În timp ce întreruperile de gaz și penuria de energie au lăsat Uzbekistanul înghețat în timpul uneia dintre cele mai reci ierni din ultimele decenii, președintele Shavkat Mirziyoev a concediat în ianuarie înalți oficiali și tehnocrați pe care îi consideră vinovați pentru criză.
„Îmi fac griji pentru fiecare familie, fiecare persoană care suferă de frig”, a declarat Mirziyoev la o întâlnire ce a avut loc pe 16 ianuarie, când a anunțat concedierile, inclusiv cea a primarului capitalei, Tașkent. „Fiecare lider ar trebui să simtă asta. Frigul din acest an a arătat starea întregului system”.
Dar o investigație a Serviciului uzbec al RFE/RL a constatat că administrația lui Mirziyoev a fost avertizată încă de acum trei ani că proiectele sale ambițioase de a crește producția de gaze și petrol erau pline de probleme.
În plus, reporterii au descoperit că principalii beneficiari ai acestor proiecte sunt companii obscure, controlate de persoane din interiorul clasei politice uzbece, dar și de ruși - inclusiv un apropiat miliardar al președintelui rus Vladimir Putin.
Serviciul uzbec al RFE/RL (Radio Ozodlik) a obținut concluziile unui raport secret care avertizează că tranzacțiile de mai multe miliarde de dolari încheiate în cadrul inițiativelor majore în domeniul energiei ale președintelui riscau securitatea energetică a țării.
Patru persoane familiare cu raportul au declarat pentru Radio Ozodlik că acesta a fost transmis administrației lui Mirziyoev în ianuarie 2020. Raportul secret se numără printre miile de pagini de înregistrări legate de sectorul energetic uzbec pe care reporterii le-au analizat în cooperare cu Kristian Lasslett de la Universitatea din Ulster.
Aceste înregistrări includ zeci de rapoarte confidențiale, acorduri comerciale, corespondență internă și înregistrări corporative ale companiilor offshore din mai multe jurisdicții.
Aceste înregistrări, împreună cu interviurile cu oficiali guvernamentali și directori ai companiilor energetice de stat, dezvăluie cum, în cadrul programului lui Mirziyoev, unele persoane cu acces la informații, uzbece sau ruse, au preluat controlul a sute de zăcăminte de gaze și petrol ale țării din Asia Centrală și au primit construcții profitabile, foraje și drepturi de export, adesea fără dovezi publice că ar fi fost organizată vreo licitație competitivă.
Alte constatări cheie ale investigației includ:
- prezentarea rețelei ruso-uzbece și a persoanelor necunoscute care fac parte din ea; printre ele, un director puțin cunoscut din Samarkand, care are legături de afaceri cu rudele foștilor oficiali uzbeci ai serviciilor de securitate.
- același om de afaceri, Bakhtiyor Fozilov, controlează firmele cheie de construcții și foraj care operează în cadrul programului energetic al lui Mirziyoev.
- raportul secret interinstituțional acuză companiile legate de această rețea că percep prețuri exorbitante pentru servicii care ar putea fi furnizate mult mai ieftin de companiile de stat.
- Controlul principalului depozit al rețelei de gaze din Uzbekistan a fost predat unei firme ruse al cărei proprietar nominal inițial, un asistent juridic din Sankt Petersburg, are legături de afaceri cu Gennady Timchenko – care se află sub sancțiunile SUA și UE – și pare să fie mandatarul lui Timchenko.
Ca parte a investigației sale, Radio Ozodlik publică sute de pagini de înregistrări - inclusiv rapoarte confidențiale și decizii prezidențiale care nu au mai fost disponibile publicului - legate de programul energetic al lui Mirziyoev și de companiile și persoanele influente care au beneficiat de el.
Aceste înregistrări dezvăluie că acordarea de drepturi de dezvoltare și extracție - și contractele aferente de construcție și foraj - pentru a ascunde firmele offshore situate în Cipru, Singapore, China și Marea Britanie, printre alte jurisdicții, se bazează în principal pe decrete emise de însuși Mirziyoev.
Între timp, Gazprom, gigantul energetic de stat rus pe care Kremlinul l-a folosit de multă vreme ca forță geopolitică în țările din fosta Uniune Sovietică și nu numai, este hidra ale cărei multe capete ies la suprafață în rețeaua de insideri care beneficiază de programul energetic al lui Mirziyoev.
VIDEO: Un locuitor din Tașkent și-a mărturisit nervozitatea când președintele uzbec Shavkat Mirziyoev a făcut o vizită surpriză și a întrebat cum era încălzirea clădirii sale.
La întâlnirea de urgență din 16 ianuarie de la Tașkent, Mirziyoev a spus că a instruit Serviciul de Securitate a Statului din Uzbekistan (SNB) să investigheze oficialii pe care i-a concediat pe fondul celei mai recente crize de gaze și să „îi tragă sever la răspundere” dacă se constată încălcări.
Declarațiile sale au reflectat o concluzie critică a raportului secret transmis administrației lui Mirziyoev în ianuarie 2020, deși acel raport a oferit o listă a presupușilor vinovați care era semnificativ mai lungă.
Raportul i-a cerut lui Mirziyoev să înlocuiască „întreaga conducere” a Ministerului Energiei și a companiei energetice de stat Uzbekneftegaz și să îi trimită în judecată pentru cauzarea unor prejudicii economice statului, „inclusiv în colaborare cu oficialii din administrația prezidențială”.
Radio Ozodlik a căutat răspunsuri la concluziile acestei investigații de la administrația lui Mirziyoev, Ministerul uzbec al Energiei și Uzbekneftegaz, dar nu a primit niciunul înainte de publicare.
Raportul secret
În timpul predecesorului lui Mirziyoev, Islam Karimov – care a condus în stil dictatorial, Uzbekistanul a încheiat mai multe acorduri de dezvoltare a sectorului gazelor cu companii energetice rusești, inclusiv Gazprom.
Karimov, însă, a privit cu suspiciune intențiile Moscovei în Asia Centrală în timpul celor peste două decenii cât a fost la putere, refuzând chiar să se alăture Uniunii Economice Eurasiatice a lui Putin. După moartea lui Karimov, în septembrie 2016, Putin și Gazprom au început rapid să-l curteze pe Mirziyoev, care câteva zile mai târziu a fost numit de parlament președintele interimar al țării.
Era clar încă de atunci că au găsit un partener loial în noul lider al Uzbekistanului. În lunile următoare, Mirziyoev a emis o serie de decrete prin care preda drepturi lucrative de explorare și dezvoltare pentru zăcămintele de gaze uzbece promițătoare unei asocieri de firme fondată în octombrie 2016 de Uzbekneftegaz și o filială elvețiană a Gazprom.
Mirziyoev a desemnat acea asociere, Natural Gas-Stream, ca operator al unui program de 3,9 miliarde de dolari - finanțat de Gazprombank - pe care l-a oficializat printr-un decret din martie 2017. Scopul declarat al programului a fost „asigurarea furnizării stabile de hidrocarburi pentru nevoile populației și economiei țării”.
O piesă centrală a programului a fost creșterea producției de gaze deținută de compania de stat Uzbekneftegaz cu peste 6 miliarde de metri cubi anual. Pentru a urmări progresul acestui program și a altor inițiative majore din domeniul energetic, Mirziyoev a înființat în noiembrie 2019 un grup de lucru inter-agenții care a analizat 35 de proiecte - atât planificate, cât și în curs de desfășurare - evaluate la aproape 40 de miliarde de dolari, potrivit mai multor surse familiare cu munca grupului și a unei copii a concluziilor acestuia obținute de Radio Ozodlik.
Concluziile acestui grup de lucru au creionat un portret al proiectelor guvernamentale de petrol și gaze, plin de calcule greșite, ineficiență, suprapreț și lipsă de transparență.
Membrii grupului - inclusiv experți de la companiile energetice de stat, comitetul de geologie de stat și camera de audit - au concluzionat că din 17 proiecte în derulare evaluate la 24,5 miliarde de dolari, două evaluate la 3,9 miliarde de dolari au fost neprofitabile, șase evaluate la 9 miliarde de dolari nu au fost profitabile, iar trei evaluate la 5,8 miliarde de dolari au necesitat o revizuire a condițiilor.
