De ceva vreme, Marea Marmara este bolnavă, iar suferința ei a atins paroxismul, sufocându-i apele și viața marină.
Marea Marmara este apreciată de secole pentru apa sa albastră și peștele strălucitor care străbate țărmurile Istanbulului. Forma sa perfectă l-a făcut pe un istoric din secotul al XIX-lea să descrie orașul antic ca „un diamant așezat între două safire”.
Anul acesta, o secreție i-a acoperit porturile și plajele și a sufocat viața marină.
Creșterea temperaturii apei contribuie și ea la problemele pe care marea le are.
În luna aprilie a acestui an, mii de pești au murit pentru ca în mai puțin de o lună, o secreție naturală, ca un mucilagiu, să pună stăpânire pe ea, înăbușind porturile și plajele cu o peliculă dubioasă.
„Este un dezastru ecologic”, a declarat Burhan Onen, 63 de ani, pentru New York Times, în timp ce își adună echipajul pentru o noapte de pescuit în orașul Bandirma. „Nu am încetat să ieșim, dar capturile au scăzut cu 80%.”
Mucilagiul este produs în mod natural de fitoplancton și de obicei consumat de alte vietăți marine, inclusiv meduze și castraveți de mare.
Mustafa Sari, profesor la Facultatea Maritimă a Universității Bandirma Onyedi Eylul, a dat vina pe trei factori declanșatori care au determinat ca fitoplanctonul să secrete un exces de substanță începând din toamna trecută: temperatura de la suprafața Mării Marmara, care de două decenii se încălzește constant și care a ajuns să aibă cu 2,5 grade Celsius mai mult decât media sa din ultimii 40 de ani, excesul de fosfor și azot din poluare și stabilitatea naturală a Mării Marmara, care este o mare interioară.
Turcia a mai fost afectată și înainte de aceste mucilagii, care prezintă unele asemănări cu valurile de alge care s-au răspândit în Marea Adriatică în 1989, cauzate și de supraproducția de microorganisme pe care oamenii de știință au legat-o de încălzirea globală și de poluare.
Problema a ieșit la lumină pentru prima dată în noiembrie, când profesorul Sari a fost inundat de apeluri urgente din partea pescarilor locali care-i semnalau apariția mucilagiului.
A rugat un prieten să investigheze. Videoclipul adus de prietenul său de la una din scufundări l-a alarmant: globule mari de mucilagiu erau vizibile în apă iar la aproximativ 100 de metri adâncime totul devenea negru, vizibilitatea era zero.
Nămolul astfel creat se agață de plasele de pescuit, făcându-le prea grele, spune Hakan Sevgi, 52 de ani, membru al unei cooperative de pescuit. Când scripetele mecanice ale unei ambarcațiuni s-a rupt, echipajul a petrecut șapte ore trăgând plasele cu mâna, ceea ce în mod normal durează doar o jumătate de oră.
Unele echipaje au fost forțate să-și arunce plasele afectate de nămol iar acum pescuiesc doar în ape puțin adânci cel mult 30 de minute.
În timpul unei scufundări din acest an, Sari a spus că a găsit 30 de castraveți de mare care încercau să urce de pe fundul mării, unul agățat de o scoică în încercarea disperată de a se ridica deasupra nămolului.
La a doua scufundare, a găsit foarte puțini. „Am văzut doar trei, ceea ce înseamnă că ceilalți au murit”, a spus el. Nămolul scade oxigenul din apă și este letal pentru viața marină.
Pescarii au trăit cu speranța că vremea mai caldă va risipi mucilagiul așa cum se mai întâmplase în trecut. Numai că în luna aprilie, în Misakca, un mic sat pescăresc de pe malul sudic al Mării Marmara, a avut loc un dezastru.
„Peștii de nisip au devenit albi și au murit”, a spus Ahmet Kartal, 62 de ani. „Chiar și crabii au murit”.
„Suntem renumiți pentru creveții noștri, acum nici măcar nu mai există”, a adăugat el. „Sunt pescar de 50 de ani și nu am văzut așa ceva în viața mea”.
Peștii morți aveau branhiile sufocate de mucilagiu, spune profesorul Sari, dar dezastrul mai mare și nevăzut este dat de dereglarea lanțului alimentar.
