Este prima dată când Londra impune sancțiuni pentru corupție la nivel internațional, chiar dacă Legea Magnițki a fost adoptată în 2018, iar la mijlocul anului trecut Marea Britanie anunța o primă listă de persoane pe care intenționeză să le sancționeze. Londra a așteptat noul cadru legislativ necesar după părăsirea Uniunii Europene (UE), în condițiile în care și UE lucra la un document similar.
Concret, Marea Britanie a înghețat bunurile și a interzis accesul pe teritoriul Marii Britanii a 14 persoane din Rusia și altele opt din alte părți ale lumii.
Cei 14 cetățeni ruși au legătură directă cu fapte de corupție dezvăluite tocmai de avocatul Sergei Magnițky, și anume o fraudă de 230 de milioane de dolari.
„Sancțiunile anti-corupție, la fel ca cele pe care le aplicăm în privința respectării drepturilor omului, nu vizează țări sau popoare, ci direct pe cei vinovați de corupție și acoliții lor, cei care beneficiază de faptele de corupție”, a explicat ministrul de externe al Marii Britanii, Dominik Raab.
Printre cei vizați se află și Dmitrii Kliuev, identificat ca proprietar al Băncii Universale de Economii din Rusia. Sancțiunile vor preveni situația în care Marea Britanie ar risca să devină „raiul banilor murdari”, a punctat Dominik Raab.
Secretarul de stat al SUA, Antony Blinken, a salutat sancțiunile britanice, spunând că acestea consolidează eforturile de combatere a corupției la nivel global. De altfel, prima Lege Magnițki a fost adoptată în 2012 de Statele Unite.
Legea Magnițki, varianta europeană
În Statele Unite, legea din 2012 pedepsea rușii vinovați de încălcarea drepturilor omului, interzicându-le intrarea în SUA și înghețându-le averile din Statele Unite. În 2016, prevederile Legii au fost extinse la scară globală.
În Uniunea Europeană, la 7 decembrie 2020 a fost adoptată Decizia 2020/1999 a Consiliului Uniunii Europene privind „măsuri restrictive împotriva încălcărilor grave ale drepturilor omului și a abuzurilor grave împotriva drepturilor omului”.
Spre deosebire de cea americană, varianta europeană a unei legislații Magnițki, semnalează Parlamentul European, „nu numește corupția drept criteriu pentru sancțiuni și nu a păstrat numele avocatului rus”. În plus, deciziile se iau cu unanimitate, în Consiliu, ceea ce de multe ori face luarea unei decizii dificilă, arată Parlamentul European. Încă din 2019, legislativul de la Bruxelles a atras atenția că e de dorit ca deciziile din Consiliul European să fie luate în aceste cazuri pe baza votului majorității statelor membre, nu a votului unanim.
Cazul României
Așteptarea unei reglementări europene a fost argumentul pentru care Guvernul Dăncilă a dat, în 2019, un aviz negativ propunerii inițiate de parlamentarul USR Cristian Ghinea, ulterior europarlamentar, în prezent ministrul Investițiilor și Proiectelor Europene.
„Menţionăm faptul că măsurile restrictive reprezintă unul din instrumentele de politică externă aflate la dispoziţia UE, pentru promovarea obiectivelor acţiunii externe a UE prevăzute în art. 2 din Tratatul pentru Uniunea Europeană (TUE). Conform art. 24 alin. (3) din TUE, statele membre sprijină activ şi fără rezerve politica externă şi de securitate a Uniunii, în spiritul loialităţii şi solidarităţii reciproce şi respectă acţiunea Uniunii în acest domeniu”. De asemenea, conform aceluiaşi paragraf, statele membre „se abţin de la orice acţiune contrară intereselor Uniunii sau care poate dăuna eficienţei sale ca forţă de coeziune în relaţiile internaţionale’. Având în vedere aceste dispoziţii şi stadiul avansat al procesului de negociere la nivelul UE, apreciem că adoptarea acestei propuneri legislative şi iniţierea unui proces de impunere de sancţiuni, la nivel naţional, având acelaşi obiect ca cel la nivel UE, ar pune în pericol coeziunea UE în relaţiile sale cu statele terţe, vulnerabilizând România în relaţia cu celelalte state membre UE şi punând în pericol atingerea obiectivelor de politică externă ale României”, se arăta în Punctul de vedere transmis de Guvernul Dăncilă.
În plus, „legislaţia în vigoare cuprinde numeroase instrumente în vederea asigurării efectivităţii unor sancţiuni impuse persoanelor responsabile sau implicate în încălcări grave ale drepturilor omului, motiv pentru care în aprecierea soluţiilor legislative propuse se impunea raportarea la cadrul normativ intern deja existent,” mai spune documentul.
Traseul legislativ
În România, traseul Legii a fost unul al avizelor negative - în 27 noiembrie 2019, Legea a primit raport de respingere de la Comisia pentru Drepturile Omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale și de la Comisia pentru Politică Externă.
Noul Guvern, condus de Ludovic Organ, a cerut un nou raport al celor două Comisii în 22 ianuarie 2020. Raportul a fost înaintat comisiilor noului Parlament în 2 februarie 2021, iar Raportul suplimentar de respingere a venit în 14 aprilie 2021.
- 22.01.2020 - primire punct de vedere de la Guvern - cu nr.33/DPSG/17.01.2020 (negativ) / punctul de vedere al Guvernului (poz.51);
- 02.02.2021 - trimis pentru raport suplimentar la: Comisia pentru Drepturile Omului, Culte şi Problemele minorităţilor naţionale / Comisia pentru Politică Externă;
- 14.04.2021 - primire raport suplimentar de respingere de la: Comisia pentru Drepturile omului, Culte şi Problemele Minorităţilor.
Cătălin Teniță, deputat USR PLUS și vicepreședinte al Comisiei pentru drepturile omului, a explicat pentru Europa Liberă că rezultatul de acum nu înseamnă că USR PLUS renunță, sau ar trebui să renunțe, la Proiectul unei Legi Magnițki a României. Aceasta chiar dacă la respingerea proiectului a fost invocată, din nou, legislația europeană, și anume de faptul că acum există Decizia 2020/1999 privind „măsuri restrictive împotriva încălcărilor grave ale drepturilor omului și a abuzurilor grave împotriva drepturilor omului”.
Ce ar mai putea aduce, în plus, o Lege Magnițki/România? Potrivit lui Cătălin Teniță, existența unei reglementări europene nu duce automat la blocarea oricăror inițiative naționale care pot oferi un cadru juridic flexibil în cazuri în care amploarea situației nu necesită neapărat o intervenție europeană.
Varianta românească a legii ar trebui amendată ținându-se cont de noul cadru european, dar acesta nu exclude existența unei prevederi naționale care să ofere instrumente de acțiune naționale. Acestea ar permite, de exemplu, „măsuri punctuale, rapide și eficiente în cazuri de trafic de persoane cu componentă transfrontalieră înghețând accesul și/sau resursele obținute din astel de acțiuni ilegale”, spune Cătălin Teniță.
O formă amendată a Legii Magnițki/România ar urma să fie propusă de USR PLUS în sesiunea parlamentară din toamnă.
