În Caucazul de Nord al Rusiei a avea un tatuaj, o soră necăsătorită sau un cont de Instagram sunt toate lucruri care pot fi luate în considerare când vine vorba de solicitarea custodiei de către femei. Aici, deciziile instanțelor locale reflectă adesea convingerile comunităților conform cărora copiii aparțin familiei tatălui.

În Cecenia și Ingușetia, regiuni cu o majoritate musulmană dar și într-o anumită măsură în Daghestan, obiceiurile impun copiiilor să meargă la familia tatălui după divorț. Și în timp ce legea federală rusă a exprimat preferința ca acești copii să rămână la mame, instanțele orașelor și districtelor din Caucazul de Nord merg pe drumul trasat de tradiție.

Acesta este subiectul unui articol al Current Time, care spune poveștile mai multor femei care se luptă să-și smulgă copiii dintr-un sistem patriarhal ferm stabilit.

Tatuajele - văzute prost de instanțe

Eforturile Ninei Tseretilova de a fi reunită cu cei trei copii au fost împiedicate de mai bine de un an, în ciuda anulării deciziei instanței locale care îi refuza cererea de custodie din cauza „stilului de viață”.

În luarea deciziei, judecătoria Kirovsky din Daghestan a fost influențată de mărturia fostului soț al lui Tseretilova, Magomed Tseretilov, care a susținut că aceasta a creat un mediu moral și psihologic „nesănătos” pentru creșterea copiilor.

Ca dovadă, el a prezentat fotografii și clipuri video de pe pagina de Instagram a fostei sale soții în care a purtat conversații despre „sex” și relații neconvenționale, iar dosarul instanței a menționat că avea tatuajele vizibile.

Copiii mărturisiseră că aceasta a găzduit petreceri la care tinerii au fumat și au consumat alcool. Instanței i s-a arătat un videoclip muzical al grupului Dagestani Duet 11 în care Tseretilova joacă un rol proeminent.

La rândul ei, Tseretilova a mărturisit că s-a căsătorit cu fostul ei soț când avea 18 ani și, că de la început, el o bătea periodic. Ea a spus că l-a părăsit după ce a bătut-o în timp ce era însărcinată cu al treilea copil.

Curtea a ținut cont de tradițiile consacrate ale Rusiei și ale Republicii Daghestan, a stabilit că Tseretilova avea un stil de viață „care nu corespunde normelor și regulilor comportamentale ale majorității” și a acordat custodia fostului ei soț.

Cazul a ajuns la Curtea Supremă a Daghestanului, care a decis în favoarea ei, în martie, dar copiii încă nu i-au fost înapoiați.

Siliconul - argument în favoarea tatălui

Zhanetta Tukhayeva încearcă să își recupereze fiul cel mare, despre care spune că a fost răpit pentru prima oară în urmă cu șapte ani de fostul ei soț, Ruslan Ibayev. Pe atunci fiul lor mai mic a fost lăsat cu ea doar pentru că încă îl alăpta.

În martie 2020, judecătoria Leninsky din capitala cecenă Grozny a decis în favoarea lui Ibayev, spunând că ambii fii ai cuplului ar trebui să locuiască împreună cu tatăl lor și că drepturile ei părintești ar trebui să fie limitate.

Argumentul lui Ibayev în cazul pe care l-a inițiat împotriva lui Tukhayeva pentru custodia copiilor a subliniat importanța „adats” - practici observate de musulmanii din Caucazul de Nord - și a invocat „surorile divorțate” și „buzele cu silicon” printre motivele pentru a i se refuza custodia.

În hotărârea sa, instanța a menționat că Ibayev era un tată atent al cărui comportament social era „complet bazat pe normele islamului și pe tradițiile cecene”.

De asemenea, instanța a susținut plângerea lui Ibayev cu privire la comentariile făcute de Tukhayeva pe Instagram, în care femeia descria procedurile judiciare ca fiind „de râs” și îl acuza pe soțul ei „că aruncă noroi și încearcă să o intimideze”.

Instanța a spus că postarea „arată ce fel de persoană este” și i-a ordonat să-și șteargă contul.

Deciziile au fost anulate complet doar patru luni mai târziu, de Curtea Supremă Cecenă, iar petiția de apel a lui Ibayev a fost respinsă. Dar Tukhayeva nu și-a văzut încă fiul cel mare și nu știe unde locuiește acesta.

Tații câștigă chiar și după ce au murit

Cercetătorul islamic rus Akhmet Yarlykapov a explicat cum credințele legate de tradiție și religie influențează opiniile comunităților din Caucazul de Nord asupra problemelor de custodie, în special cele care implică femei care s-au căsătorit în afara clanului lor.

„După divorț, femeia pleacă la casa tatălui ei, pleacă în alt clan. Copiii sunt considerați a aparține familiei tatălui lor și, în consecință, rămân în familia lui", a declarat Yarlykapov pentru Current Time, rețeaua în limba rusă coordonată de RFE/RL în cooperare cu VOA. „Cu bunica, cu un unchi, cu oricine - dar de partea tatălui”, a mai adăugat acesta.

În disputele legate de custodie, influența legii Shari’a determină adesea instanța locală să se alăture familiei tatălui, potrivit lui Yarlykapov.

Olga Gnezdilova, avocată a proiectului Inițiativa Juridică, care ajută oamenii să depună dosare la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO), a declarat că în aceste cazuri, se obișnuiește instanțele locale să examineze „caracterul moral” al mamei.

Gnezdilova spune că organizația sa a preluat multe astfel de cazuri din Caucazul de Nord. Ea a evidențiat mai multe cazuri în care tații au murit, totuși instanțele locale au acordat custodia familiilor bărbatului decedat.

Avocata a adăugat că instanțele rusești, făcând referință la Declarația ONU din 1959 privind drepturile copilului, au pus în aplicare în repetate rânduri articolul declarației potrivit căruia copiii mici nu ar trebui separați de mame decât în circumstanțe excepționale.

Deși Rusia nu recunoaște oficial legea Shari’a sau adats, în practică, legea și tradiția islamică concurează adesea împotriva dreptului laic rus din Caucazul de Nord.

Gnezdilova a spus că deși „judecătorii regionali nu au niciun temei juridic pe care să se bazeze în astfel de decizii, ei știu că Curții Supreme a Federației Ruse nu îi place să revizuiască deciziile cu privire la disputele familiale din Caucazul de Nord”.

Ea spune că, în unele cazuri, autoritățile judiciare ruse au confirmat pur și simplu deciziile instanțelor inferioare din Caucazul de Nord de a refuza custodia mamei în favoarea familiei tatălui.

Într-un exemplu, cele patru fiice ale Luizei Tapayeva au fost luate de familia soțului ei în Cecenia, după moartea acestuia în 2015. Când ea a apelat la justiție, susținând că cele patru fiice ale sale au fost răpite de bunicul lor, instanța din orașul Urus-Martan a decis în favoarea bunicului.

„Curtea Supremă din Rusia a confirmat această decizie, chiar dacă părinții au un drept prioritar în educația copiilor lor”, precizează Gnezdilova.

Guvernul rus a fost obligat în astfel de cazuri să argumenteze la CEDO că drepturile mamelor nu au fost încălcate în favoarea obiceiurilor locale.

„Dacă autoritățile ruse în cadrul unei instanțe internaționale susțin că drepturile mamei nu au fost încălcate prin apelarea la tradiție”, a întrebat Gnezdilova, „atunci la ce ne putem aștepta de la judecătorii districtuali?”