acestea”, spune Iana Matei, dar consideră că nu aceasta e principala problemă, ci atitudinea românilor.

„Noi întotdeauna dăm vina pe victimă. Nu reacționam. Ni se pare că e ceva ce nu ne privește pe noi. E mai ușor, este un reflex de autoapărare. Sunt convinsă că, dacă societatea va reacționa, politicienii, Guvernul, instituțiile publice vor lua măsuri”, crede Iana Matei.

Principalele declarații, pe scurt:

  • Despre fetele traficate: „Fetele din centrul nostru sunt copii cu vârsta între 10 ani și 13 ani. Cele care nu se pot salva până la 18 ani știu un singur lucru: ‘nu am altă ieșire, nimeni nu mă ajută’. La vârsta de 18 ani sunt exportate, pleacă în afara țării. Chiar dacă au încercat să ceară ajutor, nu li s-a acordat ajutorul”;
  • Despre reproșul adus guvernanților: „Nu înțelegem fenomenul și modul de operare al traficanților. Consider că este lipsa Guvernului. Noi mergem în licee să vorbim cu copiii. Ar trebui să mergem la școala primară, dacă e să ne luăm după vârsta minorilor abuzați. E nevoie de discuții ample în comunitate. Suntem superificiali”;
  • Despre frații Tate: „Ei spun că au ales România, pentru că aici poți să scapi ușor, nu ești așa de atent monitorizat. Cineva mi-a trimis recent un articol și îmi spunea ‘uite, una dintre victime îl apără pe Tate’. E firesc. Dacă recunoști că e un băiat rău, te întorci de unde ai plecat, adică ești un nimic și nu vrei să fii un nimic”;
  • Despre pericolul din telefon: „Știm deja că se fac racolări pe internet. Nu am văzut nicio măsură. Noi întotdeauna suntem cu un pas în urma traficanților. Am avut la consiliere o copilă care, de la 7 ani, primea clipuri porno pe telefon de la traficanți. Acum, la 11 ani, spune că i se pare firesc să aibă un pește și să facă sex ca să câștige bani”;
  • Despre ce le transmite fetelor abuzate: „Să fugă și să ne sune! Să fugă! Normal ar fi să le spun să se ducă la secția de politie, dar nu știu de unde e fata și nu știu ce fac cei de la secția de poliție. Acolo, de foarte multe ori, nu sunt luate în serios. Nu ni se pare, așa, o infracțiune gravă: ‘e fată, poate că a fost viol, poate că... ‘ ”.

Iana Matei - despre fenomenul traficului de persoane și raportul SUA
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:06:50 0:00

Europa Liberă: Doamna Matei, raportul SUA, de acum doar câteva luni, privind traficul de persoane, arată că România rămâne țară sursă primară pentru traficul de persoane exploatate sexual și pentru persoanele exploatate prin muncă în Europa. Găzduiți victime în centrul dumneavoastră. Este vreo îmbunătățire în ultimul an, vreun progres, în lupta cu traficul de persoane?

Iana Matei: Din nefericire, suntem de câțiva ani pe primul loc, ca țară sursă în Europa. Tot din nefericire, măsurile pe care le luăm câteodată se contrazic între ele. Facem doi pași în față, un pas în spate.

Cred că principala problemă este faptul că cei care fac aceste politici nu sunt în directă legătură cu cei de la firul ierbii și atunci avem niște măsuri care arată foarte bine pe hârtie, fac sens, însă nu pot fi implementate, pentru că se contrazic cu alte proceduri din altă lege. Asta ar fi o observație.

A doua observație ar fi că noi, ca societate, cumva, nu reacționăm la fenomenul acesta. Ni se pare că e ceva ce nu ne privește pe noi și pe care instituțiile statului ar trebui să-l rezolve. Și nu e așa. Noi, cu toții, trebuie să ne implicăm.

Europa Liberă: Ce anume nu poate fi implementat? Ce arată bine pe hârtie și de ce nu poate fi implementat?

Iana Matei: Vă dau un exemplu. Legea 272 pentru Protecția Copilului spune că, pentru orice măsură de protecție luată pentru un copil, familia, rudele vor fi informate.

Legea 678, care este legea de combatere a traficului de persoane, spune că adresa unui centru de asistență trebuie să fie secretă cu bune motive, pentru că traficanții întotdeauna își vor căuta victimele ca să le intimideze și ca să le împiedice în a da declarații și a se întoarce împotriva lor.

Dar, dacă avem victime copii și dacă familia este cea care i-a exploatat, așa cum se întâmplă în multe cazuri, ei vor primi o notificare de la DGASPC și vor ști exact unde se află copilul lor. Acesta este un exemplu.

Europa Liberă: Autoritățile păreau optimiste în momentul în care a venit raportul SUA și spuneau că există îmbunătățiri, România stă mult mai bine la acest capitol.

Iana Matei: Da, au fost eforturi făcute din partea societății civile. Deci, toate aceste inițiative pleacă din partea societății civile, vin din partea societății civile și, din nefericire, instituțiile statului nu preiau aceste inițiative care sunt bune.

Și atunci, cât durează proiectul, inițiativa se implementează, când s-a terminat proiectul, a murit inițiativa respectivă.

Noi am făcut tot felul de demersuri pentru promovarea unei legi pentru vârsta minimă de consimțământ, pentru că nu aveam așa ceva, și de aceea avea acele anomalii, inclusiv procurorul general a apărut într-o declarație de presă spunând ‘copilul de 13 ani a consimțit la sex’. Este aberant, vorbim de un copil de 13 ani. Nu aveam lege în sensul acesta.

S-au purtat discuții și, în preajma apariției raportului Departamentului de Stat, am început să purtăm discuții reale cu deputații pe această temă.

Noi, în 2004, trebuia să avem niște standarde pentru asistarea copiilor victime ale traficului. Până în 2020 nu au fost elaborate aceste standarde. Ce înseamnă standardele? Înseamnă că, dacă eu ca organizație și orice alt DGASPC din țară, vrem să asistăm victimele traficului, nu avem standardele după care să ne licențiem. Deci, nu se pot licenția pe acest serviciu.

A fost foarte important și, totuși, lăsat de o parte. Au apărut și standardele. Da, au fost câteva măsuri care au fost luate atunci când a apărut raportul, dar, dacă îl citim cu atenție, o să ne dăm seama că noi, de fapt, am fost scoși din grupa a treia, cred eu, din cauza situației politice, cu războiul de la granița cu Ucraina, pentru că eram un partener important în această ecuație și, atunci, am făcut cumva o înțelegere, ‘vă scoatem din grupa a treia, stăm cu ochii pe voi și rezolvăm și problema din Ucraina’.

Asta este părerea mea personală, pentru că noi nu am avut măsuri concrete și suficiente ca să ieșim din grupa a treia.

Europa Liberă: Spuneți că, de fapt, raportul SUA e mai blând cu România nu pentru că România duce mai bine lupta împotriva traficului de persoane, ci pentru că este un partener important în acest război care are loc la granițele noastre? În Raportul privind traficul de persoane din 2022 al Departamentului de Stat al SUA, România nu mai este pe lista de monitorizare de la nivelul al treilea, a scăpat de supraveghere, și a trecut la nivelul al doilea.

Iana Matei: Da, asta este părerea mea personală, este convingerea mea, pentru că lucrez în acest domeniu și știu că au fost câteva măsuri superficial luate și nu consistente, deci, nu cred că am avut motive, nu am făcut mare lucru, nu am demonstrat.

Încă o dată, noi suntem în continuare pe primul loc, suntem țară sursă în Uniunea Europeană, deci ar fi trebuit să văd niște rezultate în urma măsurilor luate de Guvern.

Ar fi trebuit să văd o reducere a numărului victimelor de peste hotare și o reducere a numărului copiilor traficați.

Or, noi vedem că, în fapt, numărul victimelor traficului a crescut, inclusiv cel al copiilor, și sunt rapoartele prezentate de Comisia Europeană. Deci, nu pot să mă îndoiesc de ele.

Iana Matei - despre fetele traficate, fetele de la centru
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:09:53 0:00

Europa Liberă: Din informațiile oficiale, undeva în jur de 30 de persoane din România, majoritatea femei, sunt înregistrate lunar de către autoritățile române ca victime ale traficului de persoane. Neoficial, câte femei sunt implicate în fenomen?

Iana Matei: Da, din punctul acesta de vedere, iarăși avem o problemă și asta demonstrează că, de fapt, nu suntem foarte interesați în subiectul acesta.

Avem diverse cifre puse fie de Agenția Națională Împotriva Traficului, fie de organizații nonguvernamentale, dar ce-mi lipsește mie, ca să-mi dau seama că Guvernul este serios, este o cercetare. Cu asta începe orice campanie de prevenire, orice raport începe cu o cercetare.

Vreau o cercetare care să-mi arate exact numărul copiilor traficați, numărul victimelor traficate. Noi ghicim sau luăm informații din raportul Comisiei Europene, din rapoartele pe care le avem la dispoziție. Eu vă spun cu siguranță că nu sunt 30 de persoane înregistrate pe lună. Sunt mai multe.

Europa Liberă: Câte persoane ar fi, doamna Matei?

Iana Matei: Suntem în mijlocul unei cercetări, ca să zic așa, pe care o vom face în rândul unei rețele informale pe care o avem în Europa, o rețea de organizații nonguvernamentale, și de unde ne vom lua informațiile acum, la începutul acestui an, să vedem exact câte victime sunt în asistență în țările din Europa și câte victime sunt pe stradă, căci și aici avem o mare problema. Nu știm dacă cele care sunt pe stradă sunt victime sau nu sunt victime. După părerea mea, sunt victime.

Europa Liberă: Ar putea fi vorba despre un număr dublu de victime decât numărul oficial sau triplu?

Iana Matei: Pot să vă spun așa, ca să păstrăm latura aceasta științifică, să nu facem presupuneri, Barbara Limanowska a făcut un studiu pe victimele traficului de persoane și ea a spus așa, că rezultatele acestui studiu reprezintă 10% din numărul real al victimelor.

Deci, este clar că nu poți să faci o cercetare exactă. E greu, știu lucrul acesta, dar ea a fost isteață și a făcut un algoritm prin care calculează, introducând datele pe care le are, cât reprezintă din totalul victimelor. Apare cu 10%. Deci, putem spune că cifrele pe care le avem acum reprezintă 10% din total.

Europa Liberă: Ce vârste au fetele din centrul dumneavoastră? Aveți și persoane adulte sau doar minore?

Iana Matei: Există și adulți care au fost traficați ca minori. Traseul este următorul. Fetele din centrul nostru sunt copii cu vârsta între 10 ani și 13 ani.

Dacă ele sunt recrutate de la 12 ani, luăm vârsta medie, și stau în acest mediu până la vârsta de 18 ani, ele nu au altă ieșire. Până la vârsta de 18 ani, ele au înțeles un singur lucru: ‘nimeni nu mă ajută, asta e viața pe care o am’.

La vârsta de 18 ani, sunt exportate, ca să zic așa, atunci pleacă în afara țării, că sunt majore. Avem organizații în Germania, în Austria, care vor să înțeleagă ce se întâmplă în România, pentru că merg pe stradă, au programe, lucrează cu fetele, vor să le ajute și fetele spun că nu vor să iasă de pe stradă, că asta este ceea ce vor ele să facă.

Este firesc să spună așa, pentru că 5 ani de zile, de la 13 la 18 ani, chiar dacă au încercat să ceară ajutor, nu li s-a acordat ajutorul.

