Cu brațele ridicate sau bătând din palme, rotindu-se ușor ori făcând pași mărunți pe loc, zeci de persoane cântau și dansau duminică după-amiază în Parcul Herăstrău, din inima Capitalei.
Din când în când, oamenii se prindeau într-o horă a bucuriei, apoi se desprindeau din ea pentru a continua să danseze și să cânte.
Era 1 martie, dar petrecerea lor nu avea legătură cu mărțișorul sau cu venirea primăverii.
Ritmurile orientale și cele câteva steaguri pe care le fluturau arătau că serbează ieșirea din altă iarnă: cea a dictaturii regimului teocratic iranian, condus de ayatollahul Ali Khamenei.
Un regim acuzat că ar fi masacrat cel puțin 5.000 de iranieni în timpul protestelor din ianuarie, conform unor organizații internaționale pentru drepturilor omului, în vreme ce estimările neoficiale vorbesc despre 30.000 de morți.
În mijlocul zecilor de persoane care se bucură în Herăstrău era Mehrzad Moghazei, în vârstă de 45 de ani. Este bucătar și activist iranian.
El trăiește în România din 1992 și este unul dintre organizatorii evenimentelor de susținere a protestatarilor din Iran care au avut loc în București în acest an.
Sâmbătă și duminică, în primele două zile ale conflictului armat, a reușit să ia legătura cu prieteni din Karaj, o localitate la 30 de kilometri vest de capitala Teheran.
„Ne-am felicitat reciproc că a murit ayatollahul Khamenei”, spune Mehrzad Moghazei pentru Europa Liberă.
„Se aud explozii, dar orașul lor nu a fost vizat. După ce au aflat că a murit liderul suprem, spun că lumea a ieșit în curți ori prin fața caselor, au dansat, au sărbătorit, se auzeau fluiere, aplauze.”
„E însă un amestec de bucurie și teamă, pentru că islamiștii din Iran (fideli regimului, n.r.) au bombardat instituții civile, o școală de fete... Acest regim nu mai are nimic de pierdut: au pierdut negocierile (cu SUA, n.r.), a început conflictul, au intervenit militar Israelul și America, așa că acum se agață de orice”, explică Mehrzad Moghazei.
În opinia sa, moartea liderului suprem nu rezolvă problema, atât timp cât regimul rămâne același.
„Chiar dacă au murit Khamenei sau capii IRGC (Gardienii Revoluției, n.r.), vin alții în locul lor. Este o ușurare pentru iranieni că a murit un criminal care 47 de ani i-a terorizat, dar acum toată baza noastră este în americani și israelieni, să creeze un echilibru între popor și regimul islamic, să poată poporul să-și ia țara înapoi”, mai spune el.
„Odată cu înlăturarea acestui regim, va veni pacea în Orientul Mijlociu, pentru că regimul islamic este tatăl terorismului mondial și sponsorizează toate grupările”, mai spune Moghazei.
Unul dintre cei ieșiți să se bucure în Parcul Herăstrău este Reza Heidari, medic, translator și activist iranian aflat în România de aproape patru decenii. Sâmbătă, în prima zi a conflictului, a reușit să vorbească cu conaționali din mai multe orașe iraniene.
„Erau bucuroși că a început atacul militar, încă nu se știa de moartea ayatollahului”, spune Heidari pentru Europa Liberă.
Comunicațiile cu Iranul sunt în continuare extrem de dificile, internetul fiind accesibil doar pentru cei extrem de puțini care se pot conecta prin rețeaua Starlink. Rar, când conexiunile sunt restabilite pentru scurt timp, sună și telefoanele.
În opinia sa, moartea ayatollahului și a unora dintre conducători este un pas important spre schimbarea regimului.
„Când cad capetele unui regim terorist, sistemul lor slăbește, poporul prinde curaj, a început din nou să iasă pe stradă. Dansează, cântă, se bucură, oamenii împart flori, prăjituri...”, mai spune Reza Heidari.
„Dacă intervenția militară continuă, regimul va fi și mai slăbit și, la un îndemn al majestății sale (Reza Pahlavi, fiul fostului șah al Iranului, n.r.), tot poporul va ieși în stradă și acesta va fi finalul. Soluția este schimbarea regimului, pentru că moartea unui om (ayatollahul Ali Khamenei, n.r.) nu rezolvă problema și toate crimele acestui regim din ultimii 47 de ani”, consideră Heidari.
La curent cu ce se întâmplă în Iran este și Amir Kiarash, jurnalist iranian în vârstă de 45 ani, stabilit în România din 1992.
Are prieteni care au reușit să vorbească cu rudele sau cunoscuții. „Spun că în unele zone din Teheran fumul este foarte gros, din cauza bombardamentelor”, declară Kiarash pentru Europa Liberă.
„Reacțiile populației sunt mixte. În primul rând, e bucurie, pentru că a fost omorât în sfârșit ayatollahul, detestat de majoritatea populației. Pe de altă parte, e neliniștea că trăiești într-o zonă bombardată. Plus, neliniște pentru tot ceea ce se întâmplă în toată regiunea”.
În cercurile iraniene sunt vehiculate două scenarii, ca urmare a morții lui Khamenei și a unor conducători apropiați acestuia.
„O variantă foarte bună ar fi căderea regimului. Alta, intermediară: să fie promovat cineva moderat, mai blând, din interiorul aparatului guvernamental actual, care să permită o serie de libertăți și reforme sociale. Să rămână regimul, dar într-o formă îmbunătățită”, spune Kiarash.
Pe 28 decembrie 2025 din cauza condiților tot mai dificile de trai, Iranul a fost cuprins de ample proteste.
Cei peste 4.000 de iranieni care trăiesc oficial în România au urmărit într-o tensiune maximă evenimentele din țara natală. Fiecare dintre ei are acasă părinți, frați, surori, alte rude sau prieteni.
Întâmpinate de regimul teocratic cu violență, protestele au fost soldate cu un număr de morți estimat doar în acest an a fi între 5.000 și 30.000 de persoane.
Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.
