Zhuldyz Kapysh are 21 de ani și este studentă în Cluj-Napoca, la Facultatea de Studii Europene a Universității Babeș-Bolyai (UBB). A studiat Relații Internaționale în Japonia iar după începerea pandemiei a fost nevoită să se mute din motive financiare.
A reușit să obțină o bursă de studii la UBB și așa a ajuns, în octombrie 2020, în Cluj. Aici învață 20 de studenți din Kazahstan. Întreruperea accesului la internet și chiar la telefonie în Kazahstan timp de două zile i-au speriat pe toți.
Internet tăiat, apoi cu „țârâita”
Zhuldyz vorbește deja o română fluentă, grație anului pregătitor la care a participat înainte de a deveni studentă „cu acte în regulă” la Cluj.
De loc din capitala Kazahstanului, fosta Astana astăzi Nur-Sultan, a urmărit cu sufletul la gură evenimentele dramatice:
„Timp de două zile nu a fost internet aproape deloc, nu s-a putut comunica, nici pe WhatsApp, nici chiar la telefon. La Almatî și Nur-Sultan au mai avut conexiune, din când în când, dar în alte locuri nu au avut semnal deloc. Apoi, a fost acces la internet între orele 9:00 și 13:00 și toți au început să sune în țară în acest interval”, ne-a povestit tânăra.
„Cei din familie mi-au spus că le-a fost foarte frică, pentru că au existat inclusiv furturi din apartamente, oameni care sunau la ușă intrau și luau bani, magazinele nu mai aveau produse. Lucrurile s-au liniștit, dar am prietene cu care nu am putut să iau legătura și care nu au putut să iasă din casă pentru că zona lor era scenă a protestelor”.
Tânăra admite că există nemulțumiri de fond ale cetățenilor din Kazahstan, inclusiv legate de modul în care au loc alegerile, însă intriga protestelor a reprezentat-o valul de scumpiri, inclusiv la produsele alimentare, care a debutat încă dinainte de Anul Nou. Zhuldyz evită să vorbească în termeni categorici despre regimul politic drept unul dictatorial.
„Sunt oameni care cred că Kazahstan este o țară totalitară, o dictatură, dar nu pot să spun că este în acest fel. Sunt însă momente când se poate simți o lipsă de democrație. Nu pot să spun că nu am avut libertăți iar după comunism Guvernul a încercat să ofere țării un spirit democratic, dar sunt situații în care dacă facem o comparație cu țări europene, sau cu SUA, simbolul democrației, se pot vedea diferențe. Oamenii pot să simtă asta”.
Chiar dacă există și o deschidere a țării spre Europa și spre restul Asiei, Rusia rămâne partenerul cel mai de încredere al Kazashtanului atât prin prisma vecinătății, cât și a legăturii istorice dintre cele două țări, a subliniat tânăra kazahă.
Și în România se simte însă spiritul post-comunist, crede ea, iar din acest punct de vedere vede mai degrabă asemănări decât diferențe între cele două țări. A fost în schimb fascinată de Japonia, țara unde vrea să se întoarcă la masterat. Până atunci speră ca lucrurile să intre pe un făgaș de liniște în țara natală, aflată acum în doliu național.
„Mama nici nu știa ce se întâmplă”
Aigul Spulber are 35 de ani și stă de peste 10 ani în România, la Constanța. Consideră că modul în care au fost reprimate protestele este o ilustrare a dictaturii din țară. „Regim care se traduce prin persecutări ale celor care se opun, verbal sau prin acțiuni de proteste regimului și o influență puternică a statului asupra mass-media”, a adăugat ea.
Pe lângă tăierea conexiunii la internet, autoritățile au blocat accesul, cel puțin în unele zone ale țării, inclusiv la programele transmise prin cablu, a povestit ea.
„Mai puteau fi urmărite doar unul sau două canale guvernamentale. Am vorbit cu mama chiar de Anul Nou, ne-am felicitat. Când am văzut la televiziunile din România imagini de acolo și am reușit să o sun, am întrebat-o ce se întâmplă mi-a zis că nu știe, că are acces doar la acele canale”, ne-a povestit femeia.
Este foarte sceptică în privința presupusei existențe a teroriștilor. Orașul Almatî, aflat în sudul țării este însă unul cu o criminalitate mai ridicată – comparativ cu Vestul - cu locuitori mai vulcanici și nu exclude ca la proteste să fi participat și grupuri de „bandiți” locali, dar nu teroriști.
Liniștea instalată în prezent este doar aparentă, crede Aigul. „Acum sunt oameni urmăriți, anchetați”. Ce o îngrijorează deopotrivă este nivelul scăzut de trai cu care se confruntă numeroși locuitori, cu salarii care pot coborî potrivit ei și până la echivalentul a 400 de lei lunar și alocații pentru copii modeste.