Un exemplu, noi nu avem un departament în cadrul poliției specializat în munca cu copiii. Ne-ar trebui așa ceva, pentru că orice copil care se prezintă la secția de poliție să raporteze o infracțiune ar trebui direcționat către acel polițist care este specialist și care știe să lucreze cu copilul, știe cum să pună întrebări sau să pună, să nu pună, știe ce să facă.

Așa, se duce la secția de poliție. De multe ori, părinții care s-au dus să reclame dispariția unui copil au avut răspunsuri gen ‘lasă că se întoarce ea singură, stai liniștită, și-a găsit un iubit’.

Un copil aude informații despre trafic la școală, vine acasă și o întreabă pe mama, uite ce am discutat azi la școală și mama nu știe nimic. Suntem superficiali în această dezbatere.

Nu se înțelege exact fenomenul, cauzele fenomenului și modul de operare al traficanților. Și, asta, iarăși consider că este lipsa Guvernului.

Noi facem campanii de prevenire și ne ducem în școli și vorbim cu copiii, ne ducem în licee.

Noi ar trebui să ne ducem, dacă ne luăm după vârstele pe care le avem noi în centru, 10 ani, ar trebui să mergem în școala primară să facem, dar nu asta este prevenirea cu adevărat, ci discuții ample în comunitate.

Vreau discuții pe tema traficului, vreau psihologi care să explice ce înseamnă un copil abuzat, ce înseamnă abuzul sexual asupra unui copil cu vârste fragede. Traiectoria vieții lui este total schimbată.

Am auzit argumente ‘da, dar sunt rezilienți copiii, o să treacă peste’. Niciodată nu o să treacă peste abuzul sexual. Este cea mai profundă formă de agresiune împotriva unui copil. Și lumea trebuie să știe lucrurile acestea.

Noi trebuie să discutăm despre asta. Trebuie să avem psihologi, oameni instruiți, oameni care lucrează în domeniu și care pot explica.

Un copil aude informații despre trafic la școală, vine acasă și o întreabă pe mama, uite ce am discutat azi la școală și mama nu știe nimic. Suntem superficiali în această dezbatere pe care ar trebui să o avem.

Europa Liberă: Câte fete aveți acum în centru și câte au trecut prin centru până în prezent?

Iana Matei: La momentul acesta, avem 8 fete, avem două fete pe lista de așteptare. Câte fete au trecut prin centru? Sunt peste 700 de fete care au trecut prin centru.

Iana Matei - de ce nu găsim soluții pentru traficul de persoane
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:04:30 0:00

Europa Liberă: refereați la fete care au 10 ani și care trec prin abuzuri sexuale și sunt exploatate. De ce se întâmplă asta? De ce autoritățile nu fac nimic? E sau nu o înțelegere între autoritate și rețelele de traficanți?

Iana Matei: Clar, au fost și cazuri din acestea, au fost prezentate în mass-media, dar nu cred că asta e principala problemă. Principala problemă este atitudinea noastră.

Noi întotdeauna dăm vina pe victimă. Este mai ușor, este un reflex de autoapărare, pentru că, dacă eu vin și vă spun că o fetiță de 10 ani a fost abuzată sexual și scoasă la produs, ea trebuia să facă 900 de lei pe zi, dacă nu făcea 900 de lei pe zi, mânca bătaie, ce înseamnă lucrul acesta?

Vorbim de o fetiță de 10 ani. Și noi imediat spunem: ‘dar, a făcut ea ceva?’. Nu, nu a făcut nimic. De ce suntem în situația aceasta?

Cred că sistemul de protecție al copilului ar trebui puțin reformat. Vă dau un exemplu avem 44.444 de copii în sistem. Ei sunt împărțiți la asistent maternal, la alte organizații, însă pe mine mă interesează acei 10.863 de copii care sunt în familie cu rude de gradul 4.

