Linkuri accesibilitate

Mircea Carp: Momente de neuitat cu Regele Mihai


Majestatea Sa Regele Mihai, discurs în Parlament, 2011

În  1956 Regele Mihai a făcut o vizită particulară în SUA, prilej cu care a fost invitat și la Casa Albă pentru o convorbire privată. În acel  moment, eu lucram deja la Vocea Americii.

Prima vizită oficială a Regelui Mihai în SUA a avut loc în 1946, când președintele Harry S. Truman i-a înmânat cea mai mare distincție, Legiunea de merit în grad de Șef Comandant (Chief Comander), ca recunoaștere a participării armatei române la al doilea război mondial alături de aliați.

În declarația lui, H.Truman spune: ,,Majestatea Sa Regele Mihai I al României a dat dovadă de un comportament excepțional de merituos în exercitarea unui serviciu remarcabil pentru cauza Națiunilor Aliate în lupta lor împotriva Germaniei hitleriste”, menționând apoi : ,,Prin judecata lui superioară, prin îndrăzneala acțiunii sale și prin înaltul caracter al conducerii sale, Regele Mihai I a avut o contribuție extraordinară la cauza libertății și democrației".

Dar ca să revin acum la a doua vizită a suveranului în SUA, cea din 1956 , Majestatea Sa s-a întâlnit mai întâi cu membri Comitetului Național Român (CNR), care sub auspiciile regelui, reprezenta poporul român captiv. La dorința expresă a regelui, acest comitet era format numai din reprezentanți în exil ai principalelor partide democrate politice din țară, desființate de regimul comunist. Între aceștia voi menționa în afară de Constantin Vișoianu, pe profesorul Augustin Popa, pe omul politic Cornel Bianu (PNȚ aripa Iuliu Maniu), Mihai Rautu (PNL Brătianu ), Iancu Zisu ( Partidul Social Democrat –Titel Petrescu, aripa care nu s-a alăturat alianței cu Partidul Comunist ). CNR făcea parte din Adunarea Națiunilor Europene Captive (ANEC) alături de comitelele naționale. ANEC era alcătuită din delegați numiți de Comitetele Naționale ale exilaților din țările blocului comunist european: Albania, Bulgaria, Cehoslovacia, Estonia, Letonia, Lituania, Polonia, România și Ungaria și reprezenta toate aceste comitete în fața autorităților și a diverselor formațiuni politice din SUA. Secretar general era diplomatul român Brutus Costea.

La această conferință, sub președenția Regelui României s-au discutat diverse probleme privind situația politică a țărilor est-europene, apoi a avut loc o scurtă conferință de presă la care au fost prezenți subsemnatul, reprezentând Vocea Americii, și Pascal Valahu, reprezentând Radio Europa liberă de abia înființată, și omul de afaceri Mihai (Milică) Marinescu.

De la bunul și regretatul meu prieten Mircea Ionnițiu, fost secretar particular al regelui, am aflat că administrația americană ar fi fost interesată la un moment dat în a-l invita pe suveran să se stabilească în SUA cu famlia, pentru a fi astfel-susținea Washington-ul, cât mai aproape de CNR și celelalte organizații est europene în exil în America. Tot Mircea Ionnițiu mi-a spus că regele a declinat îndemnul, dorind să-și păstreze locuința din Elveția și astfel totala sa independență. De la Mircea Ionnițiu am mai aflat că Regele, în eforturile sale de a-și întreține familia a lucrat câtva timp la cunoscuta companie aeriană "Lear Jeats and Co" cu sediul central la Geneva și tot el mi-a spus că regele și-ar fi dat demisia din aceleași motive de independență politică atunci când compania ar fi intrat în contact cu Uniunea Sovietică.

Inainte de apleca de la Washington, regele a acodat un interviu unui ziarist american, care s-a încheiat foarte ciudat!

După ce, în cursul convorbirii, ziaristul a vrut să afle despre situația politică din România și felul în care a avut loc abdicarea acestuia, a încheiat, conducându-l politicos până la ușă cu cuvintele redate aproximativ : ,,Majestatea Voastră trebuie că se simte bucuroasă că se poate duce acum la ambasada țării sale din Washington, în mjlocul compatrioților săi?!,,.

Șerban Vălimărescu, un alt prieten al meu, care a fost prezent la interviu și care mi -a povestit această întâmplare, mi-a spus că Regele a păstrat o față serioasă, neclintită, fără niciun zâmbet, însă lui Șerban Vălimărescu i-a venit să intre în pământ; adică onorabilul jurnalist nici măcar după convorbirea cu Regele nu știa că ambasada României din Washington era reprezentanța diplomatică a regimului comunist! Gafă! Dar…am mai văzut oameni politici și miniștri care au confundat capitala României cu Budapeasta!

Însă, doresc să închei pe o notă frumoasă: în seara dinaintea plecării regelui din Washington, pe care l-am condus de altfel pe toată durata vizitei Sale, l-am condus de data aceasta împreună cu fostul consul al Palatului Regal pe vremea monarhiei, Naum Ionescu (care lucra pe vremea aceea la Vocea Americii ), la hotelul de lux Waldorf- Astoria din centrul New York-ului.

La intrare se găsea directorul hotelului unde a locuit Majestatea Sa pe durata vizitei la NewYork. Urându-i: ,, Bine ați venit”, directorul hotelului i-a spus că i-a pregătit o masă separată în Clubul hotelului. Regele i-a mulțumit, dar a zis că se simte obosit și preferă o cină modestă în cameră. Naum și cu mine l-am condus pe rege în suita sa și apoi am stat puțin de vorbă împreună.

Înainte de ne retrage, am auzit un ciocănit la ușă- era valetul care pe o masă cu rotile îi aducea Regelui cina dorită. Astfel a intrat în cameră un barbat de vreo 35-40 de ani, chipeș, care, luând poziție de drepți, a bătut din călcâie și s-a prezentat într-o română impecabilă: Majestate, să trăiți, sunt sergentul Ion Bogdan care a făcut parte din Regimentul de Gardă al Majestății Voastre. Regele și noi doi am rămas uimiți, iar regele s-a dus la el, i-a strâns mâna fostului său ostaș, după care s-a intreținut cu acest fost ostaș, acum exilat ca și el. După aceea, valetul luând aceeași poziție de drepți, el, sergentul, ostașul , valetul, exilatul Ion Bogdan a cerut voie Majestății Sale să se retragă. Încă o strângere de mână și încă o vibrație puternică românească în inima Majestății Sale - și în ale noastre. Momente de neuitat…

.

...

Opinia dvs.

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG