România pierde anual mii de tineri entuziaști și bine pregătiți care aleg să rămână în străinătate după studii. Acest articol este realizat de doi dintre jurnaliștii Europei Libere care au studiat în Marea Britanie. Unul s-a întors în țară, celălalt nu e convins că va face asta prea curând. Dilema frământă zeci de mii de alți tineri români care învață în universitățile din Europa.

Când am decis în clasa a 12-a să aplic pentru universitățile din afară, nu am simțit niciun fel de teamă față de viitor. Știam că plec de ceva ani, împins de la spate de dezamăgirile din liceu, dar și de dorința de a învăța și a trăi într-o țară diferită de cea în care crescusem.

Teama de necunoscut a venit pe parcurs, odată cu apropierea examenului de Bacalaureat și a faptului că plecarea mea nu părea să mai aibă – pe atunci – o cale de întoarcere.

Începuturile au fost grele. Am renunțat să mai memorez pe de rost lecțiile, așa cum eram obișnuit în liceu, atunci când am văzut că am zeci sau chiar sute de pagini de citit săptămânal la drept. Am început să-mi fac propriul bănuț, predând dezbateri unor copii de 11-12 ani de la o școală din estul Londrei din dorința de a fi productiv și a nu le mai cere bani de țigări a lor mei.

Când am venit de primul Crăciun acasă, slăbisem vreo opt kilograme – de la stres, mâncam doar de două ori pe zi cereale și semi-preparate.

Între timp, am învățat să-mi gătesc, iar după patru ani mi-am terminat și studiile, reorientându-mă, însă, spre jurnalism. Au fost patru ani plini, timp în care mi-am construit o viață „acolo”. Nu intenționez să revin în România.

Ca mine, alți mii de tineri români se decid în fiecare an să plece la studii în afară fără a-și mai pune problema de întors.

Migrarea în masă către țările cu facultăți de renume face parte dintr-un fenomen mult mai larg răspândit, și anume acela de „exod al creierelor”. Pe scurt, locuitorii din țări mai puțin dezvoltate pleacă peste hotare, în căutarea unui nivel de trai mai bun, cum ar fi salarii mai mari, accesul la tehnologii avansate și la condiții politice stabile în diferite locuri ale lumii.

Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură (UNESCO) aproximează numărul studenților români plecați la studii în afară la 31.486. Cifra e cu doar 8.588 mai mică decât cea a studenților britanici (40.074) care părăsesc Regatul Unit, marea majoritate pentru a studia la universitățile din Statele Unite și Germania. Spre deosebire de România, Marea Britanie are o populație de 3,5 ori mai mare.

Olanda se află pe primul loc în rândul țărilor cu universități de prestigiu preferate de studenții români, lucru accelerat și de ieșirea Marii Britanii din Uniunea Europeană, dar și de costurile de școlarizare mai scăzute. Potrivit companiei de consultanță educațională IntegralEdu, peste 5.600 de români studiază în prezent în Olanda.

Din motive tehnice, autoritățile de la București nu pot documenta amănunțit migrația tinerilor la studii în străinătate. Potrivit Ministerului Educației, tinerii români care pleacă la universitate în afară nu sunt nevoiți să declare acest lucru autorităților. România este țară membră a Uniunii Europene, iar libera circulație a oamenilor presupune eliminarea controalelor la frontierele interne ale Uniunii, cât și șansa ca românii să se poată stabili într-o altă țară UE alături de familiile lor.

George Cazacu, președintele Alianței Colegiilor Centenare, spune că jumătate din elevii de la liceele de top din țară care absolvă clasa a 12-a aleg să studieze în străinătate. Lor li se adaugă cei care și-au făcut licența în România, dar care au decis ulterior să emigreze pentru master sau doctorat. Cazacu precizează că unii dintre tinerii de peste hotare revin periodic în țară și țin legătura cu foștii colegi de liceu sau de facultate.

„Îmbucărător e faptul că, dintre absolvenții noștri plecați nu doar la finalul liceului, ci și ulterior, după facultate, ca profesioniști în diverse domenii, mulți doresc să revină în țară”, a declarat el pentru Europa Liberă.

Pierderile statului român

Potrivit ultimelor date de la Eurostat, românii și croații își părăsesc țara de origine în cea mai mare proporție din Uniunea Europeană. La polul opus se află cetățenii germani, suedezi și francezi.

