Cu toate astea, Le Monde scrie că Trump a lăsat de înțeles că ar fi gata să se răzgândească, dacă Germania își sporește contribuția la bugetul NATO.
În stadiul actual, Le Monde crede că deplasările de trupe se vor petrece astfel: din cei 34.500 de militari americani aflați actualmente în Germania, 6.400 vor fi retrași înapoi în SUA, iar alți 5.600 vor fi repoziționați în Belgia și Italia, unde se află cele mai importante baze militare SUA din Europa, încă de la al Doilea Război Mondial (iar în Belgia e instalat chiar sediul NATO).
Întreaga manevră de deplasare a trupelor și comandamentului militar din Germania în Belgia (lângă orașul Mons) ar costa câteva miliarde de dolari, scrie La Libre Belgique. Tot la Bruxelles, Le Soir dezvăluie că cel mai probabil nu doar comandamentul militar american pentru Europa (US Eucom), dar chiar și comandamentul militar SUA pentru Africa(Africom) va fi mutat, de la Stuttgart, tot în Belgia.
Toate aceste manevre însă, precizează cotidianul flamand De Standaard, dacă vor fi într-adevăr întreprinse, vor necesita, pe lângă costul de multe miliarde, și un lung răgaz de timp de câțiva ani de zile, așa încât nimic nu va demara în imediat.
Este o „mare lovitură” (ein herber Schlag) pentru Stuttgart, scrie cotidianul local, Stuttgarter Nachrichten, care estimează că manevra e în primul rând politică pentru Trump. Ziarul regional consideră însă că ea ar putea avea loc relativ rapid și îl citează pe șeful Pentagonului, Mark Esper, care a spus că dorește ca asta să se facă „so schnell wie möglich“ (cât de repede cu putință).
Stuttgarter Nachrichten amintește că în timpul Războiului Rece, Germania de vest, federală, RFG, a putut avea la un moment dat 250.000 de soldați SUA pe teritoriul său. Acești erau nu doar o garanție a securității, dar reprezentau și o mană economică.
Chiar și acum, prezența trupelor SUA reprezintă o sursă de locuri de muncă. Numai în landul Rheinland-Pfalz (Renania-Palatinat), e vorba de 7.000 de locuri de muncă generate de prezența trupelor SUA. Doar baza aeriană Ramstein, care e cea mai mare bază militară nord americană a Forțele Aeriene ale Statelor Unite ale Americii și NATO în afara granițelor SUA, generează local două miliarde de euro pe an, prin salarii, chirii și alte cheltuieli.
La München, în landul Bavaria, care va fi de asemenea foarte afectat de retragerea militarilor SUA, SüddeutscheZeitung estimează că e vorba de Un concept fără plan și că e doar un gest menit a pedepsi Germania, acum, cu mai puțin de 100 de zile înainte de alegerile prezidențiale din SUA. «Dacă Trump va pierde, planul va fi înghețat», este concluzia din Süddeutsche Zeitung.
Norbert Röttgen, șeful CDU, partidul Angelei Merkel, pentru landul Renania de Nord-Westfalia, declară în Augsburger Allgemeine că America își face astfel rău ei înseși. Tot așa, Frankfurter Allgemeine Zeitung (FAZ) amintește că guvernul de la Berlin nici măcar nu fusese informat de Trump, înainte ca el să anunțe luna trecută că va retrage militari din Germania. Pretextul oficial rămâne acela că Germania încă nu și-a atins angajamentul de a cheltui 2% din PIB pentru armată și apărare. Ba chiar, Mark Esper a spus că Germania ar putea cheltui și mai mult de acei 2%. Trump a confirmat asta într-un tweet.
NATO și cei 2% din PIB
Aici intervin, desigur, tot soiul de neînțelegeri tehnice, mulți închipuindu-și că cei 2% din PIB pentru apărare ar fi fonduri destinate SUA, ca un soi de bir, de tribut. Faptul că țările europene din NATO s-au angajat să-și ridice cheltuielile militare la 2% din PIB nu înseamnă însă că ele ar fi obligate prin asta să cumpere armament american. Cei 2% din PIB pe care trebuie să-i cheltuiască țările din NATO pentru apărare nu trebuie dați SUA, nu sunt o taxă de protecție, ci e vorba de un angajament securitar colectiv. Fiecare țară este liberă să cheltuiască cei 2% cum corespunde mai bine dispozitivului său militar. Cumpărând armament francez, de pildă.
Nimic în acel angajament, reformulat, în urma insistențelor lui Trump, de către toate țările din NATO al căror buget militar se află sub 2% din PIB, nimic acolo nu spune că membrii NATO trebuie să cumpere armament american.
