Întreaga presă tipărită a ajuns în chioșcuri înainte de anunțul, în această dimineață, că partidul nord irlandez DUP (parte din coaliția parlamentară a lui Boris Johnson) se opune acordului cu UE, ceea ce pune serios sub semnul întrebării posibilitatea ajungerii la o înțelegere în acest summit care se ține joi și vineri la Bruxelles.
Torpilarea planurilor lui Johnson de către DUP e anunțată cu satisfacție pe site-ul său de Daily Mail, xenofobul și homofobul și anti-europeanul cotidian tabloid de largă circulație (peste un milion de exemplare pe zi). Tabloidele britanice se dedau de altfel azi, ca în fiecare zi, unui autentic război al titlurilor mari, între pro- și contra-Brexit. The Sun, de asemenea, în practică cotidianul partidului conservator și foarte pro-Brexit, anunță “lovitura de ciocan” primită de Johnson exact în momentul în care se îndreaptă spre Bruxelles. Cel mai virulent tabloid pro-Brexit, Daily Express, scrie despre „umilirea lui Johnson”. Daily Mirror, in schimb, care sprijină partidul laburist și e anti-Brexit oferă o evaluare sobră a situației, explicând că summitul începe după-amiază și că deocamdată nimic nu a fost semnat între Londra și cei 27 din UE.
Mult mai seriosul Telegraph scrie că acest summit ar putea fi „ultima șansă de a realiza un Brexit curat”.
Negociatorul european Michel Barnier îi dăduse termen lui Boris Johnson până la miezul nopții ca să vină cu o propunere acceptabilă, fără de care proiectul final nu le putea fi propus spre aprobare celor 27 care se reunesc joi și vineri la Bruxelles.
În realitate, Boris Johnson e obligat să ceară o prelungire a răgazului negocierilor, în cazul în care nu se ajunge la un acord, conform unei legi adoptate luna trecută de parlament.
Rămâne apoi un ultim pas, care e aprobarea înțelegerii de către parlamentul britanic, într-o reuniune specială programată sâmbătă. Parlamentul a respins până acum de trei ori diferitele variante ale acordului Londrei cu UE.
“No Brexit TV”
Oboseala Brexitului, Brexit fatigue, s-a instalat dincolo de Canalul Mânceii într-așa măsură încât a fost lansat un canal de „No Brexit TV”, o televiziune la care Brexitul nu e pomenit, nu se vorbește despre UE și efectele divorțului, nu se discută despre UE.
În Spania, El Mundo publică “Glosarul toxic al Brexitului”: Pe lângă toate cele cunoscute: backstop, remaniacs/remoaners, Corbynistas, saboteurs, surrender bill, sovereignty etc., ni se mai atrage atenția asupra noului verb to weaponize, împrumutat sub influență americană, dar și spre deturnarea sensului cunoscutei insulte: snowflakes. In jargonul Brexitului snowflakes îi desemnează pe tinerii “isterici” care se opun ieșirii din UE. Dicționarul Oxford a acceptat termenul în ediția din 2018.
Franța se pregătește pentru reinstaurarea frontierei cu Anglia, scrie Le Monde, indiferent dacă Brexitul va fi hard sau soft.
La fel și Belgia, cele două fiind țările cele mai direct afectate, precum și singurele care au o linie feroviară directă cu Londra, pe sub Canalul Mânecii, prin acele trenuri de mare viteză, TGV, care leagă Londra de Paris și de Bruxelles în două ore și jumătate în fiecare direcție, prin nodul feroviar de la Lille. În Franța, porturile Calais și Le Havre se află în prima linie și pregătirile...
Pentru cei tineri, care s-au născut și au trăit într-o Europă fără granițe, reinstaurarea unei frontiere va fi o adevărată « révolution culturelle ».