În 2020, aproximativ 18,6% dintre cetățenii români cu vârsta cuprinsă între 20 și 64 de ani trăiau într-un alt stat membru UE. O statistică anterioară Eurostat din 2019, menționată în studiul „Impactul procesului de exodul al creierelor în România – soluții posibile pentru a spori reziliența (statului român, n.r.)”, arată că numărul celor cu facultate, masterat sau doctorat care trăiesc în afara României era în 2017 cu 144% mai mare față de anul 2008.

În paralel, numărul total al românilor absolvenți de liceu/școală profesională care trăiau în 2017 într-un alt stat UE era de 1.437.000, cu 631.000 mai mulți decât în 2008.

Sociologul român Louis Ulrich spune că numărul tinerilor cu studii superioare, care părăsesc România cu gândul de a nu se mai întoarce în viitorul apropiat, e din ce în ce mai mare. Ulrich e de părere că sectoarele cele mai afectate de plecarea lor sunt sănătatea și domeniile tehnice.

„În acest moment, motivația principală nu o mai reprezintă salariul, cât mai degrabă cu totul și cu totul alte condiții sau valori. Spre exemplu, mulți din cei care părăsesc sistemul sanitar din România și optează pentru a lucra în străinătate nu o fac pentru bani – o fac pentru alte condiții de lucru, pentru decența și oportunitățile de dezvoltare personală pe care le oferă un spital din străinătate”, a continuat sociologul consultat de Europa Liberă.

Pentru persoanele care au lucrat în străinătate și doresc să se întoarcă în țară, ele pot beneficia, „prin înregistrarea ca șomeri la Agenția Teritorială pentru Ocuparea Forței de Muncă (AJOFM), de stimulente financiare și de servicii menite a le ajuta să se integreze pe piața muncii sau pentru începerea unei activități independente ori inițierea unei afaceri”, a transmis în termeni generali, pentru Europa Liberă, Ministerul Muncii.

„Acești oameni petrec 6, 7 sau chiar 10 ani pregătindu-se pentru o muncă ce presupune un foarte mare respect de sine. Nu poți să te ocupi de sănătatea a sute, mii de pacienți și de bolnavi atâta vreme cât locul pe care ți-l oferă societatea este unul marginalizat în raport cu o schimbare evidentă a valorilor în societatea românească”, punctează Ulrich.

Într-un interviu acordat în vară de directorul Colegiului Național Emil Racoviță din Cluj, acesta afirma că marea majoritate din cei care aleg să studieze Informatica sau Medicina merg la Universitatea Babes-Boyai, Universitatea Tehnică sau la Universitatea de Medicină și Farmacie din Cluj.

„De asemenea, având o clasă de științe, 60-70% merg spre Medicină și atunci e clar că se orientează spre UMF-ul din Cluj. Deci cam 30% aleg universitățile din străinătate, la nivel de facultate”, puncta directorul școlii.

Ocuparea locurilor de muncă în medicină și alte domenii cu un nivel de pregătire înalt necesită timp și depinde în mare parte de cei care absolvă facultatea în țară. Ministerul Educației transmite că numărul studenților înscriși în învățământul superior de licență din România a scăzut treptat în ultimii 10 ani, ajungând de la 539.900 în 2011-12 la 418.300 în 2020-21. Cea mai scăzută valoare înregistrată în această perioadă de timp a fost în 2016-17, când doar 405.600 de studenți se pregăteau pentru obținerea licenței în țară.

„Toți profesorii din școala medicală clujeană care sunt de top au învățat în străinătate și s-au întors. Asta e dorința noastră, nu să-i împiedicăm să plece, ci să-i aducem înapoi după ce se specializează”, încheie rectorul Universității de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațieganu” din Cluj-Napoca, Anda Dana Buzoianu.

Argumentele studenților

Luiza Cumpănașu studiază Business Internațional la o universitate de științe aplicate din Olanda, iar parte din licența ei presupune doi ani de studii petrecuți la o universitate parteneră din sudul Germaniei. Ea își dorește să rămână în străinătate din motive pragmatice.