Printre cele 17 proiecte analizate s-a numărat propriul program de patru ani al lui Mirziyoev pentru a stimula producția de hidrocarburi.
Gigantul energetic britanic BP estimează rezervele totale de gaze dovedite ale Uzbekistanului la aproximativ 800 de miliarde de metri cubi, iar programul lui Mirziyoev a urmărit să crească producția anuală de gaze cu 6,35 miliarde de metri cubi.
Analiza grupului de lucru a constatat că programul a rămas în urmă în eforturile sale de a crește producția, atingând 33% din acest nivel în 2018. Datele interne obținute de Radio Ozodlik arată că producția de gaze a Uzbekneftegaz continuă să rămână sub obiectivul lui Mirziyoev.
Pe fondul vremii rece și a penuriei de gaze din decembrie, Ministerul Energiei uzbec a emis o declarație în care afirmă că producția Uzbekneftegaz scade de la an la an, atribuind această tendință epuizării rezervelor și „accidentelor” din domeniile „aparținând societății”.
Dar grupul de lucru a oferit o evaluare diferită în raportul său cu trei ani mai devreme, spunând că a descoperit „numeroase probleme semnificative și încălcări grave care împiedică dezvoltarea durabilă a industriei de petrol și gaze și sunt contrare intereselor statului”.
O mare parte dintre cele mai dure critici ale raportului s-au concentrat pe antreprenorii generali ai programului lui Mirziyoev, Eriell Group și Enter Engineering, pe care autorii i-au acuzat de suprataxare pentru servicii și de nerespectarea obligațiilor contractuale de furnizare și modernizare a echipamentelor subcontractanților.
În prima etapă a programului lui Mirziyoev de stimulare a producției de hidrocarburi, Eriell a suprataxat serviciile sale cu 400 de milioane de dolari, potrivit unei analize a contractelor realizată de grupul de lucru.
Între timp, Eriell s-a întors și a subcontractat lucrările de foraj și reparații propriu-zise unor unități ale Uzbekneftegaz, care au efectuat lucrările la „prețuri mult mai mici decât cele specificate în contract”, se arată în raportul grupului de lucru.
Acuzația a venit ca urmare a unei evaluări confidențiale de la începutul anului 2019 de către Boston Consulting Group, a cărei copie a fost obținută de Radio Ozodlik. Raportul l-a descris pe Eriell drept un antreprenor „monopol” pentru instalațiile Uzbekneftegaz și a arătat că o astfel de lucrare de contractare costă compania de stat de două până la patru ori mai mult decât ar costa dacă Uzbekneftegaz ar face singur lucrarea.
O analiză a înregistrărilor financiare din mai multe jurisdicții dezvăluie că Eriell și Enter Engineering sunt principalii operatori corporativi într-o rețea ruso-uzbecă care include oligarhi legați de Kremlin, urmași ai oficialilor și directorilor de top ai serviciilor de securitate de la companiile de stat și un om de afaceri obscur din Samarkand cu legături de lungă durată cu Gazprom.
Bani tip „Monopoly”
Originile lui Eriell datează din 1999, când un nativ din Samarkand pe nume Bakhtiyor Fozilov a înregistrat o companie numită Eriell Corporation, la Praga.
Inițial angajat în vânzarea echipamentelor de foraj rusești către Uzbekistan, Eriell a devenit el însuși un forator și, datorită acordurilor cu Uzbekneftegaz, a construit treptat un monopol asupra forării zăcămintelor de petrol și gaze din Uzbekistan.
După ce Eriell a intrat pe piața rusă în 2008 și și-a asigurat contracte cu giganți ruși precum Gazprom, Rosneft și compania de gaze a lui Timchenko, Novatek, Gazprombank a cumpărat un pachet de 46% din compania lui Fozilov pentru 100 de milioane de dolari. În timp ce Eriell a continuat să opereze în Uzbekistan, după moartea lui Karimov și ascensiunea lui Mirziyoev în 2016, averea companiei - și a lui Fozilov - a început să crească.
