În ultima săptămână, procurori ai parchetelor din România au trimis în judecată mai multe persoane pentru promovarea simbolurilor antisemite și, de la începutul anului, acuzații au curs și pentru promovarea cultului personalităților condamnate pentru crima împotriva umanității.
Este o premieră după ce, în ultimii cinci ani, numărul persoanelor trimise în judecată pentru aceleași infracțiuni pot fi numărate pe degetele de la o mână.
Marius Cazan, expert al Institutului Elie Wiesel, care studiază creșterea fenomenului antisemit, spune că fenomenele legionare și antisemite au crescut constant în ultimii cinci ani.
Principalele idei ale interviului
- Nemulțumirea și frustrarea în societate: Există o stare de nemulțumire și frustrare răspândită în societate, similară cu cea din anii ’30, care contribuie la apariția și dezvoltarea unor mișcări politice extremiste.
- Creșterea manifestărilor extremiste și antisemitismului: În ultimii ani, manifestările extremiste, cum ar fi legionarismul și antisemitismul, s-au intensificat, mai ales în mediul online, unde au o audiență mai mare și o violență mai acută.
- Lipsa de reacție a autorităților: Grupurile radicale au devenit mai vizibile și mai puternice, iar autoritățile nu au reacționat suficient de prompt, ceea ce a permis perpetuarea acestora.
- Antisemitismul în România și negarea Holocaustului: Există o dificultate generală în a accepta responsabilitatea României pentru evenimentele istorice, precum implicarea în Holocaust, ceea ce favorizează perpetuarea unor narațiuni toxice și instigatoare.
- Lipsa de aplicare a legii: Deși există legi care interzic discursurile și manifestările extremiste, aplicarea acestora a fost deficitară în ultimele decenii, iar unii autori de astfel de fapte nu au fost sancționați corespunzător.
Europa Liberă: Putem găsi similitudini între ceea ce se întâmplă astăzi în societate și ceea ce se întâmpla în anii 1930?
Marius Cazan, istoric: Sigur. Aș spune că, în ultima vreme, nici nu mai e nevoie să le căutăm prea tare. Acum depinde de ce zonă sau ce segment al societății avem sub analiză. Dacă încercăm să luăm pulsul atmosferei din societate, în măsura în care putem face o astfel de comparație, pentru că, evident, sunt realități diferite, sunt situații de dezvoltare diferite.
Există, după părerea mea, o stare de nemulțumire și de frustrare destul de răspândită astăzi, la fel cum exista, în anii ’30. Ceea ce cred eu că e o bază destul de puternică pentru a înțelege mai bine tot felul de dezvoltări sau de preferințe politice pe care societatea le are astăzi și care ne duc cu gândul cumva la perioada interbelică.
Europa Liberă: Cum se manifestă, în momentul de față, valul acesta extremist? Mă refer la legionarism și la antisemitism. Este din ce în ce mai prezent în societatea românească? Institutul Elie Wiesel analizează fenomenul de zece ani. Cum a evoluat?
Marius Cazan, istoric: Ce constat este că e din ce în ce mai dezvoltat în ultima perioadă. În ultimii ani, e o creștere nu neapărat în numărul de manifestări sau incidente, ci mai curând o acutizare și o creștere a tipului de violență, a felului în care aceste manifestări apar în spațiul public.
Sunt din ce în ce mai prezente în zone cu audiență mai mare, dacă vorbim de mediul online. Dau un exemplu: acum șapte-opt ani, un tip de narațiune și discurs care să instige efectiv la ura față de evrei sau față de străini era mult mai rar întâlnit și avea o audiență, un public mult mai mic decât sunt astfel de incidente astăzi în mediul online.
Europa Liberă: Sunt aceleași personaje care au pătruns în mainstream sau sunt personaje noi care au prins curaj să adopte astfel de atitudini?
Marius Cazan, istoric: Aș spune că sunt personaje cu vechime, dar sunt și tot felul de indivizi care se alătură curentului de ură, acestor comunități ale urii, care se manifestă cu precădere în mediul online.
Manifestarea antisemitismului în România este mai greu de înțeles și constă în negarea Holocaustului și nu doar atât, ci negarea Holocaustului românesc.