Sigur, Marea Britanie nu face parte din Schengen, așa că pentru pasagerii trenurilor, care și până acum erau controlați, nu s-ar schimba mare lucru. Pentru mărfuri, însă, e cu totul altceva. În nordul Franței, 100.000 de întreprinderi, mici și mari, fac comerț cu Anglia. Un Brexit dur ar putea costa Franța 0,5% din PIB.
Așa încât, gările trenurilor TGV din Anglia, care sunt Paris și Lille în Franța, Bruxelles în Belgia, sunt pe cale de a se transforma în autentice puncte de frontieră, ca la aeroport. În simulări făcute în Franța și Belgia s-a văzut că timpul de așteptare și cozile, ca și îngreunarea circulației, vor fi la fel de mari ca în orice aeroport în orele de vârf.
Ambiția geopolitică a UE se prăbușește în Balcani
... este titlul editorialului din Le Soir, în Belgia, care analizează refuzul Franței de a accepta începerea negocierilor de aderare la UE cu Albania și Macedonia de Nord.
„E nevoie oare de un nou război în Balcani ca să ne amintim că aceste țări nu sunt debaraua Europei, ci una din odăile casei?” întreabă retoric Le Soir. Albania și Macedonia vor fi de asemenea discutate la summitul de la Bruxelles.
Rămânând în Europa de Est, Săptămânalul francez Courrier International, care oferă în traducere cele mai bune articole ale săptămânii din presa de pe întreaga planetă, analizează, printr-o serie de articole traduse din presa maghiară, prima înfrângere serioasă a lui Viktor Orban.
„Orban și ai săi nu au luat opoziția în serios. S-au pierdut în discursurile învechite despre imigrație și Bruxelles și și-au ridiculizat adversarii, acuzându-i de incompetență. Când Fidesz și-a dat seama că nu mai merge așa, era prea târziu”, constată site-ul Index.hu. În schimb, site-ul de opinii Azzonali.hu avertizează: „Cei care vorbesc de o victorie enormă a opoziției maghiare nu au idee de slăbiciunea bugetară și marja limitată de manevră a mijloacelor financiare lăsate primăriilor în acest sistem brutal de centralism impus de putere. A spune că asistăm la o victorie a opoziției înseamnă a se îmbăta cu iluzii periculoase.”
Srebrenica mon amour
La rubrica cul(tură), Charlie Hebdo în Franța amintește, în câteva rânduri sobre, că Peter Handke, austriacul “mare și formidabil autor” cum îl numește Comitetul Nobel care i-a acordat premiul pe 2019, s-a ilustrat negând realitatea masacrului de la Srebrenica, din 1995 și, vizitând locul un an mai târziu, el a descris doar “pașnicele și rostogolitele coline”. Un “mare și formidabil autor”, într-adevăr.
În sfârșit, astăzi fiind Ziua Internațională a Luptei Împotriva Sărăciei, La Repubblica, în Italia, are un articol despre o inițiativă în Peru pentru inițierea copiilor săraci în tainele informaticii: distribuirea unor computere ieftine, din lemn, cu circuite puține, fabricate local și costând 100 de euro.
Rămânând la prețul de 100 de euro și tot vorbind de Ziua Internațională a Combaterii Sărăciei, la Bruxelles, foarte catolicul cotidian La Libre Belgique anunță astăzi lansarea de către Vatican a primelor mătănii conectate la internet. Dispozitivul, niște mătănii electronice discrete care pot servi și de brățară, se numește eRosary (eMătănii), e conectat la telefon și se activează de îndată ce persoana care îl poartă își face semnul crucii.
Fără a aminti moara de rugăciuni tibetană, care, simbolic, are un principiu similar, La Libre Belgique scrie că rugăciunea cu eRosary poate părea mecanică, dar e „simplă și umilă” și ne ajută să „ne apropiem inima de cea a lui Isus”.
Se vede că nici Vaticanul, nici conceptorii vehiculului mistic și nici La Libre Belgique n-au remarcat că fiind purtat ca brățară și având în nume Eros (eRosary), dispozitivul poate primi și alte întrebuințări. Costă 99 euro.
Facebook Forum