Activistă: autoritățile aveau nevoie să discrediteze protestele
Sunt și membri ai comunității kazahe din România care critică fățiș regimul politic kazah și măsurile de represiune violente aplicate de autorități. Aigul Pavel este activistă kazahă pentru drepturile omului. Locuiește de doi ani la Galați, fiind căsătorită cu un cetățean român.
Spune că diferențele între Kazahstan și România sunt importante: „Există o mare diferență în ceea ce privește drepturile și libertățile. Kazahstanul este o țară autoritară în care cetățenii sunt persecutați, uciși, închiși pentru că au criticat autoritățile (în special pe Nazarbaiev) și pentru că au participat la mitinguri pașnice. Iar acum sunt uciși în masă. Fără avertisment. Oricine”, ne-a spus ea.
Ca membră a Grupului civic 405 (Articol din Codul Penal kazah, utilizat pentru sancționarea celor în dezacord cu regimul), Aigul a ținut în permanență legătura cu societatea civilă din țara natală.
Protestele pașnice s-au declanșat întrucât „oamenii s-au săturat să trăiască timp de 30 de ani în sărăcie, corupție și nedreptate” a explicat ea. „Au fost sătui de prețurile mari, de creșterile constante ale prețurilor și de salariile mizerabile. Un salariu mediu lunar în Kazahstan este de aproximativ 150-200 de dolari. Nu credeți în statisticile oficiale, mincinoase”.
„Ca răspuns, autoritățile au recurs la violență împotriva protestatarilor pașnici neînarmați în cel puțin orașele Almatî, Shymkent, Kyzylorda, Taldykorgan, Semey, Taraz, Kostanai, Pavlodar, Aktobe și Ust-Kamenogorsk. Orașul Almatî a fost deosebit de afectat. Ne temem că victimele nu se numără cu sutele, ci cu miile”, și-a exprimat ea îngrijorarea.
Activista spune că autoritățile au recurs, în fapt, la o diversiune, întrucât „trebuiau să discrediteze protestele pentru a justifica reprimarea violentă a protestelor pașnice antiguvernamentale” și astfel „au implicat grupuri criminale și provocatori controlați de guvern”. „Aceștia au incendiat clădiri ale primăriei, vehicule și APC-uri, au ucis reprezentanți ai forțelor de ordine și protestatari, au jefuit și s-au revoltat”.
Ulterior, a urmat deschiderea focului, la ordinul președintelui Tokaev, iar „militarii și forțele speciale au tras în toată lumea pe străzi. Chiar și copiii mici au fost atacați”.
Grupul de monitorizare a drepturilor omului #ActivistsNotExtremists a primit numeroase relatări de la martori oculari, dar și înregistrări video „în care se pot auzi și vocile protestatarilor în imaginile filmate împotriva provocării și vandalismului atacatorilor necunoscuți”.
Polițiștii nu i-ar fi obstrucționat pe vandali. O tehnică similară ar fi fost folosită și la proteste care au avut loc în 2011 în regiunea Mangistau. Și atunci s-a ajuns la impunerea stării de urgență, cadru care ar putea duce, în fapt, la persecutarea opozanților, a explicat ea.
„Acum, în Kazahstan, există o represiune brutală”
Activista ne-a relatat că, în prezent, mii de oameni care au participat la proteste se adresează ei și colegilor din organizațiile pentru drepturile omului: „Există acum o represiune brutală și o epurare a protestatarilor pașnici - tortură, răpiri, arestări ilegale, fabricarea de dosare penale etc. Mulți dintre ei riscă între 15 ani și închisoare pe viață”, a spus ea.
„Rudele mele preferă să nu știe ce se întâmplă!”Aigul Pavel, activistă kazahă care locuiește în România
Activista spune că rudele sale din Kazahstan „preferă să nu știe ce se întâmplă în țară: În Kazahstan nu este sigur să spui adevărul”.
Este foarte sceptică în ce privește viitorul țării, mai ales pe fondul cooperării cu Rusia pentru introducerea trupelor militare, care ar întări de fapt dependența de Moscova, în schimbul susținerii actualului regim la putere în Kazahstan: „Așadar, Kazahstanul va avea parte de vremuri mai sumbre”, spune Aigul.
Consul onorific, despre țara cu 5 oameni pe kilometru pătrat
Omul de afaceri clujean Ștefan Gadola este de cinci ani și consul onorific al Kazahstanului la Cluj. A vizitat de atunci de mai multe ori țara, dar spune că nu a sesizat ceva care să fi anticipat evenimentele dramatice recente.
