800 de ucraineni merg în fiecare zi la Romexpo pentru hrană, haine și socializare. De mai bine de o lună, cel mai mare centru de ajutorare din România a devenit un furnicar cu mii de oameni din toate colțurile lumii.
E Joia Mare. La Romexpo este agitație mai mare ca într-o zi obișnuită. Sute de copii vin azi să vopsească ouă de Paști. De rit vechi sau nou, în vreme de război, Paștele pică în aceeași zi pentru toți.
La mesele micuțe se îngrămădesc adulți și copii. În jur se murmură în ucraineană și rusă. Dintr-un colț mai răzbate și câte un cuvânt în română, semn că unii dintre copiii ucraineni au deja prieteni români.
Fiecărui copil îi sunt alocate două ouă pe care la pot colora cum vor. Întotdeauna voluntarii mai greșesc în plus când văd că entuziasmul copiilor e mare. Pe lume, e loc de bucurie pentru toți. Munca copiilor e răsplătită apoi cu un ghiozdan mare plin cu dulciuri, primit de la însuși iepurașul de Paști. Iepurașul nu refuză o poză și o vorbă bună nimănui.
Elena, mamă de împrumut pentru nepotul cu părinții pe front
Elena este la Romexpo cu trei copii. Stau lipiți unul de altul la o măsuță mică și vopsesc ouăle în toate culorile pământului. Ruslan are 3 ani, se murdărește des pe mâini, așa că Elena îl șterge de zor.
Taisia are 13 ani și își ajută mama să aibă grijă de cel mic. În mijloc stă Andrei, e verișorul celor doi. Are 9 ani și e fără părinți în România. Sunt pe front, în Nikolaiev. Au rămas să apere Ucraina - tatăl, cu arma în mână, mama din popotă gătind pentru soldați. Andrei nu zâmbește deloc, pictează de zor la oul primit și mai ridică, din când în când, ochii.
Elena a plecat cu copiii când au început bombardamentele. Nu a lăsat niciunul în urmă. A stat trei săptămâni în Moldova și apoi a ajuns în România. Locuiește la un hotel și vine din când în când la Romexpo să mai ia de-ale gurii. La fiecare trei propoziții mulțumește românilor și moldovenilor că sunt „oameni minunați”.
Olia și Victoria sau cum arată speranța
Olia are 11 ani. Este printre primii clienți ai centrului de la Romexpo. A venit cu mama ei și cei doi frați mai mici în prima zi de când s-a deschis. Erau după două zile de stat în vamă, epuizați, nici pamperși pentru cel mic nu mai aveau.
De atunci vine constant. O cunoaște toată lumea, iar ea le aduce angajaților câte un mic cadou făcut de ea de fiecare dată când vine. Azi a adus un desen prin care urează tuturor Paște Fericit și glorie învingătorilor.
Va face șase ani pe 8 mai. O cheamă Victoria și pictează de zor un ou în culorile României. Zămbește șăgalnic la fiecare poză, de sub căciula mai mare decât fața ei. E cea mai mică dintre cei trei frați ai săi și singura care a ajuns azi la Romexpo cu mama.
Vine tot din Nikolaiev, unde zilele astea curg bombe. Și-a găsit prieteni ucraineni și români, de aceeași vârstă cu care se înțelege în limba copiilor. E fericită.
Olena și Katia sunt prima dată la Romexpo. Au venit de curiozitate să întâlnească alți ucraineni cu care să mai schimbe o vorbă. Sunt de o lună și jumătate în România. Olena a fost profund impresionată de ce a găsit în „depozit” cum i-a plăcut ei să spună. Nu și-a închipuit vreodată că românii pot face atâtea pentru ucraineni.
Au pictat ouă și au primit dulciuri. S-au și jucat la locul special amenajat pentru copii, iar Katia a fost în al noulea cer pentru că a găsit copii care vorbesc aceeași limbă.
Cosmina Simean este creierul din spatele resortului de la Romexpo. A pus la punct fiecare îmbinare din mașinăria de pace. La început a găsit loc pentru 2.000 de paturi și a pregătit Capitala pentru cel mai rău dintre scenarii - ipoteza în care Odesa ar fi bombardată.
A făcut apoi apel la bucureșteni să aducă haine și s-a stâns un munte înalt de zece metri. A mai mobilizat câteva sute de oameni să îl descâlcească. Apoi a înțeles că ucrainenii au nevoie de hrană, așa că a inventat magazinul gratis de alimente neperisabile. Cum trebuia să fie în permanență plin, găsește mereu resursa să nu lase rafturile goale de tot.
În Joia Mare are vreme să meargă și să se fotografieze cu toți copiii care o cunosc deja și să facă o masă pentru toți donatorii mari. Sunt două asociații și patru voluntari permanenți, alte șapte donează constant, toate sunt asociații sau fundații mari, române sau străine.
Printre zecile telefoane, probleme rezolvate și Cosmina, și oamenii ei de la Direcția de Aasistență Socială a Municipiului București au pregătit mâncare tradițională pentru toți străinii care ajung la Romexpo.
În București, povestea de la Romexpo a fost multiplicată în alte 20 de centere, atât pentru refugiații ucraineni, cât și pentru asistații români. Creșe, adaposturi, azile, centre de bătrâni, refugiați, cantine sau la Gara de Nord.
De Joia Mare, programul celor care au grijă de oameni s-a terminat târziu în noapte seara.
1.237 de ucraineni au venit cu familiile și s-au bucurat de cel mai mare număr de la deschiderea centrului. Jucăriile d-au terminat, la fel și mâncarea. Urmează patru zile de sărbătoare, apoi și românii, și ucrainenii se vor întoarce în pavilionul central al celui mai mare centru de expoziții din România să facă viața și bunătatea să meargă mai departe.
