Câteva sunt crimele care ajung să definească un moment al istoriei.
Uciderea brutală a unui vânzător ambulant nigerian în Italia ar putea fi unul dintre ele.
Alika Ogorchukwu, de 39 de ani, tată a doi copii, aflat de mulți ani în Italia, a ajuns vânzător ambulant după ce a fost lovit de o mașină și și-a pierdut slujba din cauza rănilor, arată The Guardian.
El a fost urmărit, lovit cu propria sa cârjă și apoi bătut până a murit, de un bărbat de 32 de ani din Salerno, care i-a furat și telefonul mobil, a declarat poliția din Macerata, citată de CNN.
Imaginile video ale atacului, care a avut loc în orașul de coastă de est Civitanova Marche, au fost surprinse de un spectator, dar nimeni nu a intervenit, așa cum o arată filmările răspândite pe rețelele de socializare.
O femeie poate fi auzită strigând „oprește-te, oprește-te imediat” în timp ce un bărbat strigă: „Îl omori”.
Imaginile au fost publicate de presa italiană după ce au fost distribuite online.
Incidentul a avut loc vineri, la ora 14.00, pe strada centrală din Civitanova Marche.
Ogorchukwu a fost găsit mort la fața locului de paramedici, care nu au mai putut face nimic, a anuțat duminică poliția italiană.
Un cetățean italian, de 32 de ani, Filippo Ferlazzo, a fost arestat pentru crimă și jaf, a anunțat poliția. Unul dintre avocații lui Ferlazzo, Federica Trifoglio, a declarat luni pentru CNN că clientul său are probleme psihiatrice și intenționează să depună un raport psihiatric.
Ofițerul de poliție din Macerata, Matteo Luconi, a declarat luni pentru CNN că uciderea „nu a fost motivată rasial”, iar o declarație a poliției dată duminică vorbește de „motive mărunte” care au motivat crima.
Cu toate acestea, discursul public cu privire la uciderea lui Alika Ogorchukwu, bătut până a murit, sub ochii trecătorilor, a scos la iveală diviziunile din societate, în timp ce italienii se pregătesc să voteze la alegerile anticipate de luna viitoare.
Pentru unii, uciderea lui Ogorchukwu este consecința anilor de retorică anti-imigrantă care a alimentat societatea cu ură din partea politicienilor de dreapta, bântuiți de nostalgia fascismului.
Alții acuză stânga că încearcă să facă capital politic dintr-o tragedie.
Amara dispută contează, însă, pentru că, potrivit sondajelor actuale, partidele anti-imigrație din drepta scenei politicii italiene sunt cele care vor câștiga cel mai mare sprijin la alegeri și vor forma următorul guvern, arată Politico într-o analiză publicată miercuri.
În fruntea tuturor se află Giorgia Meloni, liderul Fraților (de dreapta ai) Italiei, care este pe cale să devină următorul prim-ministru al țării după votul din 25 septembrie.
Ar marca o schimbare radicală în politica italiană, cu riscuri pentru economia țării după o perioadă de stabilitate sub influența constantă a premierului în exercițiu Mario Draghi.
Există, de asemenea, temeri că o coaliție de dreapta ar putea slăbi unitatea europeană într-un moment sensibil.
Criticii lui Meloni spun că lumea ar trebui să se trezească la cât de extreme sunt cu adevărat părerile ei, avertizând asupra revenirii la zilele întunecate ale fascismului din anii 1930.
Presa italiană a atras atenția asupra faptului că noul guvern al Italiei ar trebui să depună jurământul în jurul aniversării a 100 de ani de la Marșul lui Mussolini asupra Romei.
Marșul asupra Romei a fost o lovitură de stat, prin care Partidul Național Fascist condus de dictatorul italian Benito Mussolini a acaparat puterea în Regatul Italiei. Marșul a avut loc din 22 octombrie până pe 29 octombrie 1922.
Pentru seniorul democrat Laura Boldrini, un critic și rival politic al Fraților Italiei, Meloni „reprezintă extrema dreaptă în Italia”.
Boldrini spune că „Frații Italiei sunt infiltrați de elemente fasciste declarate”.
Partidul „vrea în mod clar o societate închisă care să privească în trecut, în timp ce Italia trebuie să privească spre viitor. Evul Mediu s-a terminat.”
Sunt Meloni și Frații ei cu adevărat moștenitorii fasciștilor lui Mussolini? Și ce vor face dacă vor prelua puterea în această toamnă?
Meloni, în vârstă de 45 de ani, a intrat în politică la 15 ani ca activist în Frontul de Tineret al Mișcării Sociale Italiene (MSI), o grupare formată din foști fasciști, după al Doilea Război Mondial.
Deși este considerat brațul prezentabil al mișcării, MSI a menținut legături cu extremiștii.
