Eliberarea unor prizonieri politici în contextul vizitei în Belarus a unui înalt reprezentant al SUA ar putea indica un progres limitat în negocierile cu guvernul liderului autoritar Aleksandr Lukașenko, însă represiunea va continua în absența unei presiuni internaționale susținute, spune pentru RFE/RL laureatul Premiului Nobel pentru Pace, Ales Bialiațki.
Într-un interviu acordat la începutul săptămânii Serviciului Belarus al RFE/RL, Bialiațki, un activist care a fost eliberat și îndepărtat din Belarus în urma unui acord negociat de SUA în decembrie 2025, după aproape cinci ani de închisoare, afirmă că negocierile dintre statul autoritar al lui Lukașenko și oficialii occidentali au căpătat din ce în ce mai mult caracterul unei diplomații a ostaticilor.
„Seamănă cu negocierile cu teroriștii atunci când sunt implicați ostatici. De fapt, prizonierii noștri politici sunt într-o situație similară”, declară Bialiațki, acum în vârstă de 63 de ani, care a împărțit Premiul Nobel pentru Pace din 2022 cu activiști pentru drepturile omului din Ucraina și Rusia și care conduce acum Centrul pentru Drepturile Omului Vyasna, o organizație belarusă din exil.
Belarusul a eliberat grupuri de activiști, jurnaliști, politicieni din opoziție și alte persoane considerate prizonieri politici în cadrul unor acorduri orchestrate, în ultimul an, de SUA. Pintre ei, au fost eliberați în decembrie Bialiațki și alți 122 de prizonieri. Un grup restrâns, format în majoritate din femei, a fost eliberat la începutul acestei luni.
Joi, au fost eliberate 250 de persoane, după vizita în Belarus a emisarului american John Coale, care a anunțat și ridicarea sancțiunilor pentru Belinvestbank și Banca de Dezvoltare din Belarus, împreună cu ridicarea tuturor sancțiunilor rămase asupra companiilor de potasiu Belaruskali, Belarus Potash Company și Agrorozkvit.
Presiuni și sancțiuni
Potrivit grupurilor de apărare a drepturilor omului din Belarus, peste 1.000 de persoane rămân încarcerate sub acuzații cu motivație politică, în urma unei represiuni ample împotriva disidenților, care a început după alegerile prezidențiale din 2020, în care Lukașenko a revendicat o victorie zdrobitoare și un al șaselea mandat, într-un scrutin pe care milioane de belaruși îl consideră fraudulos.
„Continuăm să primim informații despre noi arestări, bătăi și pedepse lungi cu închisoarea pentru jurnaliști”, declară Bialiațki pentru RFE/RL, într-un interviu acordat la Praga.
Lukașenko e la putere în Belarus din 1994 și și-a prelungit domnia prin alegeri considerate ilegitime în mare parte a Occidentului. Belarusul s-a confruntat cu multiple runde de sancțiuni din partea Statelor Unite și a Uniunii Europene din cauza încălcărilor drepturilor omului comise de guvern, a acțiunilor antidemocratice și a sprijinului acordat invaziei Rusiei în Ucraina.
Bialiațki afirmă că eliberarea deținuților este rezultatul „presiunii economice și politice pe termen lung” exercitate de Occident. El spune că autoritățile „caută o cale de ieșire din situația economică dificilă și încearcă să atenueze presiunea sancțiunilor... În ceea ce privește americanii, acest demers are un succes parțial”.
SUA au avut contact diplomatic cu Belarusul în actualul mandat al lui Trump. Președintele american a vorbit cu Lukașenko la telefon în august 2025, iar pe 11 septembrie 2025, când Belarus a eliberat 51 de prizonieri, Coale s-a întâlnit cu Lukașenko și a anunțat că SUA vor ridica sancțiunile împotriva companiei aeriene naționale belaruse Belavia.
Eliberarea din decembrie a lui Bialisațki și a altor 122 de persoane a fost precedată de un anunț conform căruia Washingtonul ridica sancțiunile asupra exporturilor lucrative de îngrășăminte ale Belarusului – inclusiv asupra celei mai mari companii, Belaruskali – care constituie o sursă majoră de venit pentru regimul lui Lukașenko.
Fără a intra în detalii, Bialiațki avertizează că ridicarea prematură a sancțiunilor ar fi o greșeală atât timp cât represiunea continuă.
„Organizațiile independente din Belarus sunt acum etichetate drept extremiste. De exemplu, PEN Belarus, care reunea scriitori și personalități culturale, a fost recent inclusă în acest registru, alături de Asociația Jurnaliștilor din Belarus și Centrul pentru Drepturile Omului Vyasna”, explică activistul.
