În așteptarea audierilor Comisarilor Europeni
Ieri, marți, Comitetul pentru Afaceri Juridice din Parlamentul European, JURI, a acceptat declarațiile de avere și interese ale Adinei Vălean, propunerea României pentru postul de Comisar European pentru Transporturi și ale celorlalți doi candidați pentru posturile din Comisie rămase neocupate: francezul Thierry Breton și maghiarul Olivér Várhelyi.
Declarația Adinei Vălean și cea a maghiarului Olivér Várhelyi, actualmente ambasadorul Ungariei la UE, au fost acceptate în unanimitate: 21-0.
În schimb, declarația candidatului lui Macron, Thierry Breton, a fost acceptată la limită, 12-11, ceea ce anunță mari tensiuni și furtunoase dezbateri la audierea celor trei în parlament, joi 14 noiembrie, când ei vor trebui să răspundă în public întrebărilor deputaților europeni.
Presa franceză se pregătește pentru audierea controversatului Thierry Breton. Deocamdată, extrema stângă franceză reprezentată în Parlamentul European denunță faptul că eurodeputații „închid ochii în fața conflictelor de interese ale lui Thierry Breton”, care este, cum o scrie eurodeputata Manon Aubry, „călare pe sectoarele privat, public și politic”.
Le Figaro scrie că audierea lui Thierry Breton nu va fi deloc o simplă formalitate pentru acest foarte bogat fost ministru francez al economiei (ca și Macron). Cotidianul conservator parizian estimează că este foarte posibil ca Breton să fie obligat cel puțin să mai treacă o dată examenul, ceea ce s-a mai întâmplat și cu alți candidați.
Stânga va forma un guvern în Spania
Presa spaniolă este mai interesată de premiera politică pe care o reprezintă vizita de stat în Cuba a regelui Felipe, cu ocazia sărbătoririi a 500 de ani de la fondarea capitalei, Havana.
Tot El Pais anunță acordul de principiu între socialiști și Podemos pentru a forma un guvern, după ce în vară, având atunci mai mulți deputați, cele două formațiuni nu se înțeleseseră, iar premierul Pedro Sanchez a jucat atunci cartea alegerilor anticipate. Alianța nu este însă suficientă, deoarece împreună cele două formațiuni au 155 de deputați (120 socialiști – 35 Podemos) și e nevoie de 176 (din 350) pentru a forma un guvern.
În Franța, Le Monde are chiar editorialul despre asta, scriind că pentru Spania, alegerile se arată a fi o cale greșită.
Cu toate astea, alegerile de duminică din Spania au fost importante pentru restul Europei prin felul în care au arătat funcționarea unei stângi puternice, într-un sistem democratic, în condițiile dificile ale unui peisaj politic fragmentat în care formarea unei coaliții este foarte dificilă.
Bolivia: fuga unui erou căzut
Tot El Pais descrie odiseea fugii spre Mexic, unde a primit deîndată azilul, a președintelui bolivian Evo Morales. De altfel, după ce luni UE și-a prelungit sancțiunile asupra Venezuelei lui Maduro, principalul subiect comun, în întreaga presă hispanofonă, dar și europeană în general, este acum fuga fără precedent a președintelui Boliviei, Evo Morales, la câteva zile numai după ce, aparent, el falsificase alegerile pentru a obține un al patrulea mandat.
Cei 14 ani la putere, cât a stat Morales, sunt un record pentru o țară a Americii de Sud ca Bolivia, obișnuită, ca multe țări sud-americane, cu puciuri conduse de generali mustăcioși, văcsuiți în păr si cu uniforme de portari de la Ritz.
Le Monde face portretul lui Evo Morales: O icoană a indigenilor decăzută și care promite acum că «va reveni în forță» și estimează că Morales lasă în urmă un primejdios vid politic, într-atât el întrupa puterea. Când a devenit președinte, primul indigen ajuns în această funcție în Bolivia, în 2006, entuziasmul a fost uriaș iar optimismul – fără limite.
Acest lider sindical al cultivatorilor de coca, de etnie aymara și provenit dintr-o familie săracă, rămâne și astăzi liderul acelei Federación Especial de Trabajadores Campesinos del Trópico de Cochabamba(FETCTC), federația producătorilor de frunze de coca, iar el s-a opus întotdeauna eforturilor guvernelor de dinaintea lui, sub presiunea SUA, de a eradica producția de coca, planta sfântă a indienilor.
