Deși e, teoretic, vacanță chiar și în instituțiile UE, guvernele Uniunii trebuie să îi facă, până în toamnă, propuneri de comisari Ursulei von der Leyen, noua șefă a Comisiei Europene, pentru ca ea să poată constitui la timp colegiul, echivalentul unui guvern al Europei. Ursula von der Leyen a promis, în timpul audierii sale în Parlamentul European, că va impune paritatea totală în colegiul de comisari: 14 femei - 14 bărbați, și că nu va ezita să le ceară guvernelor să propună alți candidați dacă nu se umple cota de femei.
Ca o comparație, în Comisia lui Juncker doar o treime din comisari erau femei, 9 din 28, și chiar și așa cota a fost greu de umplut. Von der Leyen a promis, așadar, că e gata să ceară unor guverne înlocuirea candidatului bărbat, dacă vor fi prea mulți. Sigur, e dificil să o vezi făcând asta cu Macron sau Salvini, însă ea va trebui să-și respecte angajamentul, nu doar pentru că și ea este femeie, ci pentru că e primul ei angajament politic, anunțat chiar de ea, și pe care va fi judecată.
Să vedem situația propunerilor venite până acum de la cei 27 de membri (Marea Britanie e, tehnic, în continuare un membru, dar Boris Johnson a repetat ferm că nu va propune un Comisar și că Londra va ieși din UE pe 31 octombrie).
Până acum, din 27, guvernele au propus 8 (opt) femei:
— Germania: Ursula von der Leyen (EPP)
— Danemarca: Margrethe Vestager (RE)
— Cehia: Věra Jourová (RE)
— Bulgaria: Mariya Gabriel, EPP
— Estonia Kadri Simson (RE)
— Malta Helena Dalli, PES
— Finlanda Jutta Urpilainen, PES
— Cipru: Stella Kyriakides EPP
Siglele reprezintă afilierea politică a comisarilor: EPP = conservatorii, PES = socialiștii, RE = Renew Europe. Douăsprezece guverne au propus (sau impus) deja bărbați:
— Olanda: Frans Timmermans PES
— Austria: Johannes Hahn EPP
— Letonia: Valdis Dombrovskis, Latvia, EPP
— Irlanda: Phil Hogan, EPP
— Slovacia Maroš Šefčovič, PES
— Spania: Josep Borrell, PES
— Grecia: Margaritis Schinas, EPP
— Polonia: Krzysztof Szczerski (ECR, eurosceptic)
— Slovenia: Janez Lenarčič (actualul ambasador la EU, neafiliat politic)
— Lituania: Virginijus Sinkevičius (ministrul economiei, 28 ani, ecologist)
— Luxembourg: Nicolas Schmit, PES
— Ungaria: László Trócsányi EPP
Portugalia pare că se pregătește la rândul său să propună un bărbat, pe eurodeputatul și fost ministru Pedro Marques, PES.
Asta duce bilanțul celor propuși până acum, dacă luăm în considerare și candidatul masculin portughez încă neanunțat, la 21 de locuri din 27 deja ocupate provizoriu, însă doar cu 8 femei. Ceilalți 13 sunt bărbați. Cota de bărbați e aproape gata.
Rămân 6 țări care încă nu au propus oficial, așa că de acolo 4-5 vor trebui neapărat să fie femei. Dacă în final din 27 vor fi doar 12-13 femei, nu se va ofusca Parlamentul, dată fiind ieșirea probabilă Marii Britanii din UE și numărul impar rămas: 27. Apoi, 12 - 13 va fi oricum peste cele 9 femei din cabinetul Juncker. Au rămas fără să numească oficial pe cineva până acum:
— Franța
— Italia
— Belgia
— România
— Suedia
— Croația
Sigur, Ursula von der Leyen a spus că ar putea să refuze numirile de bărbați din partea unor capitale și să le ceară să vină cu femei, dar dintre cei 12 bărbați deja numiți, 7 sunt din start imposibil de refuzat. Spaniolul Josep Borrell e șeful politicii externe a UE, așa cum au decis liderii celor 27. Cinci dintre ceilalți (Timmermans, Hogan, Dombrovskis, Šefčovič și Hahn) sunt deja Comisari Europeni, ei rămân din colegiul lui Juncker, așa cum rămân la femei din fosta Comisie Vestager, Gabriel și Jourová, și este de neconceput ca niște comisari actuali să nu fie acceptați de către von der Leyen, sau să nu treacă audierile în Parlament. Cât despre grecul Margaritis Schinas, EPP, fostul șef al serviciului de presă al Comisiei, el e unul din cei mai vechi funcționari europeni în funcție, un om profund înrădăcinat acolo, imposibil de smuls, cu sprijin masiv în instituții.
