Fotografiile Irinei Ribakova au fost publicate de presa din întreaga lume, însă utilizarea aparatului foto este doar o parte a muncii sale de sublocotenent și ofițer de presă în armata ucraineană.
În timp ce explică circumstanțele în care a fost realizată cea mai faimoasă fotografie a sa, Irina Ribakova intervine cu un detaliu care evidențiază apropierea sa personală de efortul depus de armata ucraineană.
Imaginea de mai sus a unei turele asemănătoare unui craniu de la un tanc rusesc distrus, explică tânăra de 38 de ani, a fost realizată cu o dronă în martie, după ce trupele ucrainene au recucerit satul Husarivka, în regiunea Harkov, în urma unei lupte crâncene.
„Vă rog doar să vă amintiți că mulți dintre camarazii mei au murit în acea bătălie”, spune Irina Ribakova. Ea îi pomenește pe soldații Iulian Stupak și Oleksandr Garbuz, care au primit postum cea mai înaltă distincție a Ucrainei pentru faptele lor din timpul recapturării.
Ribakova este unul dintre ofițerii de presă din cadrul armatei ucrainene a căror sarcină este de a facilita vizitele jurnaliștilor în pozițiile de pe front.
Sublocotenent în cadrul Brigăzii 93 Mecanizate, ea se remarcă prin propriul stil de a surprinde războiul, iar fotografiile sale au devenit emblematice în cele aproape nouă luni ale invaziei ruse, aducând brigăzii sale un număr mare de urmăritori pe rețelele sociale.
După ce fotografia „craniului” cu turela tancului a apărut pe coperta revistei The Economist, Ribakova spune că imaginea „a început să câștige o popularitate uluitoare. A fost transformată în tatuaj, plasată pe coperțile albumelor și transformată în tricouri”.
Recent, o imagine publicată de Irina Ribakova în octombrie cu craterul unei explozii într-un cimitir din Bahmut a fost distribuită pe scară largă pe rețelele sociale ca exemplu al distrugerii fizice fără limite provocate de invazia rusă.
Astfel de imagini aeriene din prima linie sunt acum rare din cauza interdicției de utilizare a dronelor de către civili și a șanselor mari ca cele neidentificate să fie împușcate.
Chiar și cu poziția ei în armată, spune că trebuie să parcurgă mai mulți pași înainte de a putea zbura cu drona ei, DJI Mavic Air 2.
„Informez conducerea batalionului că am de gând să ridic o dronă într-o anumită zonă și ei avertizează pozițiile: La o anumită oră, într-un anumit loc, 'pasărea' noastră zboară”, spune ea.
Ribakova a declarat pentru RFE/RL că a început să facă fotografii în liceu, când folosea baia pe post de cameră obscură improvizată.
În timpul celor zece ani în care a lucrat ca jurnalistă în Ucraina, ea a continuat să facă fotografie ca hobby, folosind o serie de dispozitive, inclusiv aparate foto cu film de format mediu, care realizează negative clare, de mărimea unui biscuite.
În 2015, când jurnalista s-a alăturat Carpathian Sich, care la acea vreme era un grup paramilitar voluntar cu legături cu un partid politic ultranaționalist, Ribakova spune că abilitățile sale de fotografiere au devenit imediat utile.
În prezent, ea servește în cadrul Brigăzii 93 Mecanizate din Ucraina ca ofițer de presă și sublocotenent.
Irina Ribakova spune că, după opt ani de conflict la nivel scăzut în estul Ucrainei, invazia în forță a Moscovei din februarie a fost un șoc.
„Ca să fiu sincer, noi, cei din armată, am crezut că vom merge pur și simplu la granițe în locul polițiștilor de frontieră, vom pregăti o linie defensivă și ne vom menține poziția timp de câteva luni. [Ne-am gândit] că poate vor exista provocări cu împușcături din arme automate, dar nimic mai mult”, spune ea.
Fotograf și soldat, ea a simțit întreaga furie a războiului pe 26 februarie, la câteva minute după ce a ajuns în orașul Ohtîrka, recent recucerit în regiunea Sumî.
Ribakova povestește că s-a aruncat pe asfalt în timp ce un avion rusesc a lansat ceea ce ea spune că a fost o bombă FAB-3000 asupra unei poziții militare ucrainene din apropiere, ucigând mai multe persoane.
Bomba neghidată de trei tone a explodat cu o forță „ca și cum ar fi fost un cutremur sau s-ar fi deschis o groapă în iad”. O fotografie a urmărilor acelei explozii arată un crater plin de apă de mărimea unei piscine mari.
Când e întrebată care a fost cea mai vie experiență de documentare a războiului, răspunsul ei ilustrează noua perspectivă nemiloasă a multor ucraineni care și-au văzut țara devastată de invazie.
„În Ohtîrka, pe 24, băieții au întâlnit o coloană inamică și au distrus-o complet”, își amintește Ribakova.
„M-au dus să văd ruși morți. Unul dintre ei era ofițerul Iliasov, din Buriatia. A fost ucis de un soldat [ucrainean] de 19 ani. Cadavrul a fost aruncat de pe drum și acoperit cu iarbă”, mai spune ea.
„În acea noapte am dormit în sfârșit normal”, spune Ribakova despre faptul că l-a văzut pe ofițerul rus mort. „Vederea cadavrelor inamicilor m-a liniștit”, adaugă ea.