De altfel, într-un interviu-reportaj din timpul campaniei electorale realizat de Financial Times, Evo Morales îl învață pe jurnalist cum se mestecă corect frunzele de coca.
Israel: „Made in colonies”
Israelul nu are încă un guvern, iar violențele au reînceput la granița cu fâșia Gaza aflată sub controlul Hamasului palestinian, care trage din nou rachete în teritoriul israelian, dar în paralel cu asta The Guardian anunță că marți Curtea de Justiție a Uniunii Europene a dat o lovitură Israelului în chestiunea etichetelor produselor exportate, ordonând ca mențiunea „colonie israeliană” să capete de acum un caracter obligatoriu, în țările UE, dacă respectivele produse provin din teritoriile ocupate. Până acum, produsele purtau eticheta generică “Made in Israel”, dar Curtea Europeană a considerat că trebuie o marcă specială pe produsele provenite din teritorii ocupate ilegal, nerecunoscute de dreptul internațional.
The Guardian îl citează pe juristul israelian Eugene Kontorovich, directorul fundației din Ierusalim Kohelet Policy Forum, care spune că verdictul Curții Europene echivalează cu “a pune o stea galbenă pe produsele fabricate de evrei”.
În Israel, Jerusalem Post scrie la rândul său că verdictul Curții Europene este o victorie pentru cei care militează pentru boicotarea economiei statului Israel.
«J’accuse» Polanski de...
Tot antisemitismul, combinat cu o nouă acuzație de viol formează filigranul lansării în sălile de cinema, în Franța și Belgia, a ultimului film al lui Roman Polanski, «J’accuse», despre celebra «afacere Dreyfus». La Paris, Libération face o analiză în profunzime a filmului, pe fundalul noilor acuzații de viol aduse regizorului. El însuși un patriarh, în vârstă acum de 86 de ani, Polanski este iarăși acuzat de o fotografă pentru un viol care, spune ea, a avut loc acum peste 40 de ani, în 1975, când ea avea 18 ani.
Ideea unei expert, istoric contactat de Libération, este că filmul, deja controversat înainte de a fi văzut de marele public, își permite o prea mare libertate în abordarea adevărului istoric în jurul afacerii Dreyfus, cu riscul de a crea o confuzie cu problemele personale ale regizorului.
Le Figaro intervievează de asemenea un istoric care pune în lumină o serie de inexactități în scenariul filmului, care a primit Leul de Argint la Mostra de la Veneția.
Noile acuzații pentru un viol care ar fi avut loc acum patru decenii au schimbat însă totul. Le Monderelatează că Jean Dujardin, actorul filmului, a anulat o apariție pe principalul canal de televiziune din Franța TF1, unde trebuia să facă promoția filmului. Jena este palpabilă în mediul cinematografiei franceze, scrie tot Le Monde, mai ales că acest mediu a fost deseori acuzat că ar ascunde sau minimiza afacerile sexuale.
În privința filmului în sine, cronica din Le Monde este cât se poate de elogioasă. Le Soir, la Bruxelles, laudă de asemenea filmul, dar spune că lasă o senzație neplăcută faptul că regizorul se compară în filigran cu căpitanul Dreyfus, prezentându-se ca un etern persecutat.
Sigur, condamnarea, în urma unor false acuzații, în Franța sfârșitului de secol XIX, a căpitanului Dreyfus, care era evreu, a fost rezultatul unei atmosfere de antisemitism, iar Polanski însuși este evreu și, pe când era copil, a cunoscut ghetoul din Varșovia, însă paralela pe care o face Polanski între persoana sa și căpitanul Dreyfus poate într-adevăr părea șocantă.
Polanski e căutat de justiția americană pentru violarea unei minore în 1977, fapt dovedit, iar el a evitat de altfel să meargă la festivalul de la Veneția pentru a-și lua premiul, din teama de a fi extrădat spre SUA. A stabili însă o paralelă între cele două cazuri, între Dreyfus și Polanski, conchide Libération, indică o exploatare regretabilă a unui fapt istoric pentru motive pur personale.
Facebook Forum