În România, este destul de greu de acceptat la nivel general că, acum 80-90 de ani, România a avut un tip de responsabilitate pentru ce s-a întâmplat cu comunitatea evreiască, respectiv comunitatea romă, în provinciile cu autoritate românească din timpul războiului (Al Doilea Război Mondial - n.r.).
Lucrul acesta deviază de multe ori în narațiuni - unele mai toxice și mai dăunătoare și instigatoare, altele ceva mai camuflate.
În ultima perioadă, sunt din ce în ce mai răspândite niște forme hardcore, le numesc așa, de antisemitism, pe care le putem grupa în stereotipul conform căruia „evreii conduc lumea”, iar în varianta locală, evident, că „evreii conduc România”.
Europa Liberă: Care considerați că a fost cea mai gravă manifestare antisemită din ultimii ani?
Marius Cazan, istoric: Acum depinde ce alegem să măsurăm, să spunem așa, gravitatea unei fapte sau impactul public. Pentru că nu întotdeauna lucrurile sunt identice.
În opinia mea, poate cea mai gravă faptă cu caracter antisemit o reprezintă amenințările. Amintiți-vă că, acum câțiva ani, Maia Morgenstern, director al Teatrului Evreiesc de Stat, a manifestat public calitatea de victimă a unor astfel de amenințări.
Nu știu exact ce s-a întâmplat, dacă a fost deschis un dosar penal la vremea respectivă, dacă cineva a fost identificat pentru respectivele amenințări sau dacă s-a întâmplat ceva cu acest ipotetic dosar penal.
Dar cazul respectiv a strâns, cumva, și reacții. Cred că, pornind de la acest caz, Parlamentul a dat o declarație comună a celor două camere în care a luptat împotriva antisemitismului și și-a exprimat susținerea.
Europa Liberă: Există o radicalizare în momentul de față, având în vedere tot ce se întâmplă în spațiul public acum sau ce descoperim că se întâmplă în spațiul public acum?
Marius Cazan, istoric: De patru-cinci ani de zile, am senzația, pe baza observațiilor, că aceste grupuri radicale se manifestă din ce în ce mai puternic, mai vizibil, ca urmare a lipsei de reacție din partea autorităților. Și lucrul acesta e, la nivel senzorial, din ce în ce mai prezent.
Nu aș spune că sunt mai multe astfel de manifestări. Sunt cam aceleași momente, cu un oarecare caracter de rutină de-a lungul unui an de zile, în care diverse grupuri cu agendă legionară, în cea mai mare parte, se manifestă.
E adevărat că pare că prezența lor sau diversificarea tipului de comportament în mediul online - respectiv un tip de audiență a acestor manifestări din mediul online, și bănuiala mea e că și atunci când se întâlnesc fizic - este din ce în ce mai prezentă în rândul tinerilor, ceea ce e îngrijorător din punctul meu de vedere.
Sunt din ce în ce mai mulți tineri care, din diverse motive, se simt atrași de această componentă, fie a ideologiei legionare, fie de povestea aceasta frumoasă care e vândută adesea ca o formă de legitimare a mișcărilor legionare ca fiind, în principal sau aproape absolut, o mișcare cu caracter anticomunist.
E adevărat, mișcarea legionară a fost o formațiune politică care avea un caracter anticomunist, dar nu doar atât. În același timp, era și o formațiune politică profund antidemocratică, profund antisistem, anticapitalistă și, evident, antisemită.
Toate astea se trec sub tăcere astăzi, atunci când adepții își propun să aducă în actualitate mișcarea legionară. Felul în care curentele politice extremiste încearcă să ajungă în actualitate este acela de a profita de lipsurile și de frustrările pe care democrația noastră le are față de societatea de astăzi.
Europa Liberă: Vedem de-abia în anul 2025 că instituțiile publice încep să își facă treaba, în condițiile în care au o lege veche de 20 și ceva de ani.
Marius Cazan, istoric: Pe 13 martie 2002, a fost adoptată ordonanța 31, care pedepsește discursul cu caracter legionar. La vremea respectivă nu era enunțată componenta fascistă legionară, pedepsea cultul criminalilor de război și interzicea manifestările elogioase la adresa celor condamnați pentru crime de război.
Europa Liberă: Câți oameni au fost condamnați în acești 20 și ceva de ani?