În ultimii șase ani, aceste două companii, Eriell și Enter Engineering - o altă companie deținută pe hârtie de Fozilov, împreună cu Gazprombank - au fost selectate ca antreprenori generali, fie împreună, fie separat, pe cel puțin nouă mari proiecte din domeniul petrolului și gazelor, evaluate în total la aproximativ 23 de miliarde de dolari.
Înregistrările de achiziții din Uzbekistan arată că în 2017 și 2018 cele două companii au primit contracte de construcție și reparații de cel puțin 1,9 miliarde de dolari pentru lucrări la zăcămintele de petrol și gaze din țară.
„Din septembrie 2016, nici un metru cub de gaz care părăsește Uzbekistanul nu a fost eliberat fără permisiunea lui Bakhtiyor Fazilov”, a declarat pentru Radio Ozodlik un asociat al omului de afaceri, sub condiția anonimatului.
Dosarele financiare arată cum compania-mamă a lui Eriell - cu sediul în regiunea britanică autonomă Jersey - realizează constant o cifră de afaceri anuală de 1 miliard de dolari.
Datorită utilizării companiilor nominalizate și a persoanelor fizice, este dificil de a preciza cu exactitate cine sunt proprietarii efectivi ai Eriell, deși pe hârtie este deținut în comun - prin companii offshore - de Fozilov, Gazprombank și o companie rusă numită AMGA Consulting, care împarte o adresă din Moscova cu companiile deținute de Timchenko și de ginerele său.
Asociații de afaceri ai Timchenko au jucat, de asemenea, roluri în companii care dețineau anterior participații la Eriell. În dosarul său financiar din decembrie 2019, Enter Engineering - în care Fozilov deține un pachet majoritar de acțiuni printr-o companie cipriotă - a declarat venituri de aproape 1 miliard de dolari legate de proiecte din Uzbekistan, dintre care 670 de milioane de dolari au implicat infrastructura energetică.
Independent una de cealaltă, mai multe surse implicate în sectorul energetic al Uzbekistanului l-au descris pe Fozilov drept asociatul cheie al Gazprom pentru activitatea sa în Uzbekistan.
„Toate vânzările de gaze din Uzbekistan trec prin el”, a declarat asociatul său la Radio Ozodlik. Fozilov are, de asemenea, legături de afaceri documentate cu fiii a doi foști înalți oficiali ai BNS, arată o analiză a documentelor corporative.
În Rusia, Fozilov a colaborat în mai multe companii rusești cu Ravshan și Erkin Ubaidullaev, fiii fostului colonel al SNB Umar Ubaidullaev, și Sharif Inoyatov, fiul lui Rustam Inoyatov, care a condus BNS din 1991 până în 2018.
Atât Ravshan Ubaidullaev, cât și Sharif Inoyatov au avut anterior legături financiare cu compania cipriotă prin care Fozilov deține în prezent Eriell. Dosarele financiare arată că, în ianuarie 2016, o firmă cipriotă numită Erilico Limited - prin care Fozilov deține pachetul de acțiuni în Eriell - a oferit un împrumut unei alte firme cipriote numite Rilves Limited. O filială Eriell numită Gillard Middle East FZE a oferit, de asemenea, un împrumut lui Rilves.
La momentul împrumutului, proprietarii reali ai Rilves includeau Ravshan Ubaidullaev și Sharif Inoyatov. Între timp, Erkin Ubaidullaev a fost listat drept principalul acționar al companiei cipriote numită C.E. Civil Engines, care între 2016 și 2019 a primit 91 de unități de pompare și booster-compresoare de la filialele Uzbekneftegaz pentru lucrări de reparații care au costat 133 de milioane de dolari, potrivit raportului secret al grupului de lucru.
Raportul susține că întârzierile lucrărilor de reparații ale C.E. Civil Engines au dus la pierderea producției a 11,3 miliarde de metri cubi de gaz. O evaluare separată într-un raport confidențial al Boston Consulting Group a spus că în 2017-2018 costurile reparațiilor și livrărilor de motoare cu turbine cu gaz prin C.E. Civil Engines au fost supraevaluate cu 37 de milioane de dolari.