Asta a fost o măsură, nu știu dacă a fost foarte bine gândită. Ca să reducem numărul copiilor din sistem, da, sunt de acord, orice copil are nevoie de o familie, dar ce te faci atunci când familia nu are nevoie de acel copil?

Ei vor accepta copilul pentru banii suplimentari pe care-i primesc, dar nu sunt monitorizați. Toți copiii din sistem ar trebui să fie monitorizați, la fel și familiile din aceste comunități vulnerabile, dar nu se întâmplă lucrul acesta.

Nu există muncă de teren pentru DGASPC, există muncă de teren între centrele lor, dar nu există decât dacă cineva raportează un abuz, atunci se deplasează la familia respectivă.

Nu întotdeauna oamenii raportează abuzul. Mergem pe principiul nu e treaba mea, nu mă bag. Sunt multe lucruri mărunte care, dacă ar fi legate, conectate, am avea o idee mai clară.

În momentul în care ai o idee despre ce se întâmplă, știi și ce măsuri să iei. Așa, când mergi în orb, te duci într-o parte și zici că asta trebuie să facem, apoi apare un alt caz, constați că îți lipsește altceva, te duci în direcția respectivă.

Nu există o discuție coordonată între cei care iau măsurile și cei care lucrează la firul ierbii și zic asta în orice domeniu, nu numai pe trafic.

Europa Liberă: Dacă societatea ar reacționa, dacă ar fi prezentă, dacă s-ar autoeduca, spuneți că ar trage cumva autoritățile după ea sau măcar s-ar teme autoritatea de vocea societății?

Iana Matei: Da, eu sunt convinsă că, dacă societatea reacționează, politicienii, Guvernul, instituțiile publice iau măsuri.

Avem exemplul Declic, comunitatea Declic. Au avut o mulțime de măsuri pe diverse teme și au avut și rezultate, pentru că au fost încăpățânați, nu s-au lăsat, s-au dus la biroul deputatului din zona lor, nu s-au dat bătuți până nu au obținut o audiență.

Aceasta este atitudinea pe care ar trebui să o avem noi, ca societate civilă, dacă nu ne place situația în care suntem.

Europa Liberă: Cine sunt copilele care ajung să fie exploatate și în ce țări ajung ele în prezent?

Iana Matei: De multe ori, fetele sunt exploatate de familiile lor, mamă, tată, unchi, mătușă. De multe ori, sunt recrutate, dar părinții îngăduie, gândindu-se că muncesc undeva acești copii și le vor aduce bani. Întotdeauna scuza este ‘nu avem bani și nu am avut altă variantă, a trebuit să facem asta’.

Despre țările în care merg, de bază rămâne Spania ca destinație, apoi Italia, Germania. Însă, eu în Germania am informații mixte, pentru că în Germania prostituția este legală și foarte multe fete sunt duse direct în bordelurile din Germania, unde nu se verifică dacă ea vrea să fie acolo sau nu vrea să fie acolo.

Există polițiști care verifică bordelurile, dar numai în sensul evaziunii fiscale. Ei sunt acolo să verifice dacă fetele și-au plătit taxele sau dacă bordelul respectiv și-a plătit taxele.

Normal ar fi ca o fată traficată să se ducă la poliție, dar acolo, de foarte multe ori, ele nu sunt luate în serios. Nu ni se pare, așa, o infracțiune gravă.

Și am avut situația în care una dintre fete i-a spus polițistului ‘sunt aici, dar nu vreau să fiu aici, sunt ținută cu forța’ și polițistul s-a speriat de-a dreptul, a zis ‘nu știu, asta nu este linia mea de muncă, nu știu ce să-ți spun, nu pot să te ajut’.

Norocul ei a fost că alte fete, care au auzit discuția, au mers și i-au spus patronului, proprietarului de bordel, și atunci a luat-o la o discuție, i-a dat bani să se întoarcă în țară și a spus ‘eu nu vreau să am probleme, dacă ești aici și nu vrei să fii aici, ia-ți banii, mergi acasă’.