Ulterior, Meloni a părăsit partidul de centru-dreapta Poporul Libertății al lui Silvio Berlusconi, pentru a-și manifesta opoziția față de sprijinul propus pentru tehnocratul Mario Monti la alegerile din 2013 și a fondat Frații Italiei.
Frații păstrează simbolul flăcării MSI în logo-ul său și i-au prezentat pe descendenții lui Mussolini drept candidați; deși chiar și ei susțin că discuția despre fascism este una depășită.
Partidul susține că este de fapt un apărător al democrației, opusul autoritarismului fascist.
Frații Italiei este, de asemenea, singurul partid care a refuzat să susțină guvernele nealese succesiv în ultima legislatură – culminând cu opoziția față de marea coaliție a lui Draghi.
Meloni a spus anul trecut într-un interviu că în partidul ei „nu este un loc pentru nostalgicii fascismului”.
Raffaele Fitto, europarlamentar de la Frații Italiei, spune că partidul său a rămas în opoziție în timpul guvernării lui Draghi „pentru că pentru noi principiul este democrația, că poporul alege. Așa că atunci când ne acuză de fascism, extremism, nu putem răspunde decât râzând pentru că acțiunile și alegerile noastre sunt exact opusul.”
Numai că anul trecut, un europarlamentar de la Frații Italiei a fost suspendat după ce o filmare cu camera ascunsă l-a arătat discutând despre finanțare ilegală la o serie de întâlniri cu extremiști care au făcut saluturi fasciste și glume rasiste.
Odată cu retragerea pandemiei, imigrația – principalul pilon al mișcărilor politice de dreapta din întreaga lume – a revenit ca o problemă cheie în politica italiană.
Blocade navale
Propunerile Fraților Italiei, publicate după o conferință a partidului din luna mai, susțin reținerea imigranților în zonele desemnate până când își dovedesc cazul de azil, precum și blocadă navală și amenzi pentru navele de salvare ale ONG-urilor.
Aliatul lui Meloni și probabil partenerul de coaliție este Matteo Salvini, liderul anti-imigrație al partidului Liga.
În timp ce era ministru de interne într-o coaliție anterioară, Salvini a purtat o campanie împotriva navelor ONG-urilor de salvare a migranților.
El a fost judecat pentru ținerea migranților pe bărci, iar multe dintre eforturile sale de a contesta operațiunile ONG-urilor au fost respinse de către instanțe.
Dar în timpul acestei campanii electorale, Salvini a abordat din nou problema migranților ilegali care copleșesc un centru de primire din insula Lampedusa.
Chiar și așa, există puține șanse ca, în cazul în care vor conduce următorul guvern, planurile Fraților să se poată realiza vreodată.
Propunerile partidului în materie de imigrare ar putea intra în conflict cu legile internaționale, maritime și ale UE.
În plus, instituțiile democratice și obligațiile internaționale ale Italiei ar putea preveni orice abateri dramatice de la normele democratice.
„Narațiunea că suntem fasciști este un basm”, a spus Fitto. „Și este rău pentru Italia și reputația ei în străinătate.”
Dacă alianța de dreapta a lui Meloni va câștiga puterea, ar fi „cel mai de dreapta guvern din istoria republicii italiene”, spune Giovanni Orsina, profesor de istorie politică la Universitatea Luiss din Roma. Dar a-i da pe Frații Italiei drept fasciști sau neofascisți este o „denaturare”, a adăugat el. „S-ar putea să nu-ți placă Meloni și propunerile ei. Dar fascismul este doar o etichetă greșită.”
Obligațiile internaționale ale Italiei – în special în cadrul UE – lasă puțin spațiu pentru radicalism, consideră Orsina. „Acesta este unul dintre motivele pentru care un guvern de dreapta nu este o catastrofă, există puțin spațiu de manevră.”
Alții cred că ascensiunea Fraților ar putea prevesti o eră a autoritarismului de dreapta.
Pentru Mauro Magatti, profesor de sociologie la Università Cattolica del Sacro Cuore din Milano, acest lucru nu se va datora faptului că Meloni conduce o mișcare „fascistă”, ci pentru că nu va putea să-și onoreze promisiunile față de public.
Frații Italiei adună sprijin de la alegătorii slab educați, care au probleme economice, oferind în același timp soluții care au prea puține șanse să fie realizate vreodată, a spus el. În loc să se îndrepte spre centru, alegătorii ar putea căuta opțiuni de dreapta și mai dure în viitor.
„Dacă un guvern de dreapta ajunge la putere, Frații Italiei va trebui să gestioneze nemulțumirea”, a spus Magatti. „Faptul că politicile lor sunt foarte slabe [înseamnă] că această inadecvare ar putea declanșa rezultate imprevizibile.”