Nici frații Ubaidullaev, nici Sharif Inoyatov nu au răspuns solicitărilor de a comenta. Alți parteneri de afaceri ai Fozilov în Rusia îi includ pe Kirill Matveyev, fiul lui Aleksei Matveyev, vicepreședintele Gazprombank și un președinte al consiliului de administrație al lui Eriell din 2012, care a fost afectat de sancțiunile Statelor Unite în mai 2022. Nici bătrânul Matveyev, nici fiul său nu au comentat.
Fozilov nu a răspuns solicitării Radio Ozodlik de a comenta o listă de întrebări despre operațiunile sale de afaceri și participarea financiară în sectorul energetic din Uzbekistan.
Dar, într-un răspuns oferit colaboratorului Radio Ozodlik la această investigație, Kristian Lasslett de la Universitatea Ulster, Fozilov a susținut că întrebările legate de interesele sale de afaceri și de partenerii săi din Uzbekistan conțineau informații „foarte de incorecte, inexacte și incomplete”.
„În ceea ce privește răspunsul la întrebările dvs. - din cauza [naturii] confidențiale a relațiilor de afaceri, din păcate nu vă putem răspunde la întrebări. Cu toate acestea, reiterăm și confirmăm că ați fost induși în eroare serios de către persoanele care v-au prezentat aceste informații”, a scris Fozilov în răspunsul său prin e-mail.
Purtătorul de cuvânt al Gazprombank, Anton Trifonov, a susținut într-un răspuns trimis prin e-mail la lista de întrebări a lui Lasslett despre activitățile de afaceri și partenerii împrumutătorului în Uzbekistan că ancheta a fost „întemeiată pe ipoteza neîntemeiată că Gazprombank este implicată în proiecte economice în Uzbekistan pe motive nedrepte și inadecvate”.
„Prin urmare, suntem forțați să presupunem că multe alte declarații 'factuale' din scrisoarea dumneavoastră cu privire la bancă și alte entități și persoane sunt la fel de nefondate și înșelătoare”, a spus Trifonov.
„Nu este în interesul statului”
Eriell și Enter Engineering nu sunt singurele companii legate de Fozilov și interesele de afaceri rusești care au profitat de marele proiect energetic al lui Mirziyoev.
Fozilov este fondatorul și acționarul unei companii cipriote numită Altmax, care deține un pachet de acțiuni în unele dintre cele mai ambițioase proiecte de gaze întreprinse în timpul conducerii lui Mirziyoev - inclusiv programul de patru ani al președintelui uzbec de creștere a producției de hidrocarburi.
Altmax deține un pachet de 49 la sută în Natural Gas-Stream, asociere de firme cu Uzbekneftgaz pe care Mirziyoev a desemnat-o operatorul programului de 3,9 miliarde de dolari.
Natural Gas-Stream a fost fondată inițial de Uzbekneftegaz și o filială Gazprom din Elveția - Gas Project Development Central Asia AG - ai cărei membri anteriori ai consiliului de administrație au inclus Matthias Warnig, un fost spion est-german devenit bancher și prieten de multă vreme cu Putin.
Compania elvețiană este acum controlată de o companie cipriotă pe care o deține Fozilov, iar Altmax a preluat majoritatea acțiunilor pe care le avea la Natural Gas-Stream.
Un dosar financiar al Altmax depus în 2017 a evidențiat ponderea pe care o are compania în planurile energetice ale lui Mirziyoev. Dosarul precizează că, în aprilie a acelui an, Altmax și partenerii săi din Natural Gas-Stream au semnat un acord de partajare a producției cu guvernul uzbec care le acorda „dreptul exclusiv de a exercita și conduce toate operațiunile de petrol și gaze” în Uzbekistan pentru 35 de ani.
Dar raportul secret al grupului de lucru descrie o imagine mai puțin roz a modului în care Natural Gas-Stream gestionează programul lui Mirziyoev. Acesta afirmă că Natural Gas-Stream a cumpărat gaz de la uzina de procesare a gazului Mubarek a lui Uzbekneftegaz - concepută pentru aprovizionarea internă - din sud-estul țării la prețuri foarte mici, după care l-a vândut în străinătate cu adaosuri considerabile.