Die Welt are un comentariu în care pledează pentru calm și pentru ca SUA să rămână ca mare putere militară în Europa: Berlinul nu trebuie să reacționeze la această retragere dând din umeri. Până și cotidianul stângii berlineze, Tageszeitung (TAZ), estimează că planul slăbește NATO și face jocul Rusiei. La fel, generalul american în retragere Ben Hodges, intervievat de Deutsche Welle, a spus că planul constituie “un cadou pentru Kremlin”.
La Moscova, însă, agenția oficială de știri TASS pune mare titlul: Trump spune că nu înțelege pentru ce SUA ar trebui să apere Germania de Rusia.
“Rămâne de văzut dacă Congresul va aproba fondurile pentru asemenea delocalizare majoră”, scrie și Wall Street Journal. De altfel, continuă cotidianul finanțelor din SUA, un purtător de cuvânt al lui Joe Biden a declarat că planul lui Trump va fi revăzut, dacă democratul câștigă alegerile prezidențiale
Germania cheltuiește pe apărare 1,38% din PIB, dar Belgia, unde e cartierul general NATO și unde Trump vrea să mute trupele – doar 0,93%.
Eșecul militar francez în Africa
Tot la Berlin, același cotidian al stângii intelectuale, TAZ, scrie despre cumplita soartă a migranților care se îndreaptă spre Europa prin zona subsahariană a Sahelului, fofilându-se prin țări precum Niger, Mali și Libia, unde sunt supuși unei violențe nemăsurate, pe care statele din zonă nu sunt în măsură să o controleze. Acea întreagă zonă reprezintă o regiune strategică tradițional controlată de Franța.
La Paris, Le Canard enchaîné, săptămânalul extrem de bine informat și infiltrat în mediile militare, scrie în ultimul său număr (doar pe hârtie) despre felul în care s-au împotmolit marile planuri militare ale lui Emmanuel Macron în Africa. Este vorba de așa-numita «Task Force Takuba», desfășurarea de trupe franceze chiar în acele în țări din Sahel, în sudul Saharei, pentru a combate jihadismul, terorismul islamic. Macron ar fi dorit o importantă participare militară europeană în acea regiune pe care mulți o consideră încă grădina din spate a Franței.
Încă de anul trecut, Macron anunțase și ar fi dorit cel puțin 500 de militari europeni, în afară de commandourile franceze, specializate în operațiunile din deșert. Apoi a fost vorba de 300, din toate țările UE, însă nici așa nu s-a grăbit nimeni.
În momentul de față, scrie Le Canard, operațiunea Takuba, în deșertul din Mali, constă din doar 60 de oameni: 30 de francezi și 30 de estoni.
Lui Macron îi este foarte dificil să-și recunoască eșecul în fața europenilor, constată Le Canard, în lupta împotriva jihadiștilor, care visează să creeze un uriaș stat islamic în Sahara, un Califat care să acopere Mali, Niger și Burkina Faso. Urmarea intervenției nu este pe măsură. In octombrie e prevăzută sosirea in regiune a unui alt contingent de 60 de militari, 30 de francezi și 30 de cehi, iar în ianuarie încă 60 de francezi și suedezi. Nu se știe dacă îi vor aștepta camerele de televiziune.
Războiul rece ruso-bielorus
Vladimir Putin n-a reușit niciodată să-l strunească pe dictatorul Bielorusiei vecine, Aleksandr Lukașenka, aflat la putere de mai multă vreme decât el, din 1994. Acum, așa cum o anunță la Moscova Izvestia, Duma de stat (parlamentul) i-a avertizat pe cetățenii ruși să nu călătorească în Bielorusia, unde pe 9 august vor avea loc alegeri prezidențiale, pe care totul arată că le va câștiga din nou Lukașenka. Asta după ce KGB-ul bielorus a arestat ieri într-un hotel din Minsk 32 de bărbați ruși acuzați că ar fi „mercenari” ai grupării paramilitare rusești Wagner, sosiți în Bielorusia pentru a destabiliza țara în perspectiva alegerilor.
Lukașenka a acuzat Rusia de „intenții murdare”. Kremlinul neagă orice amestec.
Cu umor necamuflat, Kommersant, la Moscova, scrie că grupul de bărbați ruși a atras de îndată atenția conducerii hotelului pentru că, spre deosebire de turiștii ruși în general, ei «nici n-au băut alcool, nici nu au profitat de centrele de divertisment» (cпиртного не употребляли, увеселительных заведений не посещали).
Erau probabil la fel de vizibili precum militarii de elită estoni în Sahara.
Facebook Forum