Se împlinesc trei decenii de la prăbușirea imperiului comunist, iar continentul se află din nou în plină recompoziție. Zidul Berlinului a căzut în urmă cu trei decenii, în noiembrie 1989, mai precis pe 9 noiembrie, însă fisurile apăruseră deja cu săptămâni și luni înainte.
La Londra, săptămânalul The Economist face un bilanț al reunificării Germaniei și al stării Europei de astăzi, în prag de Brexit. În Germania, nemulțumirile cresc, constată The Economist. Asta se vede analizând chiar presa germană din această primă zi a lunii sărbătoririlor celor trei decenii, care se vor întinde până la Crăciun, până la Revoluția din România.
Presa germană, se arată preocupată azi nu de festivități, ci de creșterea chiriilor, a extremei drepte și a situației complicate a coaliției CDU-socialiști. Astfel, cotidianul bastionului de stânga care este Berlinul, Die Tageszeitung (TAZ), e foarte ocupat astăzi de creșterea prețului locurilor de parcare în capitală pentru localnici și de mijloacele de a face industria de automobile mai verde.
În restul Europei de Est, constată The Economist într-o largă analiză, situația este mult mai complexă. O largă majoritate a populației din partea fostă comunistă a continentului recunoaște că standardele de viață s-au îmbunătățit enorm de la căderea Zidului încoace. Excepția e constituită de bulgari. Doar 32% din bulgari spun că trăiesc mai bine azi. Altminteri, scrie foarte neo-liberalul The Economist, fiecare zonă industrială abandonată și depopulată are o compensație într-o zonă de noi tehnologii și servicii disperată după forță de muncă competentă.
În restul Germaniei, presa, care, spre deosebire de o țară precum Franța are o serie de titluri regionale, precum Süddeutsche Zeitung (din München) și. Frankfurter Allgemeine Zeitung (FAZ, Frankfurt) ce pot pretinde la titlul de cotidian național, rămânând în același timp profund ancorate în regiunile lor, apresa coperă astăzi toate temele de politică internațională importante în prag de weekend.
Süddeutsche Zeitung decortică astfel în detaliu prima fază încheiată a ofensivei democraților din Congresul american pentru demiterea lui Donald Trump. În acest timp, cum o scrie FAZ, dar și principalul cotidian belgian Le Soir, Trump îl critică pe Boris Johnson pentru acordul Brexit. Trecând în Franța, Le Figaro împinge analiza și mai departe și scrie că Trump pune acum în cauză ideea însăși a unui viitor acord comercial cu Marea Britanie.
Preocupările locale și naționale ale presei
Presa spaniolă are o preocupare mult mai imediată și națională. Spania va adăposti acum summitul ONU dedicat schimbărilor climatice, din decembrie, care trebuia să aibă loc în Chile, anunță El Pais. Președintele chilian Sebastián Piñera a trebuit să anuleze organizarea summitului în țara sa, din pricina violențelor sociale și tulburărilor de tot felul care au loc acolo de mai multe săptămâni.
Cotidianul conservator spaniol El Mundo, în schimb, e preocupat la rândul său de consecințele economice ale căderii zidului în urmă cu trei decenii, în vreme ce principalul ziar din Catalonia, La Vanguardia, are ca principal subiect continuarea protestelor autonomiștilor, în urma condamnării la grele pedepse cu închisoarea a unor politicieni locali separatiști.
În Italia, La Repubblica se ocupă de fenomenul local al migrației. Ministra de interne Luciana Lamorgese îi răspunde în paginile ziarului predecesorului său Matteo Salvini, care critică noul guvern, spunându-i că : “nu există o invazie a migranților și că repatrierile și expulzările continuă.” Lamorgese spune că “Europa ne ajută acum” și că singura creștere a unui număr de migranți este cea, cu un caracter aparte, a tunisienilor, dar că din aceștia șase din zece sunt returnați în țara lor.
În sfârșit, în chestiunile europene, la Praga săptămânalul ceh Respekt relatează acțiunea în justiție lansată de un parlamentar ceh, Lukáš Wagenknecht, din Partidul Piraților, din opoziție, care cere Curții Generale a Uniunii Europene să decidă dacă premierul ceh Andrej Babiš poate lua parte în discuțiile la nivel de șefi de guverne UE despre bugetul european câtă vreme el însuși este anchetat și se află într-un conflict de interese privind folosirea și posibila deturnare a fondurilor europene.
Flirtul lui Macron cu ideile dreptei extreme
În Franța, Le Monde analizează ciudata și contestata decizie a lui Macron de a acorda un lung interviupublicației de extrema dreaptă Valeurs Actuelles.
