Linkuri accesibilitate

Jurnalistă chineză, condamnată la 4 ani de închisoare pentru că a scris despre focarul de coronavirus din Wuhan


O jurnalistă independentă chineză, fost avocat, care a scris despre focarul de coronavirus din Wuhan, când a acesta a ajuns la apogeu, a fost condamnată la patru ani de închisoare de un tribunal din Shanghai, a declarat luni avocatul ei.

Zhang Zhan, 37 de ani, a fost găsită vinovată pentru că „a provocat tulburări”, spune unul din avocații apărării, Zhang Keke, care a participat la audiere.

„Provocarea de tulburări” este o expresie și o infracțiune cu care regimul de la Beijing îi vizează pe activiștii pentru drepturile omului și pe disidenții regimului preşedintelui Xi Jinping, notează CNN.

Fost avocat, Zhang a călătorit peste 600 de km, de la Shanghai la Wuhan la începutul lunii februarie pentru a scrie despre pandemia de coronavirus și încercările de a o controla, precum și despre felul în care autoritățile încearcă să țină sub control mass-media chineză administrată de stat și privată.

Timp de peste trei luni, ea a documentat cu fragmente de viață din Wuhan realitatea dură cu care se confruntă locuitorii săi, de la spitale pline până la magazine goale.

Ea și-a postat observațiile, fotografiile și videoclipurile pe Wechat, Twitter și YouTube - ultimele două fiind blocate în China.

Postările ei s-au oprit brusc la mijlocul lunii mai, iar ulterior s-a aflat că a fost arestată și dusă înapoi la Shanghai.

Potrivit Amnesty International, la un moment dat în timpul detenției sale, Zhang a intrat în greva foamei, timp în care a fost încătușată și hrănită cu forța, tratament asimilat torturii.

Avocatul ei, Zhang Keke, care a vizitat-o la începutul acestei luni în timp ce se afla în detenție, a descris pe rețelele de socializare că Zhang avea un tub de alimentare atașat la nas și la gură iar mâinile îi erau legate, pentru a o împiedica să scoată dispozitivul. Avocatul a spus că femeia suferea de dureri de cap constante și dureri în stomac și gât.

Ministerul de Externe chinez nu a răspuns CNN cu privire la acuzațiile de maltratare a lui Zhang în detenție.

Avocatul ei a spus că la audierea de luni, când a și fost condamnată, Zhang a fost adusă în scaun cu rotile tocmai din cauza stării de fragilitate în care se află din cauza detenției.

În rechizitoriul întocmit împotriva sa, procurorii au acuzat-o că „a publicat cantități mari de informații false” și că a publicat interviuri din presa internațională, inclusiv Radio Free Asia și Epoch Times, pentru „a scrie cu rea-intenție despre situația epidemiei de Covid-19 din Wuhan”.

Cu toate acestea, procurorii nu au făcut dovada niciunei informații false postate de Zhang, spune avocatul său.

El a adăugat că clienta sa, într-un gest de protest, abia a vorbit în timpul procesului și a refuzat să pledeze vinovat.

Zhang este primul jurnalist chinez despre care se știe că a fost condamnat pentru faptul că a scris despre pandemia de Covid-19, dar nu a fost și prima sa întâlnire cu autoritățile.

Potrivit acuzării, ea a mai fost reținută și în 2019, de două ori, pentru aceeași acuzație, însă actul acuzării nu oferă și alte detalii legate de context.

Într-o declarație făcută luni pe Twitter, ambasada britanică la Beijing a declarat despre cazul lui Zhang că „ridică îngrijorări serioase cu privire la libertatea presei în China”, adăugând că un diplomat britanic a încercat să participe la procesul său, dar nu i s-a permis accesul.

Ambasada a declarat că Zhang „este unul dintre cei 47 de jurnaliști aflați în prezent în detenție în China. Locația altor jurnaliști cetățeni deținuți - inclusiv Chen Qiushi și Fang Bin - este necunoscută".

Ambasada a îndemnat China să-i elibereze pe toți jurnaliștii reținuți pentru articolele lor.

Unul dintre mulți

Zhang face parte dintr-un număr de reporteri independenți care au fost reținuți sau dați dispăruți în China de la începutul pandemiei, în timp ce autoritățile au restricționat accesul la informațiile despre virus, timp în care mijloacele de propagandă și-au făcut cu exces datoria, pentru a prezenta puterea de la Beijing ca eficientă și puternică în bătălia cu noul coronavirus.

În februarie, Chen Qiushi, care a transmis videoclipuri în direct de la Wuhan în timpul carantinei instituite în oraș, pe rețelele de socializare a fost dat dispărut.

În septembrie, s-a anunțat că se află sub „supravegherea statului”.

Alți doi jurnaliști independenți - Li Zehua și Fang Bin - au fost, de asemenea, reținuți în urma reportajelor lor despre focarul din Wuhan.

„Sub masca luptei împotriva noului coronavirus, autoritățile din China au escaladat suprimarea online-ului prin blocarea presei independente, a schimbului de informații și a comentariilor critice cu privire la reacția guvernului", spun Apărătorii Drepturilor Omului în China, un grup din Hong Kong, într-un raport întocmit recent.

China este țara cu cei mai mulți jurnaliști aflați în închisoare din lume, potrivit Reporteri Fără Frontiere (RSF) și care blochează accesul cetățenilor săi la presa străină prin vastul său aparat de cenzură și supraveghere online.

În martie, China a expulzat jurnaliști de la New York Times, Washington Post și Wall Street Journal, printr-o mișcare fără precedent împotriva presei străine.

Beijingul a declarat atunci că măsura - care a venit pe fondul unui val de articole critice despre răspunsul inițial al Chinei la coronavirus - ar fi fost o replică la restricțiile Washingtonului asupra modului în care mass-media de stat chineză operează în SUA.

În timp ce focarele sporadice au apărut și au fost suprimate rapid cu blocaje și carantine, China a controlat în mare măsură virusul, permițând țării să revină la o normalitate relativă.

Cu toate acestea, restricțiile asupra presei nu s-au ridicat, iar mass-media de stat chineză a început să acrediteze o cu totul altă poveste despre originea pandemiei, cum că de fapt coronavirusul ar fi circulat în afara țării înainte de izbucnirea focarului de la Wuhan.

  • 16x9 Image

    Dora Vulcan

    Dora Vulcan este Senior Correspondent și s-a alăturat echipei Europa Liberă în ianuarie 2020. A intrat în presă în 1992 ca reporter de politică internă la România liberă. A devenit apoi jurnalist de investigații specializat în Justiție, preocupat de ingerința politicului în anchetele penale. În paralel, Dora a fost și stringer BBC. A scris la Revista „22” despre plagiatele din mediul universitar, a acoperit domeniul politic la Reporter Global (partener The Economist în România) și a fost editor coordonator la departamentul Social al agenției Mediafax. A fost consultant pentru filmul „De ce eu?”, despre moartea suspectă a procurorului Cristian Panait, o tragedie cu implicații politice care a marcat anii 2000.  

XS
SM
MD
LG