Rămân, dintre cei deja propuși, luxemburghezul, polonezul, maghiarul, slovenul și lituanianul, dar: luxemburghezul, venind din țara lui Juncker și din Benelux, este hipercompetent prin definiție; polonezul a fost probabil negociat și acceptat deja de von der Leyen în vizita sa recentă la Varșovia; slovenul este ambasador la UE și, ne închipuim, cel mai competent diplomat din mica lui țară pentru a fi Comisar European; lituanianul vine din partidul ecologist, al patrulea grup politic din Parlamentul European și care nu a obținut până acum nici o funcție importantă în structurile UE și oricum nu poți trimite înapoi un ministru economist ecologist de 28 de ani; cât despre maghiarul László Trócsányi, e greu de crezut că von der Leyen ar avea dorința sau energia să intre chiar de la începutul mandatului într-un conflict cu Viktor Orbán, care nu așteaptă decât asta pentru a arăta tirania și regulile absurde impuse de la Bruxelles. Pe deasupra, ambii, și von der Leyen și Orbán, sunt din EPP, chiar dacă Orbán e suspendat temporar.
Există desigur posibilitatea, la un nivel pur teoretic, ca unul din acești bărbați (sau femei) să fie respins(ă) de Parlament, în timpul audierilor, pentru incompetență sau nepotrivire cu postul oferit (repartizarea portofoliilor o face Ursula von der Leyen), dar asta se întâmplă foarte rar.
Rămân așadar, pentru a umple cota de femei, 6 țări, pe de o parte: Franța, Italia și Belgia, pe de alta: România, Suedia și Croația. Aceste 6 țări încă nu au anunțat oficial vreo numire, dar e limpede că primele trei vor fi lăsate să numească pe cine doresc.
Ca și în cazul lui Viktor Orbán, nimeni de la Bruxelles nu poate să-i impună italianului Salvini să numească o femeie. Cu atât mai mult cu cât Italia tocmai a avut o femeie comisar: Federica Mogherini.
Macron e de asemenea exclus din ecuație, mai ales că el e acum omul tare al Europei și a reușit s-o numească pe Christine Lagarde, o femeie, în fruntea Băncii Centrale Europene, așa că i se poate cu greu cere lui Macron să trimită tot o femeie și la Comisie, cu atât mai mult cu cât Michel Barnier, politicianul francez, fost Comisar European, care conduce negocierile Brexit cu Marea Britanie, este probabil persoana cea mai competentă din Franța să ocupe această funcție.
Belgia e, de asemenea, un caz cu totul aparte. Belgia tocmai a avut o femeie comisar, iar deciderea propunerii de comisar este rezultatul unui joc intern extrem de complicat între cele două comunități lingvistice, flamanzi și francofoni, principiul fiind cel al alternanței. Ar trebui acum să vină un comisar francofon, după o flamandă (Marianne Thyssen), dar francofonii îl au deja pe Charles Michel într-o funcție UE importantă (Președinte al Consiliului European). Ceea ce nu înseamnă că Belgia nu ar putea numi iarăși o femeie la Comisie, doar că nu se poate aplica nici un fel de presiune asupra ei.
Rămân așadar România, Suedia și Croația, țări asupra cărora se poate face presiune să numească femei, făcând astfel să urce numărul la măcar 11 (din 27). Toate astea măresc, desigur, vertiginos șansele Luminiței Odobescu, ambasadoarea României pe lângă UE, despre care se tot vorbește și care și-a arătat fidelitatea față de PSD activându-se pe cât a putut în Consiliu împotriva numirii Codruței Kövesi... o femeie din țara ei. Luminița Odobescu ar putea deveni Comisar, pentru că e nevoie absolută de femei (iar Comisia e oricum la două străzi distanță de Misiunea României la UE). Viorica Dăncilă poate să propună, cum a spus, două nume, un bărbat si o femeie, dar e limpede că femeia va fi favorizată.
Și, desigur, va fi și mai greu, în septembrie, să se justifice numirea lui Ioan Mircea Pașcu pentru o lună, comisar fără portofoliu, când s-a văzut toată vara că executivul european funcționează și fără el, fără a mai vorbi de costurile aferente numirii unui Comisar, cu pensie si tot ce implică un asemenea post, fie el și inutil, totul doar pentru o lună și în timp ce se caută femei pentru acele posturi.
Facebook Forum