„Mi-am dat seama când am venit aici ce înseamnă să locuiești într-o țară care funcționează din toate punctele de vedere, într-o țară în care poți obține servicii de calitate în domeniul public, într-o țară în care nu trebuie să îți faci griji că trebuie să te duci la spital la urgențe și stai la coadă 13 ore până se uită cineva la tine”, povestește Luiza. „Apoi sunt aspectele financiare și cele de diversitate culturală”, continuă ea.

Andreea Tecioiu, studentă la Marketing în Anglia, spune că și ea intenționează să rămână în Marea Britanie pentru moment. Tânăra nu exclude, însă, posibilitatea întoarcerii pe viitor.

„Am un job pentru care sunt recunoscătoare și pentru care am muncit mult și nu cred că în domeniul în care activez salariul ar fi la fel de bun în România la momentul actual”, completează Andreea.

Atât Andreea cât și Luiza au lucrat pe timpul facultății pentru a se întreține și a-și putea continua studiile. E un lucru, de altfel, comun ca un student să aibă un job part-time pe durata facultății, spune Luiza.

„Ulterior, am aflat că pentru studenții europeni care muncesc în Olanda pe lângă studiat, pe bază part-time, cel puțin 56 de ore pe lună, statul olandez le oferă o bursă în valoare de 400 de euro pe lună. Dacă termini facultatea în maxim zece ani, nu trebuie să-i plătești înapoi”, a precizat studenta din Olanda și Germania.

Nu există date exacte cu privire la câți dintre studenții plecați să învețe în afară se mai întorc în țară, singurele deținute în acest sens aflându-se în posesia Centrului Național de Recunoaștere și Echivalare a Diplomelor (CNRED), care, însă, nu sunt cuprinzătoare.

CNRED transmite că în intervalul 2017-2022, aproximativ 17.776 de români cu studii superioare (licență sau master) au avut nevoie de o echivalare a studiilor făcute în străinătate pentru a profesa în România.

Alături de aceștia, alți 13.520 au avut nevoie de recunoașterea studiilor preuniversitare, cum ar fi Examenul de Bacalaureat, școala profesională și cea postliceală.

Însă foarte mulți nu au nevoie de echivalarea studiilor făcute în străinătate, precizează Biroul de Presă al Ministerului Educației.

Răzvan Petri este printre tinerii care are de gând să revină în România. Masterand în Politici Publice la University College London din Marea Britanie și implicat activ în zona politică și civică, Răzvan a fondat alături de colegul său Vlad proiectul „Politică la minut”, care explică într-un mod accesibil tuturor evenimentele politice internaționale și din țară prin intermediul postărilor de pe social media.

„Intenționez să duc mai departe proiectul și să-i ajut pe toți cei care vor să înțeleagă mai ușor politica din România”, povestește cu entuziasm Răzvan.

„Pe de altă parte, vreau să contribui prin experiența și expertiza pe care am adunat-o aici la politici publice bine gândite, planificate și, de ce nu, la idei noi de politici publice sau împrumutate din alte țări și care s-au dovedit de succes”, continuă el.

Cercetarea și plagiatul, problemele endemice

Dezbaterea legată de soluții pentru a-i convinge pe tinerii români să rămână sau să revină în țară e nuanțată și depinde de un cumul de factori. Pe de-o parte, o economie mai puternică i-ar convinge pe unii să facă acest pas, în timp ce pentru alții prevalează valorile și respectul primit din partea statului și oamenilor.

Unul din motivele pentru care inclusiv studenții intervievați de Europa Liberă au decis să plece este lipsa fondurilor pentru cercetare, dar și scandalurile legate de plagiat.

Studiul academic „Impactul procesului de exodul al creierelor în România”, spre exemplu, propune creșterea cu 0,8% a procentului din PIB-ul alocat din bugetul de stat educației și implicit domeniului de cercetare.

Calitatea cercetării este disputată inclusiv de Ioana (nume schimbat), masterandă în străinătate. Anterior, ea a absolvit Dreptul la București.

„Nu e un lucru plăcut să le zici profesorilor tăi că nu avem parte de cercetare fiindcă sunt cu toții o mașinărie de avocați, procurori și judecători. Drept dovadă, noi nici măcar nu avem licență scrisă”, a explicat Ioana. „Nimeni nu te pune să discuți și să dezbați probleme (să zicem, n.r.) criminologice. Avem discuții, dar nu facem cercetare.”

