Sigur, Guvernul are un prim ministru, pe Viorică Dăncilă. Dar ce știe sărmana femeie, pusă acolo doar pentru că este neconflictuală. Așa că pe capul lui stă și măgăreața guvernării. Și dacă ar fi numai astea! Deasupra celui mai împovărat cap din țara asta mai stă și ditamai sabia lui Damocles. Și pe ea pușcărie scrie. Și ar fi atât de simplu să scape dacă ministrul justiției, Tudorel Toader, ar da odată ordonanța aia de urgență care să-l scape de griji. Dar Tudorel, nu și nu, că „în lipsa urgenţei, nu poate fi adoptată o Ordonanţă de Urgenţă!". Și dacă nici iminenta amenințare ca întâiul om al țării să intre la închisoare nu este o urgență, atunci ce mai este o urgență?
Și ca și cum toate acestea n-ar fi de ajuns, nori negri se arată dinspre Bruxelles. PSD este amenințat cu excluderea din familia partidelor socialiste europene dacă va continua să nu respecte normele statului de drept. Mai grav, din același motiv, nerespectarea normelor statului de drept, România este amenințată cu suspendarea dreptului său de vot în Consiliul UE, organism în care cei 28 de membri definitivează legislaţia europeană.
Evident, Liviu Dragnea a trecut la contraatac, deocamdată din vorbe și, tot deocamdată, la televiziunile prietene. De vină sunt numai și numai multinaționalele, care vor „să profite de această țară”, „să se dezvolte în detrimentul companiilor noastre”. Dar multinaționalele se izbesc de o „coaliție românească, pentru care cuvântul patriotism nu este un moft”. Iar vârful de lance al acestui patriotism este el, Liviu Dragnea, și „eu voi fi ținta principală, pentru că îmi iubesc țara”. Și el, Supremul, a încheiat cu o tiradă împotriva „coloniștilor” care vin peste noi sub pretextul că vor să aducă democrația și civilizația, dar ne vor doar resursele. „PSD e în realitate în Opoziție, în Opoziție cu toți străinii care ne atacă”, a pus punct, apoteotic, El lider maximo!
Dar nu mai înainte de a-și fi plecat capul pe umărul împovărat al românului. Care o duce bine, tot mai bine și mai bine. Ca urmare a creșterii salariilor și pensiilor, „românul călătorește tot mai mult și iese tot mai des la restaurant, fapt care atestă că românii au tot mai mulți bani”. De unde știe Liviu Dragnea chestiile astea? Cum de unde? De la mătușile lui Codrin Ștefănescu, care acum ies mereu la restaurant și spun că nu le mai e frică pentru ziua de mâine și nu mai sunt nevoite să aleagă între „medicamente și pastile”.
Ei, și după ce le-ai rezolvat pe toate, aproape, pentru că nu-i ușor, sigur că simți nevoia să mai ieși și la aer proaspăt. Și unde e aerul mai curat decât pe câmpiile mănoase și atât de înfloritoare ale patriei? Îl iei cu tine și pe Petre Daea, cu privirea lui de cocker credincios, și te scufunzi în succesele agriculturii românești. Ce destindere mai mare decât să pipăi ici un ardei gras, dincolo să miroși o legătură cu ceapă, iar mai încolo să-ți scufunzi mustața în parfumul unei legături de pătrunjel. Și vor urma, desigur, usturoiul, prazul, mărarul, leușteanul, tarhonul. Ce poate fi mai îmbătător decât o roșie, un castravete, o ridiche, românești toate, gustate în fața camerelor pofticioase ale televiziunilor. Și după o gustare la botul calului, că o legumă românească bună nu merge fără niște jumărele și o tărie, ești numai bun să-i bagi în sperieți pe cei care nu sunt în stare să oprească importurile de legume și fructe „de contrabandă”.
„Dacă nu vor fi în stare să analizeze fiecare fruct, legumă care intră în România, să nu mai intre ceva nesănătos, atunci mai bine să plece acasă sau de unde au venit. Trebuie să reușim să nu mai existe în România acest standard dublu: anume roșiile bune se păstrează pentru țările din Vest, iar în România vin roșii proaste și nesănătoase”, a zis Liviu Dragnea transpirat tot de atâta efort agrar și intelectual.
Că de aia n-avem noi roșii bune. Roșiile bune se păstrează pentru țările din Vest! Și atunci când vom mânca numai roșiile cele bune, românești, uitându-ne cu scârbă la cele proaste, din vest, ne vom sufleca mânecile și vom cânta „mulțumim din inimă, conducător iubit!” Că bine le zici! Cu făcutul e mai greu. Dar să nu ne grăbim! Ce, dau turcii peste noi?
