Până acum au fost audiați Tudorel Toader, Teodor Meleșcanu, Carmen Dan, Eugen Teodorovici, Petre Daia. Niciunul nu a convins, așa cum nu a convins nici primul ministru, Viorica Dăncila, în discursul inaugural.
Niciunul nu a fost în măsură să probeze că Guvernul de la București era pregătit pentru dificila misiune care îi stă în față. Niciunul dintre cei audiați nu au depășit impresia de vag, de suficiență, de tratare superficială a problemelor și dosarelor de care răspund. În cazul Petre Daia a fost vorba o parodie jalnică și ridicolă, demnă de emisiunea comici vestiți ai ecranului. În cazul justiției, mai mulţi euroaleşi, de la toate grupurile politice, s-au arătat îngrjoraţi faţă de situaţia statului de drept din România, cerându-i lui Tudorel Toader să nu ia nicio măsură care ar legaliza, de fapt, corupţia și i-ar face scăpați pe corupții aflați în funcții înalte de partid și de stat.
Toți miniștrii români se aflau în siajul iritat al unei mai vechi afirmații a primului ministru, Viorica Dăncilă, „n-am venit aici să dau socoteală”. Deși nu de o socoteală era vorba, ci, să zicem, de prezentarea progreselor în diversele etape ale edificării statului de drept.
Și atunci mi-am amintit de luările de poziții a doi euroaleși, una din acest an, cealaltă de anul trecut. Care rezumau bine așteptările Parlamentului European. Primul a fost Guy Verhofstadt, liderul grupului ALDE din Parlamentul European. El a amintit că, în noiembrie trecut, s-a întâlnit cu Liviu Dragnea și că acesta „a apărat atitudinea guvernului român susţinând că «statul de drept este o chestiune secundară». Ei bine, multe lucruri sunt secundare în Europa, este adevărat, dar în niciun caz statul de drept”. Și a mai vorbit despre promisiunile neținute, de atracția pentru practicile greşite ale lui Orban şi Kaczynski și de plănuita „lege care să garanteze amnistia în corupţie, astfel încât cel mai mare peşte să nu fie la îndemâna curţilor de justiţie”.
Al doilea europarlamentar care s-a adresat direct primului ministru al guvernului României este spaniolul Esteban González Pons, care a spus textual: „Nu putem înțelege reacția extremă a autorităților din țara dvs în acea zi tragică de 10 august, când mii de români veniți din diaspora încercau doar să fie auziți. Nu putem înțelege tăcerea și complicitatea celor care sunt îngrijorați de statul de drept în unele țări și nu în altele. Desigur, dvs puteți ignora criticile noastre, dar nu ar trebui niciodată să ignorați vocea poporului dvs. Românii au votat pentru libertate, au învins dictatura și au construit o democrație. Ei sunt un popor curajos si decent, doamna premier, iar dvs îi ignorați.” După care a adăugat: „Spuneți-mi de ce nu vreți să vă ascultați poporul? Spuneți-mi ce interese ascunse colcăie în spatele Guvernului dumneavoastră? Acest Parlament vrea să ştie aceste lucruri. Ascultaţi-vă poporul, românii vor doar transparenţă şi integritate”.
Rămâne un mister cum de doleanțele românilor sunt mai bine cunoscute și înțelese de Parlamentul UE și atât de ignorate de Parlamentul și de Guvernul de la București.
Dar asta-i cam demultișor poveste!
