Singurele articole care vor fi astăzi valabile de-a lungul întregii zile vor fi necrologurile. Editorii și jurnaliștii și-au scos azi articolele, știrile, analizele, predicțiile și imprecațiile, tipărite alb-negru sau colorat, cu inima strânsă: nimic nu e sigur din cele scrise de ei acolo.
Nu știm, în ciuda datelor la dispoziția noastră pentru a croi solide analize și predicții, nu știm ce va decide Trump să anunțe printr-un tweet; nu știm nici, în ciuda evidenței literare și a bunului gust sau a fanteziei creative, ce vor decide, cu ochii planetei pe ei, membrii Academiei suedeze: să dea cele două premii de câte un milion de euro unor femei, pentru a arăta că le pasă de scandalurile sexuale de anul trecut, sau să ofere premiile oricăror alte ființe, dar nu unor femei, tocmai ca să dovedească detașare de contingențele realului.
La fel de bine am putea să plasăm pariurile la întâmplare, ca în acele complicate teste de IQ în care ai la fel de multe șanse să câștigi dacă bifezi cu ochii închiși decât dacă încerci să rezolvi metodic acele complicate exerciții de inteligență.
Kurd-circuitul lui Trump
Un kurd-circuit (joc de cuvinte pe court-circuit, scurtcircuit) e ceea ce scrie săptămânalul politico-satiric francez Le Canard enchaîné că a produs Donald Trump prin politica sa fluctuantă, imprevizibilă și de neînțeles, care a dus la intervenția militară a Turciei lui Erdogan în Siria, împotriva kurzilor.
Erdogan, la rândul său, a anunțat ofensiva în Siria pe Twitter, cum a devenit obiceiul politicienilor pentru decizii ireversibile, care uneori îi iau prin surprindere până și pe consilierii lor apropiați.
Le Monde îl citează pe președintele Comisiei Europene Jean-Claude Juncker, care avertizează că UE nu va plăti nimic pentru acea zonă tampon de securitate pe care o visează Erdogan în nordul Siriei. Condamnarea în Europa este unanimă, iar la New York președintele în funcțiune al Consiliului de Securitate ONU, ambasadorul sud-african Jerry Matthews Matjila, a cerut Turciei să «cruțe civilii ».
Franța și alte țări europene au cerut miercuri reuniunea de urgență a Consiliului de Securitate ONU. Cererea Franței a fost sprijinită de îndată de Germania, Belgia și Marea Britanie.
Dând înapoi de la mesajul în care amenința că va distruge economia Turciei în cazul unei intervenții, Trump s-a mulțumit să comenteze pe Twitter că ofensiva turcă este „o idee proastă” (“a bad idea”) și i-a cerut lui Erdogan să „protejeze minoritățile religioase”.
Frankfurter Allgemeine Zeitung detaliază felul în care Senatul SUA cere sancțiuni împotriva lui Erdogan. În Italia, Corriere della Sera publică un interviu cu șefa unei unități militare a femeilor kurde, Nesrin Abdullah, care spune că în condițiile actuale kurzii vor fi nevoiți să ceară ajutorul lui Assad. În Franța, Le Figaro scrie despre cum „kurzii au fost trădați de Statele Unite” și pune întrebarea, analizând diferitele răspunsuri, „dacă Trump poate într-adevăr să „nimicească” economia Turciei”. Tot Le Figaro analizează stupefiantele comentarii ale lui Trump, printre care: «Kurzii nu ne-au ajutat în al Doilea Război Mondial. Nu ne-au ajutat în Normandia.»
Libération, la rândul său, publică un interviu cu Mark Jacobson, fost consilier al Pentagonului, care spune că: “Decizia lui Trump arată o primejdioasă ignorare a realităților lumii.”
Le Soir, la Bruxelles, face aproape un elogiu al kurzilor din Siria, scriind că, conduși de PYD (Partidul Uniunii Democratice), sunt "luptători puternici, curajoși și eficienți". Tot Le Soir îl citează pe eurodeputatul francez Raphaël Glucksmann, fiul răposatului filozof André Glucksmann: „A-i abandona pe kurzi e nu doar o crima morală și politică, dar și o pură demență pentru securitatea noastră. A-ți zvârli aliații după ce i-ai folosit ca pe niște vulgare prezervative e ceva care se plătește. Iar in cazul ăsta, plata va veni imediat."