Andreea Tecioiu spune că acuzația de plagiat e o chestiune „foarte gravă” în Marea Britanie, studenții putând fi prinși ușor dacă au copiat din altă parte prin intermediul unui program informatic ce verifică originalitatea lucrărilor.

„De la un anumit procentaj (de plagiat, n.r.) în sus, ești chemat în comisie și, dacă ești găsit vinovat, poți pierde anul sau poți fi exmatriculat. La examene nici nu se pune problema de copiat sau de ‘cumpărat’ profesorii”, continuă ea.

În ultimul an, mai multe scandaluri pe tema plagiatului au lovit comunitatea politică din România. Premierul țării, Nicolae Ciucă, este acuzat că și-a plagiat o treime din lucrarea de doctorat, în timp ce fostul Ministru al Educației, Sorin Cîmpeanu, și-a dat demisia în urma unui curs universitar însușit de acesta, dar scris de alți doi autori.

„Absolvenții de liceu sau facultate își iubesc în continuare țara și liceul din care au provenit. Vreau să vă spun că sunt cei mai entuziasmați în a ajuta școala (românească, n.r.), în a prezenta o imagine corectă, pentru că ei deja ajung să vadă niște lucruri acolo din care noi nu ieșim atât de rău pe cât se comentează în presa românească și în mediul public, în general”, a subliniat George Cazacu, președintele Alianței Colegiilor Centenare.

Andreea Ciora este studentă în anul trei la Filozofie, Politică și Economie la universitatea King’s College din Londra. Ea spune pentru Europa Liberă că a rămas impresionată de colaborarea academică dintre tineri și profesorii cu experiență de la facultate.

„Vedeam oameni mult mai tineri decât aș fi văzut în România, care susțineau seminare sau care ajutau pur și simplu alți studenți din ani mai mici. Adică pentru mine, faptul că existau atât de mulți oameni cu vârste apropiate (de a mea, n.r.) și cu interese bineînțeles asemănătoare pentru că până la urmă de aia se ocupau de lucrul respectiv, m-au făcut să mă gândesc că e o comunitate mult mai bine solidificată în intelectualismul tânăr”, a afirmat ea.

Cât despre imaginea școlii românești și în special a liceului, Andreea este circumspectă.

„În cele mai multe cazuri – și foarte mulți copii din România știu chestia asta – profesorii sunt văzuți ca pe un fel de Dumnezeu în clasă, care are tot timpul dreptate și niciodată nu poate să fie întrebat sau pur și simplu autoritatea lui să fie cercetată într-un anumit fel de către elevi sau studenți. Și mi se pare că fix chestia asta din învățământul preuniversitar se prelungește foarte tare în învățământul universitar”, a explicat tânăra studentă în Anglia.

În iulie-august 2020, Liga Studenților Români din Străinătate a realizat un sondaj în rândul a 400 de tineri plecați la studii peste hotare. La întrebarea „Plănuiești să te întorci în România după finalizarea studiilor în străinătate?”, aproximativ 21,2% dintre respondenți au răspuns afirmativ, în timp ce 28% au respins posibilitatea, iar alți 50,8% s-au declarat nehotărâți.

Cifra celor care se declară nehotărâți sau refuză să se mai întoarcă în țară se află în creștere față de anii precedenți. În 2018, rezultatele unui sondaj similar realizat tot de LSRS relevau faptul că peste jumătate dintre studenții aflați în străinătate (52,7%) intenționau sa revină la un moment dat în viață în țară, numărul celor nehotărâți fiind de doar 19,7%.

„Universitatea la care studiez mi-a oferit o altă perspectivă cu privire la ce pot să însemne studiile universitare: mă simt liberă, mi se oferă spațiu să fiu creativă și să lucrez în ritmul meu”, spune Alexandra Rădoi, care studiază Design de produs la Media University din Stuttgart, Germania.

Europa Liberă a întrebat Ministerul Educației dacă Guvernul României are în plan o strategie prin care intenționează să-i aducă înapoi pe cei plecați la studii în străinătate. Un răspuns se află în curs de elaborare, ne-au transmis reprezentanții ministerului.

Ambii autori ai acestui articol au studiat în străinătate, în Marea Britanie. Sorin Dojan scrie pentru Europa Liberă din Londra și nu e sigur că se va întoarce în țară. Ionuț Teoderașcu este stabilit în Iași.