Marius Cazan, istoric: Nu foarte mulți. Cel mai cunoscut caz este cel al unui fost ofițer SRI, Vasile Zărnescu, care a primit un avertisment (penal) în urmă cu vreo trei ani pentru negarea Holocaustului. Au fost condamnări mai puțin cunoscute pentru răspândirea de simboluri fasciste.
Europa Liberă: Există o problemă de care s-au plâns procurorii acum câteva luni: faptul că nu pot să aplice legea, că nu ar putea să condamne pe cineva care face elogiu lui Zelea Codreanu, de exemplu, pentru că Codreanu nu a fost condamnat și că acesta ar fi motivul pentru care nu ar fi putut să facă dosare penale. Câtă dreptate au procurorii în asta? Sau ce ar trebui să facă pentru a aplica legea?
Marius Cazan, istoric: Tocmai ce am spus înainte: arată, de fapt, că legea se poate aplica și procurorii își pot face treaba, dacă există voință. Faptul că în ultimele două luni auzim de trei rechizitorii, adică acte de trimitere în judecată, arată că legea aceasta poate fi aplicată.
Europa Liberă: Vă întrebam dacă mai există și alte grupuri sau personaje de tip Motocu care ar putea fi scăpate de sub vizorul autorităților. Pare că sunt personaje pe care dvs. le urmăriți de ceva timp, evenimente pe care le urmăriți de ceva ani - cum este parastasul lui Zelea Codreanu – la care au participat inclusiv polițiști care au fost acolo ca să dirijeze circulația, de exemplu. Și care nu au existat practic pentru autorități până în anul 2025 și care probabil că n-ar fi existat pentru autorități dacă nu se întâmpla un incident electoral.
Marius Cazan, istoric: Dați-mi voie să folosesc o metaforă. În toamna trecută, căruța aceasta pe care o folosim cu toții, numită România, dacă pot să spun așa, a intrat cu oiștea în gard. După gard era o prăpastie. Noi am rămas acolo, cu ea în gard, am pus o piatră jos la roată și acum încercăm să vedem cum putem să scoatem căruța din locul destul de periculos în care ne aflăm și ne uităm.
Am dat puțin înapoi. Am senzația că începem să ne uităm – poate cu mai multă atenție și cu mai multă responsabilitate – la ce e de făcut, sper să începem să realizăm că am avut responsabilități. Trebuia să ungem frânele acestei căruțe, trebuia să dăm jos balastul când era prea mult.
Cine a făcut asta vreme de foarte mulți ani? Speranța mea este ca de acum încolo să facem asta, după ce mai ranforsăm puțin căruța și dăm jos balastul, ca să nu picăm în prăpastie.
Situația, să spunem, de primă urgență este să punem căruța pe drum, să ne îngrijim că drumul este curat și, atunci când apar gropi mari, să le astupăm. Să avem grijă ca cei care conduc căruța să cunoască ce au de făcut, să fie instruiți și bine pregătiți pentru a duce căruța mai departe, așa cum ne dorim cu toții, iar toate elementele de siguranță pe care le dau legile și instituțiile să fie consolidate.
Da, a fost un moment, și continuă să fie. N-ar trebui să răsuflăm ușurați și să spunem acum că faptul că un personaj considerat de bună parte din societatea noastră mesianic și providențial nu va putea să facă ce avea de gând să facă. Habar n-am. Dar există acest segment al societății noastre care continuă să fie nemulțumit, frustrat și neînțeles de către clasa politică mainstream.
Marius Cazan este cercetător la Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel”.
Este doctor în istorie din 2015.
Are mai multe contribuţii privind studierea Pogromului de la Bucureşti din 1941, a imaginii lui Ion Antonescu în istoriografia postcomunistă sau a participării unor unităţi ale armatei române la masacrele îndreptate împotriva populaţiei evreieşti din Basarabia în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Este autorul volumelor „Vă implor, Domnule Mareşal! Petiţii şi documente cu şi despre evreii deportaţi în Transnistria (1941‑1944)” și „Semnez și răspund în fața legii” .
Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel” are ca obiect de activitate identificarea, culegerea, arhivarea, cercetarea și publicarea documentelor referitoare la Holocaust, în rezolvarea unor probleme științifice, precum și elaborarea și implementarea de programe educaționale privind acest fenomen istoric.
Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI
