Tot săptămâna aceasta, cel mai probabil miercuri 6 februarie, Macedonia va semna protocolul și direct cu Alianța, în cadrul unei ceremonii care va avea loc la Bruxelles la sediul NATO, în prezența ministrului de externe al Macedoniei, Nikola Dimitrov, a anunțat Secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg.
În ianuarie, Atena și Skopje au ajuns la o înțelegere ce a pus capăt disputei vechi de 27 de ani, care bloca până acum eforturile depuse de Macedonia pentru aderarea la NATO și UE.
Asta înseamnă practic că Macedonia de Nord va putea deveni membră a NATO la summitul din iulie, dacă ceilalți aliați vor accelera la rândul lor procedurile de ratificare. În mod normal, procesul de ratificare durează un an.
Opoziția Greciei a fost totală până acum, câtă vreme guvernele succesive de la Skopje au refuzat să accepte schimbarea numelui țării, Macedonia, pe care Grecia îl consideră a face parte din patrimoniul său istoric.
Fosta republică iugoslavă a acceptat acum să se numească „Macedonia de Nord”, în loc de hâda siglă FYROM sub care era cunoscută până acum (Former Yugoslav Republic of Macedonia).
Atât de mare pare progresul, după aproape trei decenii de tensiuni care n-au făcut decât să destabilizeze și mai mult Balcanii, încât liderii celor două țări sunt acum pe cale de a fi propuși pe lista Premiului Nobel pentru Pace, așa cum au primit în 1994 Yasser Arafat, Shimon Peres și Yitzhak Rabin.
Prim-ministrul al Macedoniei (de Nord) Zoran Zaev și omologul său grec, Alexis Tsipras, au fost nominalizați de către liderii a trei grupuri parlamentare ale UE - Partidul Socialiștilor și Democraților (S&D), Verzii și Stânga Unită Europeană-Stânga Verde Nordică (GUE-NGL).
După ce parlamentele de la Skopje și Atena au aprobat înțelegerea, iar Grecia va semna protocolul de aderare al Macedoniei, candidatura va fi supusă spre aprobare parlamentelor naționale ale celorlalte 28 de țări din Alianță.
Singurul lider din NATO și din UE care a exprimat serioase rezerve cu privire la acord este premierul Ungariei, Viktor Orbán. Orbán a oferit azil politic fostului premier macedonean Nikola Gruevski, care este și liderul partidului naționalist din opoziție VMRO-DPMNE, care se opune acordului cu Grecia, mai cunoscut și sub numele de Acordul de la Prespa.
Acordul a fost respins și în Grecia de către partidul din opoziție Noua Democrație, care a votat împotriva acordului de schimbare a numelui țării vecine în parlamentul grec și a promis să facă același lucru și în ceea ce privește protocolul de aderare la NATO.
Pentru NATO, dar și pentru Uniunea Europeană, asta înseamnă însă stabilizarea regiunii. Rămâne, desigur, opoziția totală a Rusiei, însă Moscova nu are nici o pârghie de acțiune asupra unei extinderi a NATO atât de departe de sfera sa de influență. Pentru moment, influența Rusiei se manifestă mai degrabă în Serbia, pe care Putin caută să o ferească de o prea mare integrare europeană.
Putin a fost iarăși în ianuarie în Serbia, sperând să atragă Belgradul în zona de liber schimb a Rusiei numită Uniunea Economică Eurasiatică. Moscova a fost foarte nemulțumită de aderarea Muntenegrului la NATO în 2017. În prezent, Rusia se folosește de factorul de instabilitate care e absența unui acord între Rusia și Serbia pentru a-și menține intactă influența, cel puțin în Serbia și, prin ea, în Bosnia. Aderarea Macedoniei la NATO, prin care se extinde influența occidentală, este o nouă manșă pierdută de Rusia în jocul strategic din Balcani.
Integrarea Macedoniei în NATO mai are însă un rol important, mai puțin spus public: prin aceasta se diminuează tensiunile etnice din țară, unde între un sfert și o treime din populație sunt albanezi, și se îndepărtează și spectrul mult temut al unei Mari Albanii, care ar include Albania propriu-zisă, Kosovo și părți din Macedonia, ceea ce ar declanșa un nou ciclu de violență necontrolată în Balcani.
E important de altfel faptul că albanezii din Macedonia au sprijinit acordul cu Grecia și că un rol important în negocieri l-a jucat politicianul de etnie albaneză Ali Ahmeti, liderul Uniunii Democrate din Macedonia (de Nord).
