Linkuri accesibilitate

„Macron, regele Europei”, „străinătatea apropiată” și summitul UE din Bruxelles


Emmanuel Macron depunând o jerbă de flori la statuia generalului De Gaulle, 8 mai, 2020

«Ближнее Зарубежье» – Străinătatea Apropiată, formula magică a lui Putin.

„Străinătatea apropiată” («Ближнее Зарубежье») este cum numește ideologia oficială a Rusiei lui Putin spațiul fostei URSS, mergând din Moldova, cu Transnistria ei, și prin Ucraina cu Donbasul în plin război civil, până în Asia Centrală și până la granița Chinei.

Libération, în Franța, care oferă astăzi un articol de decriptare a actualității unde este explicat acest termen rusesc din vocabularul lui Putin: «străinătatea apropiată», rezumă și rolul pe care îl joacă în respectivul dispozitiv geopolitic chestiunea Karabahului și a întregului Caucaz de Sud.

Karabah: „Grădina Neagră”

Karabah (»Grădina Neagră”, în turco-persană), regiunea autonomă armeană din Azerbaidjan, în sudul Caucazului: Moscova denunță prezența în regiune a unor mercenari aduși de Turcia din Siria și Libia, scrie, tot în Franța, Le Monde.

Franța are un mare interes cultural în zonă, dintr-o lungă solidaritate culturală cu Armenia. Este, de altfel, ceea ce îi reproșează lui Emmanuel Macron omologul său turc Recep Tayyip Erdogan. După schimburile acrimonioase de replici pe care le-au avut cei doi în legătură cu intervenția turcă în Libia și activitatea sa în Mediterana de est, unde Turcia forează în apele teritoriale ale Greciei și Ciprului, Erdogan îi reproșează acum lui Macron că e părtinitor în conflictul din Karabah (despre care am mai scris ieri).

„Macron, regele Europei”

„Emmanuel Macron, regele Europei”: cotidianul din Milano Il Foglio îl numește astfel, la rândul său, doar aparent în glumă, pe președintele Franței, descriind activitatea lui frenetică, din Liban și țările baltice până în Mediterana, trecând prin intervenția în Africa și felul în care i se opune lui Recep Tayyip Ergdogan.

De la Vilnius la Beirut și în afara Europei, Macron este acum imaginea politicii europene, constată cotidianul italian. Pentru mulți, în străinătate, Macron a ajuns să încarneze Europa, mai mult chiar și decât Angela Merkel.

Presa italiană mai scrie pe larg și despre vizita în peninsulă a secretarului de stat SUA Mike Pompeo. Acesta s-a întâlnit cu premierul Paolo Conte și cu ministrul de externe Luigi Di Maio, cu care a discutat despre Libia, securitatea în Mediterana și alte chestiuni care interesează Italia, dar mai ales despre China și rețeaua 5G.

Italia e una din puținele țări din UE care au experimentat deja cu 5G chinez. La Roma, Pompeo a criticat China, iar La Repubblica are astăzi titlul: Ambasada chineză îi răspunde lui Pompeo: „Cine seamănă ura va culege furtună”.

Pompeo a mai criticat și Turcia pentru activitatea sa în Mediterana de est, deși țara lui Erdogan este membru în NATO și un aliat esențial al Occidentului în dispozitivul geopolitic al Orientului Apropiat.

În schimb, Pompeo nu a putut fi primit de către Papa Francisc, așa cum ar fi dorit. Tot La Repubblica scrie că Papa nu ar vrea să pară că îl sprijină pe Donald Trump, primindu-l pe Pompeo, dar mai este și problema criticilor publice aduse de secretarul de stat SUA relațiilor Vaticanului cu China. „Trump caută să se folosească de Papă” este titlul în Corriere della Sera, care sintetizează poziția oficială a Curiei papale. „Vaticanul respinge amestecul SUA” scrie la rândul său La Stampa, cotidianul din Torinp, care conchide: „Acordul cu Pekinul merge înainte.

Cât despre situația din SUA, tot La Repubblica mai scrie că dezbaterea Trump – Biden a arătat că televiziunea din SUA imită acum stilul TV din Italia.

Pe frontul pandemiei

Pandemia rămâne principalul subiect în multe țări ale Europei. În acest timp, cum o remarcă în Italia La Repubblica, regiunea New York, în SUA, are mai multe victime decât Spania și Peru împreună.