Trebuie văzut de altfel de care dreaptă extremă este vorba, căci nu e o publicație directă a fostului Front Național, rebotezat Rassemblement (Adunare) National (RN). Valeurs Actuelles nu este propriu-zis revista RN în mod direct, ci o publicație ultraconservatoare care și-a deschis întotdeauna paginile și site-ul web în fața teoreticienilor dreptei extreme, precum Eric Zemmour.
De altfel publicația însăși se amuză, rezumând polemica sub titlul: Macron se destăinuie în Valeurs Actuelles – scandal în presa de stânga. Evident că pentru Valeurs Actuelles aproape întreaga presă franceză este de stânga.
Sigur, este vorba de o cu totul altă extremă dreaptă decât cea din germanul AfD sau decât dreapta populistă a lui Salvini în Italia. Circumstanțele socio-politice, culturale și economice sunt foarte diferite în Franța și în Germania sau Italia, iar dreapta pe care o reprezintă Valeurs Actuelles depășește clivajul chestiunii imigrației. E vorba de o dreaptă conservatoare Ancien Régime, cu iz deseori aristocratic și catolic tradiționalist.
Deși a fost ministrul economiei într-un guvern socialist, sub președintele François Hollande, Macron, care a făcut carieră la Banca Rothschild, a evitat întotdeauna să se poziționeze spre stânga sau dreapta spectrului politic, iar manevra lui care constă în a acorda un interviu acestei publicații, interviu în care caută să distingă foarte grijuliu în amalgamul dintre comunitarism și islam pare a se dovedi, în ciuda polemicii, un succes mediatic.
Ceea ce a făcut neo-liberalul Macron, cum recunoaște Le Monde, pe lângă o artă în a cultiva ambiguitatea ce continuă să seducă, a fost că prin acordarea unui lung interviu acestei publicații el a consolidat ideea că alegerile din 2022 vor duce la un inevitabil duel cu extrema dreaptă.
Șocul franco-englez al ideilor
O altă ciocnire de idei la fel de captivantă găsim în două reviste ieșite astăzi, săptămânalul britanic The Economist, cea mai influentă publicație din lume și reprezentantă de frunte a dreptei liberale și a liberului-schimb, și revista lunară franțuzească Le Monde Diplomatique, biblia stângii intelectuale, care în numărul de noiembrie publicat astăzi... atacă mitul The Economist (text doar în ediția pe hârtie).
Săptămânalul The Economist a fost fondat în 1843 la Londra și a urmărit și aprobat ascensiunea (și apoi a deplâns decăderea) imperiului britanic.
„A fost avocatul editorial al tuturor operațiunilor militare occidentale”, scrie Le Monde Diplo, „după ce aprobase cuceririle coloniale cele mai sângeroase ale Angliei.”
Până și numele publicațiilor, The Economist și Le Monde Diplomatique, sunt simbolice pentru două atitudini și abordări opuse. Pentru The Economist, vectorul civilizației a fost și a rămas liberul-schimb, în orice situație, susținut pe un ton de dogmă religioasă. Dintotdeauna, ideologia revistei a fost că săracii sunt singuri responsabili de sărăcia lor, în vreme ce Le Monde Diplomatique, prins în permanenta luptă dusă de stânga franceză cu neoliberalismul anglo-saxon, promovează de pildă ultima carte a econoclastuluiThomas Piketty,
Le Monde Diplo scrie astfel cu reproș că după fondare, în sec. XIX, The Economist a sprijinit războiul opiului, dus de Anglia împotriva Imperiului Chinei, și a aprobat frenetic sălbatica reprimare a “revoltei spahiilor” (Sepoyes sau Cipayes) în India Britanică. Nici nu e de mirare, scrie Le Monde Diplo, că fondatorul revistei, James Wilson, a devenit imediat financial member of the Council of India(echivalentul ministrului de finanțe) al posesiunilor indiene ale Coroanei britanice. Din jurnalist – sălbatic culegător de taxe cu japca.
Este genul de înfruntări intelectuale cum am dori să vedem mai des. Păcat că publicația franceză omite să menționeze un element important în coerența doctrinară a celei britanice: în concordanță cu ideea liberală că valoarea trebuie să vină numai din suma calităților interne, The Economist este singura publicație importantă din lume în care articolele și analizele și toate textele publicate... nu sunt semnate. “Cea mai influentă publicație din lume” nu oferă cititorului decât articole anonime.
Facebook Forum