„Cea mai mare pagubă este biodiversitatea vieții marine”, a spus el. „Cele care nu sunt mobile, recife, midii, bureți, scoici, au fost puternic afectate. Își vor reveni, dar nu prea curând.”
Problemele din Marmara au fost semnalate de mulți ani, spune Erol Kesici, hidrobiolog și consilier al Asociației Turce pentru Conservarea Naturii.
„Au fost ani de negocieri și avertismente și nu s-a făcut nimic”, a spus el. „Cauza sunt deșeurile rezidențiale și industriale și deșeurile netratate care sunt deversate în apele adânci.”
Zona din jurul mării este puternic populată - doar orașul Istanbul a atins o populație de 16 milioane - cu planuri de extindere în continuare.
Kesici estimează că deșeurile menajere ar putea reprezenta 40% din poluare, industria și transportul maritim fiind responsabile de restul poluării.
Președintele Recep Tayyip Erdogan, care și-a construit imaginea de lider pe marile proiecte de construcții, are în plan să construiască un canal prin Istanbul, ca să deschidă o rută suplimentară taxată corespunzător pentru transportul comercial de la Marea Neagră la Marea Marmara.
Oamenii de știință au avertizat deja că acest canal va cauza mari daune mediului, dar Erdogan și miniștrii săi au contracarat aceste afirmații.
„De fapt, este exact invers”, a declarat ministrul transporturilor, Adil Karaismailoglu, într-un interviu televizat dat luna trecută. „Când apa curată a Mării Negre se va amesteca cu cea a Mării Marmara, calitatea apei din Marmara se va îmbunătăți”, a spus oficialul.
Părți din zona Mării Marmara sunt deja puternic industrializate. Atunci când subiectul despre mucilagiu a explodat în presă, ministrul mediului și planificării urbane, Murat Kurum, a anunțat că guvernul a închis o fabrică de îngrășăminte, o centrală termică și trei șantiere navale pentru a reduce poluarea.
Nu a fost clar dacă închiderile au fost temporare, dar ministrul a spus că guvernul lucrează și la declararea mării ca zonă protejată.
Mucilagiul a lovit Turcia într-un moment dificil. Zdrobiți de criza economică și epuizați de carantină, turcii sperau la o revenire în vară. Comunitățile de coastă se bazau pe un sezon turistic plin de viață, iar echipajele de pescuit, hotelurile și restaurantele se pregăteau pentru luni aglomerate, pline de turiști.
Realitatea i-a lovit, însă, în față fără milă. În piața de pește din Bandirma vânzările tot scad de luni de zile, în timp ce echipajele de pescari se luptă pentru fiecare captură. Lăzile, cumpărate altădată direct din bărci, zac acum pe podeaua de ciment, în timp ce cumpărătorii se uită la ele fără să liciteze. Clienților le este teamă să mănânce peștele. „Oamenii nu mai cumpără pește, așa că prețul a scăzut”, a spune Zihni Erturk, care deține un trauler de pescuit și o afacere cu ridicata. El a spus că, începând din ianuarie, afacerile sale sunt în pierdere.
Peste drum de piață, restaurantul Moby Dick servește acum doar pește din Marea Neagră, nimic din apele locale.
În Canakkale, un oraș turistic popular de pe Dardanele, care leagă Marea Marmara de Marea Egee, turiștii se uită stupefiați la mucilagiul din port.
Atunci când nămolul a înfundat porturile și plajele, guvernul a angajat lucrători municipali pentru a încerca să-l pompeze. Dar oamenii de știință au spus că principala problemă este sub apă și că nu există nicio modalitate de a curăța fundul mării.
Mucilagiul se răspândește deopotrivă și în Marea Neagră și în Marea Egee, avertizează hidrobiologul Kesici.
El a cerut mai multe inspecții și sancțiuni mult mai dure pentru deversările ilegale de deșeuri, cunoscute de ani de zile. Râurile și canalele urât mirositoare încă se varsă în mare, a avertizat el. Și el și alți specialiști au cerut o regândire din temelii a domeniului, inclusiv un moratoriu care să acționeze pentru restul secolului privind eliminarea deșeurilor în mare.
„Povara pentru Marmara este mult prea mare”, spune Kesici. „Nu poate suporta toată construcția navelor, turismul, traficul, chiar și avioanele. Are nevoie de o pauză. ”