Ulterior, a folosit încasările pentru presupuse cheltuieli de exploatare care au fost umflate și pentru împrumuturi de servicii de la creditorul de stat rus Gazprombank alocate antreprenorului general, Eriell.
„Ca urmare, activitatea Natural Gas-Stream nu creează efectiv profit sau resurse suplimentare, ci generează mai degrabă o pierdere pentru Uzbekneftegaz”, se arată în raport. Altmax a suferit multiple modificări în structura proprietății de când Fozilov a fondat-o în 2015.
În prezent, deține 50% din aceasta printr-o companie din Singapore, în timp ce cealaltă jumătate este deținută de o firmă cipriotă despre care miliardarul rus Andrei Filatov, președintele Fedarației de șah a Rusiei și asociat de afaceri al lui Timchenko, pretinde că este a lui.
La două zile după ce Radio Ozodlik i-a cerut lui Filatov un comentariu despre Altmax și legăturile sale cu Fozilov, omul de afaceri rus a făcut publică o declarație pe site-ul Federației Ruse de Șah în care afirmă că deține 50 la sută din acțiunile companiei cipriote, pe care a cumpărat-o de la Fozilov.
„Ca om de afaceri, am o gamă largă de interese de afaceri, inclusiv sectorul petrolului și gazelor. Cu toate acestea, deși nu mă îndoiesc de integritatea domnului [Fozilov], nu sunt partener în afacerea sa operațională”, a spus Filatov pe 3 februarie. 3.
Raportul secret al grupului de lucru a semnalat, de asemenea, mai multe probleme în alte proiecte energetice pe care Mirziyoev le-a acordat Altmax - inclusiv suspiciuni despre transparența corporativă a companiei cipriote.
Compania pe care Mirziyoev a desemnat-o operatorul unui program de explorare și dezvoltare de 5,8 miliarde de dolari la zăcământul de gaze M25 din regiunea de sud-est Surxondaryo este deținută în proporție de 75% de Altmax printr-o companie offshore din Hong Kong.
Eriell și Enter Engineering sunt principalii contractori ai proiectului. Grupul de lucru a scris că structura de proprietate nu permite „desfășurarea de activități financiare transparente și evaluarea contribuției fondatorilor străini”, adăugând că, în baza acordului de împărțire a producției, partea uzbecă ar primi 10% din produsul profitului, ceea ce „nu este în interesul statului”.
Intermediarul Timchenko
Pe 19 octombrie 2018, Mirziyoev s-a așezat vizavi de Putin la o masă rotundă în Tașkent, ambii fiind flancați de oficiali, sub privirile oamenilor de afaceri din țările lor.
Adresându-se lui Putin, Mirziyoev a afirmat că comerțul bilateral se estimează că va atinge 10 miliarde de dolari în doi ani și a scos o listă cu ceea ce el a numit companii rusești „de frunte” cu care Uzbekistanul a semnat acorduri majore în valoare totală de aproximativ 25 de miliarde de dolari în următorii cinci ani.
Lista includea giganți cunoscuți ai corporațiilor rusești: giganții energetici Gazprom și LUKoil, agenția nucleară de stat Rosatom și creditorii Gazprombank și VEB. Dar a existat un nume necunoscut în lista relatată de Mirziyoev, o companie rusă puțin cunoscută al cărei nume președintele uzbec l-a pronunțat greșit drept „Vorus”.
Numele companiei este, de fapt, Forus, și a fost înființată la Sankt Petersburg anul precedent de către un asistent juridic în vârstă de 27 de ani care, la momentul în care Mirziyoev a pronunțat public greșit numele companiei, a rămas unicul său acționar - cel puțin hârtie. Cu doar două zile înainte de discuțiile Mirziyoev-Putin, Forus a creat o societate mixtă - împreună cu o filială Uzbekneftegaz - numită Gazli Gas Storage.