„Este o țară destul de interesantă, în sensul că aproximativ 70% dintre locuitori sunt musulmani, soft le-aș zice eu, stai cu ei la masă, discuți, bei o votcă, foarte amabili. Cam 30% sunt ruși și ce mai este interesant e că există o mulțime de națiuni, inclusiv români, moldoveni”, explică Ștefan Gadola cum arată structura etnică a Kazahstanului.
„Sunt și nemți, maghiari. Aceste minorități au și drepturi, au școli, televiziuni, am avut ocazia să mă întâlnesc cu moldovenii de acolo, am stat de vorbă cu copii, care vorbesc moldovenește, cu accent perfect. Sunt toleranți din acest punct de vedere”.
„Sunt absolut șocat de cele întâmplate”Ștefan Gadola, consului onorific al Kazahstanului la Cluj
„Cultura kazahilor este foarte legată de stilul lor vechi de trai, de iurte, de curse cu cai, uneori dure, sunt și amatori de vânătoare”, a adăugat Gadola.
Dacă orașe precum Nur-Sultan sau Almatî sunt chiar epatante pe alocuri, mediul rural este chiar mai sărăcăcios decât în România, spun el. Agricultura este, de altfel, unul dintre principalele domenii în care firmele din România ar putea investi, adaugă, precizând că, la celălalt pol, IT-ul este un sector care începe să caute forță de lucru calificată.
Kazahstanul este o țară bogată în petrol, „dar sunt foarte bogați și în alte minerale; au peste 40% din producția de uraniu din lume”, a ținut să accentueze omul de afaceri. „Îmi place să spun că are toate elementele din tabelul lui Mendeleev, inclusiv plutoniu. E o țară foarte bogată din acest punct de vedere, Karaganda este, de exemplu, un oraș industrial, cu mineri”.
Ce l-a intrigat în schimb este densitatea foarte scăzută a populației, de fapt una din cele mai mici din lume. „Eu am fost în special în marile orașe, Almatî, Karaganda, Nur-Sultan, o capitală deosebit de modernă, cu bulevarde cu 4-5 benzi de circulație, cu trotuare largi, imense. M-am plimbat mult pe jos, nu știu câți oameni am întâlnit într-un kilometru, 3-4-5”, a povestit el.
„La un moment dat mă uitam în depărtare și nu se vedea nimic, doar stepă și mă gândeam: ce de locuri de parcare...”.
Tabloul fostului președinte, mai peste tot
Gadola îi descrie pe kazahi suficient de relaxați, amabili, apropiați mai degrabă de mentalitatea turcească în business. Spune că el nu a sesizat limitări ale libertății de mișcare sau de consum, care să trimită la un regim totalitar. Dar în trecut, omniprezența portretului fostului președinte Nursultan Nazarbayev l-a dus cu gândul institinctual la România de dinainte de ’89:
„Când am fost acum 5 ani am rămas un pic uimit, fiindcă mai aveam în cap vechile obiceiuri din România în care în orice birou intrai vedeai un portret al șefului statului. /.../ A da numele capitalei după un președinte, nu e un caz singular. Și americanii au făcut același lucru, sigur că în alte vremuri”, a spus omul de afaceri.
Din postura sa de consul onorific a evitat să facă alte comentarii și speră doar ca lucrurile să se liniștească.
Schimburi culturale
De altfel, Ștefan Gadola spune că în ultimii ani s-a preocupat mai degrabă de relația culturală cu Kazahstanul:
„Eu am dorit să îi aduc încoace, pe partea artistică, culturală. În calitate de consul onorific nu mă ocup numai de afaceri, multă lume crede că fiind consul onorific mă ocup numai de afaceri. Așa am intrat, am devenit consul, dar doresc să promovez și cultura lor aici și cultura noastră la ei. Am reușit să duc doi artiști de la Opera din Cluj să cânte acolo, am organizat festivalul filmului kazah la Cluj, expoziții de pictură, avem o artistă din Kazahstan stabilită aici, care a expus”.
Comunitatea kazahă este doar de ordinul sutelor în România, chiar dacă investiția companiei kazahe KayMunayGaz în Rompetrol este cea mai mare investiție străină din țară.
O parte din membri comunității din România sunt studenți ajunși aici prin intermediul colaborărilor dintre cele două țări. În Cluj, numărul lor a ajuns la peste 20, dar pandemia l-a redus.
„Mă întâlneam de cel puțin 2 ori pe an și la Consulat, și la restaurant, stăteam de vorbă, în special în preajma Crăciunului și erau 23-25 de studenți”, spune Ștefan Gadola.
