Călin Popescu Tăriceanu este „politicianul”, politician între ghilimele și între paranteze, desigur, cu cel mai acut simț al oportunității de pe malurile Dâmboviței. Acest simț l-a făcut să fie mai mereu la guvernare sau aproape de ea în ultimele trei decenii.
Cu orientarea lui în spațiu l-a păcălit până și pe vulpoiul Traian Băsescu, în ciuda bilețelului roz și a blondei lui mesagere. E adevărat, s-a bucurat de concursul stângii post-comuniste, de PSD e vorba. Desigur, PSD puțea a comunism de-ți muta nasul din loc, însă, când e vorba de ciolan, dreptaciul Tăriceanu e în stare să ia duhoarea drept parfum de viorele. Pentru asta și-a făcut partidul preș pentru picioarele PSD-ului. Nu-i mai puțin adevărat, fără sprijinul pe față al PSD-ului, probabil că surogatul lui de partid liberal n-ar fi intrat în parlament. A fost un „gentlemen agreement” între borfași politici, dacă nu dai, nu ai, nu?
Cooperarea a mers târâș-grăpiș până în clipa în care Tăriceanu a întins prea mult coarda. Omul se vrea președinte. Aici PSD a pus piciorul în prag, aiasta nu se poate! Ultimul care a crezut că se poate a fost Crin Antonescu. Și de atunci băiatul a ieșit din politică și trăiește pe plaiuri bruxelléze pe spinarea nevestei. Călin, o idee mai inteligent ca (sic) Crin, n-a riscat ruperea corzii! Dar a descoperit voluptatea opoziției controlate. După ce a fost de acord cu idioțenia numită „taxa pe lăcomie“, omul s-a „răzgândit”. Ori răzgândeala asta seamănă un pic cu o luare de distanță nu doar față de frumosul Orlando, dar și față de guvernul Dăncilă. Enervant pentru PSD. Ei, și după ce l-a pus la punct pe Orlando, cine se întâlneşte cu patronatele din energie şi discută cu şefii băncilor comerciale pentru a le asculta ofurile referitoare la Ordonanţa 114? Tăriceanu! Mai mult, vrea modificarea ordonanței, mai exact prevederile din zona energiei, măsură despre care Liviu Dragnea nu vrea să audă. Și mai enervant.
Astfel, coarda Tăriceanu crede că împușcă doi iepuri dintr-un foc. Pare independent față de PSD și chiar un candidat credibil la președinție. Și dacă mai are și norocul să între în turul doi, cine ar fi silit să-l sprijine pe Tăriceanu? Evident, Dragnea și ai lui.
Însă pentru acest caz și mai enervant, PSD are deja o soluție. Fuduliile lui Tăriceanu sunt în sertarul pe care îl manipulează numai Dragnea și băieții lui. Este vorba de ridicarea imunității cerută de DNA în dosarul în care liderul ALDE este suspectat că a luat 800.000 de euro, o mită mică, dar vioaie. Evident, e greu de crezut că ALDE va vota vreodată cot la cot cu opoziția o moțiune de cenzură împotriva guvernului Dăncilă și la fel de greu de crezut este ca PSD să voteze pentru ridicarea imunității lui Tăriceanu. În fond, Tăriceanu și Dragnea sunt ca „doi brazi într-o tulpină”, însă amândoi sunt siliți să se țină sub strictă supraveghere.
În fine, Tăriceanu mai are o problemă. Din cauza anturajului, mai bine zis a cârdășiei cu PSD, e văzut de frații de la Bruxelles ca unul care susține subordonarea justiției și că are un discurs populist antieuropean. Or, liderii grupului Alianţa Liberalilor şi Democraţilor pentru Europa de la Bruxelles sunt categorici: „Partidul ALDE discută intens perspectiva continuării cooperării cu dvs. și cu partidul dvs. Continuarea actualei abordări și ignorarea pe mai departe a angajamentelor luate nu pot fi, în opinia noastră, baza pentru cooperarea noastră ulterioară”.
În aceste condiții numai în pielea lui Tăriceanu să nu fii. Orice coardă, oricât de tare, riscă să se rupă.