Forus a preluat o participație de 60 la sută în firmă, în timp ce compania energetică de stat uzbecă a luat 40 la sută. Mirziyoev a precizat colaborarea guvernului său cu această obscură companie rusă două săptămâni mai târziu, într-un decret care nu a fost niciodată dat publicității, dar pe care RFE/RL l-a obținut.
Proiectul prezintă planuri pentru Uzbekneftegaz și Forus de a crește capacitatea principalei instalații subterane de stocare a gazelor din Uzbekistan, situată în apropierea orașului Gazli din regiunea de sud-vest Bukhara. Planul era creșterea capacității de la 3 miliarde de metri cubi de gaz la 10 miliarde de metri cubi, precum și explorarea și dezvoltarea hidrocarburilor situate în câmpurile Gazli din apropiere.
Costul estimat al proiectului a fost de 850 de milioane de dolari - o sumă aparent amețitoare pentru Forus, al cărui capital inițial a fost doar 155 de dolari.
Instalația de depozitare Gazli se află în inima rețelei de transport de gaze din Uzbekistan, situată la intersecția rutelor de conducte care circulă spre Rusia, Turkmenistan, Kazahstan și China.
Raportul grupului de lucru inter-agenții secret transmis administrației lui Mirziyoev a ridicat multiple preocupări cu privire la acordul de extindere și dezvoltare a Gazli, în valoare de 850 de milioane de dolari, având în vedere importanța strategică a facilitatii Gazli pentru Uzbekistan.
Acesta a spus că extinderea unității nu are sens economic, o viziune repetată în raportul confidențial din 2019 al Boston Consulting Group, care a numit proiectul „nesustenabil”. Grupul de lucru a mai spus că acordul pune în pericol securitatea energetică a țării, permițând controlul asupra acestui activ strategic unei companii de „origine dubioasă”.
Deci cine este, mai exact, proprietarul micii companii ruse care controlează acest activ energetic crucial uzbec? Dovezile analizate de Radio Ozodlik arată că fondatorul Forus, care a rămas acționarul 100% cotat al companiei până în decembrie 2021, este un mandatar pentru miliardarul rus Timchenko, prietenul de multă vreme al lui Putin, care a fost supus sancțiunilor SUA și UE din 2014.
Datele din înregistrările oficiale rusești arată că fondatoarea Forus, Aida Chachkhalia, a lucrat ca asistent juridic la firma de avocatură Ivanyan and Partners din Sankt Petersburg, care a reprezentat atât Timchenko, cât și guvernul rus în chestiuni juridice străine. Chachkhalia, acum în vârstă de 33 de ani, a co-fondat, de asemenea, împreună cu Timchenko, o companie înființată pentru a-și gestiona interesele comerciale în crame - și mai târziu a preluat toate acțiunile companiei.
Ea a documentat, de asemenea, parteneriate de afaceri cu ginerele lui Timchenko, Gleb Frank, care a fost lovit de sancțiunile SUA anul trecut. Mai multe surse care lucrează în sectorul energetic uzbec, inclusiv un expert Uzbekneftegaz care a vorbit sub condiția anonimatului, au mai declarat pentru Radio Ozodlik că Timchenko este beneficiarul final al Forus și al proiectului Gazli.
Timchenko nu a răspuns unei solicitări de comentarii cu privire la implicarea sa în Forus și proiectul Gazli.
Radio Ozodlik a ajuns la Chachkhalia telefonic, la Ivanyan and Partners. Întrebată despre rolul ei de fondator și fost proprietar 100% al Forus, ea a spus: „Din câte îmi amintesc, nu mai sunt fondatorul”. Chachkhalia a spus că crede că a părăsit proprietatea companiei „cu câțiva ani în urmă”.
Actuala conducere a Forus este protejată în evidențele publice de o companie deținută de Gazprom, care ține registrul acționarilor marilor companii rusești.
Întrebată despre interesul ei de a investi în Uzbekistan, Chachkhalia a spus că nu ar dori să comenteze și a recomandat unui reporter să contacteze „liderii actuali” ai companiei, pe care nu i-a identificat. Întrebată dacă este adevărata fondatoare și proprietară a Forus, Chachkhalia a închis telefonul.
Forus nu a răspuns la o solicitare de comentarii.