Europa Liberă: Cum să scape o fată dintr-o astfel de rețea? Dacă v-ar auzi acum acea fată, dacă ar da peste mesajul dumneavoastră, ce i-ați spune? Ce să facă?

Iana Matei: Să fugă și să ne sune! Să fugă! E complicat. Normal ar fi să-i spun să se ducă la secția de politie, dar nu știu de unde e fata și nu știu ce fac cei de la secția de poliție. Acolo, de foarte multe ori, nu sunt luate în serios. Nu ni se pare, așa, o infracțiune gravă. E fată, poate că a fost viol, poate că... e complicat, aici e problema. Este complicat.

Iana Matei despre frații Tate
Așteptați
Embed

Nici o sursă media

0:00 0:05:05 0:00

Europa Liberă: Vorbim și despre cazul fraților Tate, Andrew și Tristan Tate. Frații Tate sunt în arest, acuzați de trafic de persoane și viol, grup infracțional organizat în România. Racolau femei, fete, începeau o relație cu ele, după care acestea treceau prin abuzuri fizice, prin abuzuri emoționale, și erau obligate să facă videochat. De ce au ales România oamenii aceștia să facă ceea ce fac?

Iana Matei: Din declarațiile lor, am înțeles că au ales România, pentru că aici poți să scapi ușor, nu ești așa de atent monitorizat, asta au spus ei.

În legătură cu frații Tate, pot să vă spun următorul lucru: ei nu sunt cu nimic deosebiți, dar absolut cu nimic deosebiți față de orice alt caz pe care noi îl avem.

Ați menționat metoda Loverboy. Le fac pe fete să se îndrăgostească sau să creadă că ei sunt îndrăgostiți de ele și apoi le exploatează. Este cea mai sigură metodă de recrutare, pentru că, în momentul în care ei sunt prinși, fetele îi vor apăra.

Din punct de vedere psihologic, este absolut normal, pentru că acești copii, recrutați prin metoda Loverboy, cei mai mulți dintre ei, vin din familii dezorganizate sau din centre de plasament și nu au avut niciodată dragoste.

Ei nu știu ce e aceea dragoste și, atunci când vine un băiat și le spune ‘te iubesc’, asta este o formă de dragoste. Ar face orice ca să nu piardă acea dragoste.

Cineva mi-a trimis recent un articol și îmi spunea ‘uite, una dintre victime îl apără pe Tate’. Mi se pare firesc. De fapt, ea se apără pe ea, pentru că, dacă nu ai stimă de sime, valoare, ești nimic în ochii tăi și vine cineva și îți dă acea valoare, normal că îl aperi, pentru că nu vrei să pierzi ceea ce ai câștigat, ce ai găsit în acea relație.

Dacă recunoști că e un băiat rău, te întorci de unde ai plecat, adică ești un nimic și nu vrei să fii un nimic. Suntem oameni și avem nevoie de dragoste, de acceptare din partea celor care sunt în jurul nostru.

Europa Liberă: Frații Tate au fost puternic prezenți pe internet, în social media, pe rețelele de socializare și au fost luați drept model. De ce credeți?

Iana Matei: Nu este primul caz, nu este nici ultimul caz, din nefericire. Hai să ne gîndim la Dominique Strauss-Khan, fostul director FMI. Am văzut recent interviuri cu colegii lui din ministere care știau că lui îi plac femeile și că are stilul acesta de viață.

Dar, întotdeauna cu cei bogați noi suntem îngăduitori. Presupuneam că fetelor le-a plăcut relația, pentru că ei aveau foarte mulți bani. Presupunem că fetele au vrut să fie acolo, pentru că aveau avantaje.

Toată lumea spunea că da, știau că lui îi plac femeilor, dar el nu a fost condamnat. A fost un simulacru de proces în Statele Unite, unde, în final, procurorul care, de fapt, trebuia să o apere pe victimă, a spus că nu poate avea încredere în victimă.