În Spania, însă, El Pais anunță că Madrid, capitala, se răzvrătește împotriva ministrului socialist al sănătății, Salvador Illa Roca, care se află la originea planului de punere în carantină a aproape un milion de locuitori ai cartierelor celor mai sărace. Madridul, din care populația nu mai poate ieși decât pentru motive ce trebuie dovedite, e condus de opoziția de dreapta, care nu vrea să accepte noile măsuri, deși regiunea capitalei concentrează 43% din totalitatea noilor cazuri de Covid-19 din țară. Potrivit cotidianului conservator ABC, șeful sănătății pentru capitală, Enrique Ruiz Escudero, a numit noile măsuri ale guvernului lui Pedro Sánchez «ilegale» și a afirmat că situația «se ameliorează» de fapt în Madrid. „E greu să-ți dai seama ce se petrece în Madrid, în vreme ce în joc se află viața cetățenilor”, deplânge, în Barcelona, La Vanguardia.

Germania, în acest timp, pregătește o lege care să garanteze dreptul oricui de a lucra de acasă, cum o anunță ministrul muncii Hubertus Heil într-un interviu cu Financial Times.

Belgia are (în sfârșit) un guvern

Belgia are (în sfârșit) un guvern, după aproape 500 de zile de negocieri între partide care nu au nimic în comun, ba chiar se opun, și chiar vorbesc limbi diferite (flamanda și franceza).

La Repubblica, în Italia, compară asta cu alte țări, precum chiar Italia, care au avut experiența unei lungi perioade a țării funcționând o lungă perioadă fără un guvern. În Belgia, în această țară federală, care adăpostește instituțiile UE și NATO, guvernul va fi alcătuit dintr-o coaliție de șapte partide, provenind din ambele comunități, după târguieli care au durat „un an, patru luni si patru zile” (o aluzie la cunoscutul film al românului Cristian Mungiu).

Noul premier, în această cultură a compromisului care este Belgia, va fi liberalul flamand Alexander De Croo, care este, ca și Charles Michel, președintele Consiliului European, un liberal flamand. Fiind vorba de un liberal, Belgia rămâne astfel, prin guvernul său, un membru al grupării Renew din Parlamentul European (din care face parte de altfel și comisarul Belgiei, Didier Reynders).

Noul premier belgian De Croo nu va avea decât câțiva pași de făcut astăzi pentru a se deplasa la summitul UE care se deschide în Bruxelles și unde, cum o anticipează cotidianul flamand De Standaard, la insistențele lui Charles Michel și Emmanuel Macron, se vor discuta în primul rând relațiile cu Turcia, implicarea acestei țări în Karabah și cererea Greciei și Ciprului de impunere a unor sancțiuni europene Turciei, sancțiuni similare cu cele impuse Rusiei de la ocuparea Crimeei, în 2014, încoace.

Ciprul (sprijinit de Grecia) chiar practică un soi de șantaj cu asta, cele două țări blocând până acum decizia comună de a se impune sancțiuni regimului lui Aleksandr Lukașenko de la Minsk dacă UE nu impune sancțiuni și Turciei.

"Capriciul Zeilor" — expirat și greu de renovat

În acest timp, președintele Parlamentului European, David Sassoli, a decis să suprime încă o sesiune plenară la Strasbourg, cea de săptămâna viitoare, anunțând ca și aceea se va tine la Bruxelles, ca si precedenta, din motive sanitare, europarlamentarii neputându-se deplasa până la Strasbourg în aceste condiții.

Emmanuel Macron a anunțat ca regretă decizia de a nu ține plenara parlamentului în capitala Alsaciei, așa cum o cer tratatele europene, dar asta nu a înduplecat europarlamentarii, care de ani de zile se luptă să mute parlamentul cu totul și definitiv la Bruxelles.

Săptămânalul politico-satiric francez Le Canard enchaîné scrie astăzi (doar în ediția sa pe hârtie) ca la Bruxelles, în plus de mască, aleșii europeni vor trebui să poarte si câte o cască de șantier, într-atât clădirea parlamentului din capitala UE este un uriaș teren de eterne lucrări.

Clădirea, explică în detaliu Le Canard enchaîné se află într-o stare deplorabila de cinci ani încoace. Sediul din Bruxelles al parlamentului european, construit în grabă și fără permis în anii 1990, se găsește într-un asemenea stadiu de dezintegrare, încât o renovare n-ar fi o decizie rezonabilă din punct de vedre financiar si ar fi preferabil ca mastodontul sa fie ras de pe fața pământului și reconstruit. Asta, însă, ar costa cel puțin o jumătate de miliard de euro, ceea ce contribuabilii europeni, simplii cetățeni, nu ar putea considera în condițiile actuale decât ca pe un capriciu.

Or, întâmplător, locuitorii din Bruxelles chiar numesc clădirea Parlamentului European "Capriciul Zeilor" (Caprice des Dieux), însă nu din cine știe ce rațiuni politice olimpiene, ci pentru asemănarea sa... cu pachetul de brânză moale din bine-cunoscuta marcă numită Caprice des Dieux. Numai că exemplarul arhitectural din Bruxelles pare puțin expirat.

Facebook Forum

Ce urmează pentru Aleksei Navalnîi
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:03:51 0:00
XS
SM
MD
LG