În vreme ce continuă spectacolul planetar la Davos, în Elveția, marele circ Barnum, cum zic anglo-saxonii, sau ”disputa comercială la scenă deschisă” cum titrează mare Süddeutsche Zeitung(Handelsstreit auf offener Bühne), presa din alte părți trece la alte teme.
E drept că spectacolul dat de ieșirile lui Trump poate să aibă ceva repetitiv. Înainte de a părăsi Davos, Trump a ținut o conferință de presă în care a atacat din nou țările UE, spunând că “au bariere comerciale unde nu poți să faci comerț. Au tarife peste tot. Zău (frankly), e mai greu să faci afaceri cu ei decât cu China.”
Asta a venit după o confruntare publică, ieri, între secretarul de stat SUA pentru economie Steven Mnuchin și omologul său britanic Sajid Javid. Când Javid a insistat că Marea Britanie va introduce totuși o taxă digitală care, cum o anticipează la Londra The Guardian, va afecta giganții americani ai internetului, Mnuchin a amenințat că administrația Trump va lua măsuri de represalii.
Neue Zürcher Zeitung, cotidianul din târgul învecinat, scrie că pentru Trump oaia neagră aici rămâne Franța lui Macron, și că armistițiul actual în războiul comercial dintre SUA și Franța nu înseamnă pace.
Pe acest fundal, La Tribune de Genève anunță că spionajul rusesc în Davos începuse încă din vara anului trecut, când poliția cantonului elvețian a arestat doi suspecți ruși, dintre care unul pretindea că e instalator (plombier), dar deținea un pașaport diplomatic. Aceștia au fost eliberați printr-un aranjament discret cu ambasada rusă.
Macron se ceartă în „frangleză” în Țara Sfântă
Departe de Davos, Le Monde, care „acoperă”, jurnalistic, vizita lui Emmanuel Macron în Israel, miercuri și joi, cu ocazia comemorării a 75 de ani de la eliberarea lagărului de la Auschwitz, scrie că „negarea existenței statului Israel rămâne o formă de antisemitism”. Libération notează cu amuzament că Macron s-a certat cu un polițist israelian care îl încurca la intrarea în biserica Sfânta Ana, care e teritoriu francez, și că Macron a făcut asta exact cum a făcut-o, în condiții similiare, Jacques Chirac, în urmă cu un sfert de secol. „Jupiter face scandal”, titrează cu umor Libération (Jupiter fait du chichi), folosind porecla „Jupiter” care îi e acordată lui Macron în Franța pentru aerul său permanent de divinitate detașată de contingențele umane.
Ocazie cu care descoperim că atunci când își pierde calmul, Macron are o engleză ciudată, un soi de accent franglais înțepat, pentru că el s-a răstit la polițistul israelian: «Calm! Nobody has to provoke nobody ! We had a wonderful walk in the city. Now, please respect the rules as there are for centuries. They will not change with me, I can tell you.» (Calm. Nimeni nu trebuie să provoace pe nimeni. Am făcut o minunată plimbare în oraș. Acum, respectați vă rog regulile care există de secole. N-au să se schimbe cu mine, vă asigur.)
Le Figaro scrie că altercația a avut loc pentru că Macron s-a plimbat prin Ierusalim și a întârziat câteva ore la Sainte-Anne, iar israelienilor nu le plac improvizațiile securitare, mai ales că în oraș se mai află și Vladimir Putin și americanul Mike Pence, tot pentru comemorarea Auschwitz-ului.
Jerusalem Post îi dă însă dreptate lui Macron și scrie că biserica respectivă este în mod legal teritoriu francez și că poliția israeliană nu avea ce să caute înăuntru.
Războiul celor doi Papi
Răzumând un alt conflict într-un loc sacru, la Vatican, săptămânalul politico-satiric Le Canard enchaîné are un portret hilar al Papei Benedict (germanul Ratzinger), în care analizează relația lui, presupusă simbiotică, cu succesorul, actualul Papă Francisc.
E vorba de afacerea unei cărți co-semnate de fostul Papă Benedict al XVI-lea, care pune în discuției în mod indirect infailibilitatea actualului Papă Francisc, atacând frontal posibilitatea ca preoții catolici să renunțe la celibat.
Posibilitatea preoției fără celibat a fost invocată și cerută de o majoritate a episcopilor reuniți la Roma în octombrie 2019, într-un sinod dedicat Amazoniei, unde se căuta o soluție pentru dispariția vocației sacerdotale și scăderea îngrijorătoare a numărului de preoți.
Dacă Papa Francisc acceptă propunerea sinodului de la Roma, asta ar fi o schimbare majoră în funcționarea Bisericii Catolice, prima asemenea reformă din Evul Mediu încoace. Asta înseamnă că teoretic preoții catolici se vor putea căsători, sau că un divorțat va putea deveni preot. Este limpede că data aleasă pentru publicarea în pripă a cărții, care poartă și semnătura precedentului Papă Benedict, a fost decisă pentru a împiedica o asemenea reformă.
Panicat, Vaticanul răspândește acum discret zvonul că fostul Papă Benedict, semnatar al cărții, n-ar mai fi chiar întreg la minte. Scrie Le Canard enchaîné (doar în ediția pe hârtie): “Vaticanul spune că unii din anturajul său ar fi profitat de slăbiciunea fostului Papă. Pe scurt, papy nu mai e întreg la bulă (cea papală).” Le Canard amintește însă că, paradoxal, Benedict (Ratzinger) făcuse primul pas spre acceptarea preoților căsătoriți, în 2009, în cazul preoților anglicani care doresc să revină la catolicism.
Preoția berii începută prin încălcarea legilor antitrust
În Belgia, Le Soir rezumă un alt fel de preoție: cea a berii. Se știe că Belgia este autentica țară a berii, iar nu Germania, Olanda sau Danemarca. Se știe mai puțin că un conglomerat belgian, AB Inbev, este primul producător mondial, care oferă mărcile belgiene cele mai cunoscute, Stella Artois și Leffe, dar și Beck's sau Corona. Pentru prima dată niște istorici au avut acces la arhivele familiilor Artois și Piedbœuf care dețin gigantul producător.
E vorba de un mastodont mai mare și decât Coca Cola și care totuși a demarat abia în anii 1970, prin fuzionarea celor două mici beri, banale, de la origine: Stella pentru familia Artois și Jupiler pentru Piedbœuf. Inițial, cele două mărci erau rivali pe piața belgiană, mare consumatoare, iar cafenelele erau somate să-și aleagă tabăra, altfel zis să decidă dacă vând una sau alta din cele două beri: Stella Artois sau Jupiler. Fuzionarea celor două mărci s-a făcut inițial în secret și a fost ținută ascunsă ani de zile. Rezultatul: un gigant cu 175.000 angajați, 227 de fabrici în lumea întreagă și 54 miliarde dolari cifră de afaceri, altfel zis... 30% din piața mondială a berii!
Concluzia anchetei din Le Soir este însă că o asemenea alianță ar fi astăzi de neînchipuit, întrucât contravine legilor antitrust. Doar că acum e prea târziu, geniul a ieșit din sticla de bere.
Facebook Forum