Ne mai amintim de Jeffrey Epstein, recent, și prințul Andrew a fost implicat.

Deci, întotdeauna când avem astfel de personaje cu mulți bani, da, suntem îngăduitori, îi luăm de model.

Frații Tate au fost în Statele Unite prima dată influenceri, de acolo au plecat, erau foarte urmăriți.

Europa Liberă: Pericolul din social media este uriaș. Copiii noștri, de la vârste tot mai mici, sunt acolo.

Iana Matei: Așa este și nu știu ce măsuri se iau. Noi întotdeauna suntem cu un pas în urma traficanților.

Știm deja că se fac racolări pe internet. Eu unul nu am văzut nicio măsură serioasă în domeniul acesta.

Am avut la consiliere un copil de 11 ani care îmi spunea că, de la vârsta de 7 ani, când mergea la școală, erau bombardați cu clipuri porno pe telefon.

Tatăl copilei, expert în IT, blocase accesul pe diferite site-uri, numai că traficanții fiind mai deștepți, trimiteau link-uri pe WhatsApp, când copilul ajungea la școală.

Deci, la 11 ani, copila spunea că ei i se pare firesc să facă sex cu mai mulți bărbați, i se pare firesc să aibă un pește, să plece în străinatate și să facă sex ca să câștige bani. Și acum întrebarea mea este a cui e vina?

Europa Liberă: Majoritatea victimelor sunt fete, sunt femei, dar sunt și băieți. Crește numărul băieților doriți în aceste rețele?

Iana Matei: Cu siguranță avem băieți. Am avut și noi un caz pe care l-am asistat. Dacă numărul este în creștere, nu pot să spun, pentru că nu avem date, nimeni nu se bagă în domeniul acesta.

Știu că erau o mulțime de băieți în nordul Italiei exploatați în industria sexului și organizațiile nonguvernamentale de acolo ne rugau pe noi să facem ceva.

Nici n-am putut să discut cu cei din cadrul serviciilor sociale, pentru că, de îndată ce auzeau ‘băieți exploatați sexual’... e foarte complicat.

Nu suntem pregătiți să-i asistăm. Ok, iată, îi lăsam pe stradă. Eu nu am găsit niciun raport despre băieți exploatați sexual. Despre băieți exploatați prin muncă, da, am găsit.

Europa Liberă: Să presupunem că vă aude premierul, vă aud reprezentanții Guvernului, vă aud parlamentarii României. Ce le spuneți?

Iana Matei: Ce pot să le spun este că noi nu o să renunțăm, o să mergem înainte, chiar dacă mergem cu pași mici și marea mea bucurie ar fi dacă și dânșii s-ar alătura acestui demers.

Nu pentru că vrem să arătăm bine la Departamentul de Stat, nu pentru că vrem să arătăm bine la Comisia Europeană, ci pentru că avem mii de copii pe stradă.

Sunt copiii noștri și ei nu au o voce, nimeni nu-i reprezintă, nimeni nu vorbește pentru ei. Noi încercăm. Ar fi bine dacă politicienii ne-ar și asculta ca să putem să luăm niște măsuri pertinente, să ajutăm acești copii.

  • 16x9 Image

    Adriana Nedelea

    Adriana Nedelea este jurnalistă și trainer dicție. Lucrează în presă de aproape 18 ani. Numai în televiziune are o experiență de peste 12 ani, în redacțiile Digi24 și Realitatea TV. În prezent, colaborează cu Europa Liberă România pentru realizarea de interviuri pe teme de actualitate. 

    A absolvit masterul Terapia logopedică în procesele de comunicare, Facultatea de Psihologie, Universitatea București. Este licențiată în Jurnalism și Științele Comunicării.

Unirea Principatelor. Iași 2023
Așteptați
Embed

Nici o sursă media

0:00 0:00:38 0:00
XS
SM
MD
LG