„De fapt, întregul sector civil independent a fost alungat din Belarus. Din această cauză, încetarea represiunii este o condiție prealabilă necesară; ridicarea sancțiunilor fără aceasta ar fi o măsură nechibzuită”, spune el.
Exil sau libertate acasă?
O întrebare cheie a multor prizonieri este dacă li se va permite să rămână în Belarus după eliberare. Bialiațki și mulți alții considerați prizonieri politici au fost deportați la eliberare. El a spune că problema permiterii prizonierilor să rămână în țară a fost ridicată anterior în discuțiile cu autoritățile din Belarus.
„Unii dintre ei au părinții bolnavi sau alte motive să stea”, spune el. „Nu toată lumea vrea să plece din țară”.
După cum spune Bialiațki, Lukașenko a respins anterior astfel de propuneri. Cu toate acestea, el consideră că poziția guvernului s-ar putea schimba acum.
„Este posibil ca celor amnistiați să li se ofere posibilitatea de a alege: să rămână sau să plece”, spune el.
Bialiațki vorbește despre calvarul îndurat de politicianul de opoziție Mikalai Statkevich ca exemplu al presiunilor cu care se confruntă prizonierii politici.
Statkevich, care are 69 de ani și a petrecut mai mult de 12 din ultimii 20 de ani în spatele gratiilor, a fost una dintre zecile de persoane eliberate în septembrie, dar a refuzat să părăsească Belarusul după eliberare și a fost arestat din nou, în aceeași lună. În februarie, a fost eliberat din nou din închisoare după ce a suferit un accident vascular cerebral.
Săptămâna trecută, la Praga, soția lui Statkevich, Marina Adamovich, a acceptat în numele său un premiu internațional pentru drepturile omului din partea organizației umanitare cehe People in Need. Această recunoaștere, spune Bialiațki, reflectă atenția internațională continuă acordată situației dificile a prizonierilor politici din Belarus.
„Mihalai a fost întotdeauna un luptător”, adaugă el. „Din nefericire, lupta lui a avut un impact serios asupra sănătății”.
Bialiațki avertizează, de asemenea, că premiile internaționale influențează rareori deciziile autorităților din Belarus.
„Nici măcar Premiul Nobel nu mi-a schimbat imediat situația”, a spus el. „Am mai rămas în închisoare încă trei ani.”
Cultură, represiune și dreptate
Bialiațki afirmă că represiunea din Belarus vizează din ce în ce mai mult personalitățile din domeniul cultural și limba belarusă.
„În ultimele luni are loc un atac asupra culturii și limbii belaruse”, spune el.
El sugerează că acest lucru ar putea reflecta parțial semnalele venite de la Moscova, deși menționează, de asemenea, că puternicul aparat de securitate al țării are propriile sale motive.
„Oamenii din interiorul structurilor represive trebuie să prezinte rezultate în fiecare lună”, a spus el. „Își construiesc carierele distrugând viețile altor oameni.”
O anchetă lansată de Curtea Penală Internațională cu privire la presupuse crime legate de autoritățile din Belarus este un pas important către asumarea responsabilității și „un fel de victorie pentru comunitatea belarusă de apărare a drepturilor omului”, spune Bialiațki, care avertizează, în același timp, că procesul va dura probabil ani de zile.
„Materialele vor fi colectate cu ajutorul organizațiilor pentru drepturile omului și al activiștilor care au părăsit Belarusul”, explică el. „Este un proces de lungă durată.”
O luptă îndelungată
Bialiașki a fost încarcerat între 2011 și 2014 și între 2021 și 2025, sub acuzația de evaziune fiscală, acuzații pe care el și susținătorii săi le consideră acuzații fabricate din motive politice. El spune că Premiul pentru Pace, acordat în timp ce se afla în spatele gratiilor, a contribuit la atragerea atenției internaționale asupra situației din Belarus, dar nu i-a schimbat circumstanțele imediate.
El declară pentru RFE/RL că încă se adaptează la viața de după închisoare și că recuperarea durează.
„Acum, măcar, am șansa să merg în străinătate și folosesc aceste călătorii pentru a vorbi despre situația din Belarus”, a subliniază Bialiațki. „Lumea se schimbă rapid. Trebuie să le reamintim constant oamenilor ce se întâmplă în țara noastră.”
Referindu-se la împlinirea a 30 de ani de la înființarea Centrului pentru Drepturile Omului Vyasna,Bialiațki spune că obiectivul final rămâne neschimbat.
„Cel mai frumos dar”, spune„ar fi Belarusul democratic și liber, un loc în care să ne putem întoarce acasă.”
Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.