Nobel et la Bête
Astăzi se așteaptă și decernarea celor două premii Nobel de literatură, 2018-2019. În Spania, El Pais anticipa deja scriind despre cei cinci scriitori care ar putea primi Nobelul și cinci care l-ar merita. E vorba doar de femei în pronosticurile El Pais: poetesa canadiană Anne Carson, apoi eterna Margaret Atwood, franțuzoaica din ostroavele Antile Maryse Condé, chinezoaica Can Xué și poloneza Olga Tokarczuk. El Pais sugerează însă și alte nume, precum la fel de eterna Joyce Carol Oates sau Siri Hustvedt.
Pe un alt ton, New Republic, în SUA deplânge faptul că Philip Roth nu mai e în viață pentru a perturba puțin întreaga situație prin misoginismul său stânjenitor.
În Canada, The Toronto Star pune direct întrebarea dacă premiile vor putea face uitat scandalul sexual de anul trecut, în urma căruia Jean-Claude Arnault, soțul francez al unei membre a Academiei suedeze care decernează premiul a fost condamnat la doi ani și jumătate închisoare.
Le Monde publică un interviu cu noul secretar permanent al Academiei suedeze, Mats Malm, care e întrebat dacă nu cumva criza de anul trecut a afectat procesul de atribuire a premiilor și dacă premiile pe anul acesta nu vor fi interpretate in lumina neplăcutelor evenimente. Mats Malm spune că nu, desigur, dar că Academia este obișnuită cu interpretările politice sau de alt tip.
Terorism de extrema dreaptă în Germania, islamist în Franța
Toate detaliile atacului extremist si antisemit din Halle, în Germania de Est, fosta RDG, au șocat, inclusiv faptul că imaginile au fost transmise in direct pe internet vreme de o jumătate de oră.
Într-un editorial publicat în prima pagină, Frankfurter Allgemeine Zeitung scrie că din nefericire nu există siguranță “absolută” și că extremismul de dreapta, combinat cu antisemitismul, se încrustaseră de mulți ani în țesătura societății. Asta, scrie FAZ, umbrește sărbătorirea, zilele acestea, a 30 de ani de la revoluția care a dus la reunificarea celor două Germanii.
Nu este de altfel o întâmplare faptul că atacul neonazist a avut loc în Germania de Est – am mai scris despre cauzele răspândirii extremismului xenofob și a neonazismului în fosta RDG.
În Franța, încă se măsoară efectele atacului în care un angajat al poliției din Paris, convertit la islam, și-a înjunghiat mortal patru colegi. Le Canard enchaîné a revelat deja că islamistul convertit avea acces la bazele de date privind... informatorii poliției infiltrați in moscheile radicale. Libération scrie despre „inamicul din interior și bănuiala permanentă”. La fel, editorialul din Charlie Hebdo, semnat de redactorul șef Riss, atrage atenția asupra faptul ca trebuie evitata o alunecare spre paranoia generalizată:
-- "Mașina pentru detectat radicalizații încă nu a fost inventată si, dacă există ceasuri de mână conectate care ne măsoară temperatura si tensiunea, nu a fost încă inventat un software care să te detecteze când cumperi un cuțit ca să hăcuiești câinii de necredincioși cu care lucrezi la birou.
Tocmai pe asta mizează alți extremiști, cei ai extremei drepte. Extrema dreapta a fost întotdeauna fascinată de arme, de lupta armată si de virilitatea presupusă a violenței. Din fericire, încă nu a avut loc in Franța un atentat al extremei drepte antimusulmane precum cel de la Christchurch, in Noua Zeelandă. Dar până când? Căci între islamiștii radicalizații din poliție sau de la poștă si radicalizații dreptei extreme, ne simțim uneori prinși ca în mijlocul unui viitor câmp de luptă.”
Evenimentele din Germania par, din nefericire, să le dea dreptate.
Facebook Forum