5 septembrie 1981
Editorialul pornește de la pretextul pericolului legionar utilizat de propaganda ceaușistă pentru a evoca situația a doi opozanți ai regimului, preotul Gheorghe Calciu-Dumitreasa și doctorul Ionel Cană.
„Una din premizele care stau la baza ideologiei conducerii Partidului Comunist Român este că nimeni din cei care se opun politicii ei dezastruoase nu poate fi bine intenționat și patriot. Singurul patriot este dl Ceaușescu alături, cu oarecare îngăduință, de toți cei are îl aplaudă și îl aprobă necondiționat. Dacă cumva nu ești de acord cu politica sa, dacă ai vrea să faci ceva ce el nu permite, ca, de pildă, să creezi un Sindicat Liber în România, să vorbești liber, să te rogi lui Dumnezeu liber și așa mai departe - trebuie să ți se găsească neapărat nod în papură. Ești imediat făcut agent sovietic, legionar agent sionist sau, pur și simplu, nebun, câteodată chiar toate laolaltă. În orice caz, nu poți fi om cinstit și patriot, dacă nu ești sută la sută de acord cu cel mai iubit fiu al poporului, cu dl Ceaușescu. Trebuie să ți se lege numaidecât o tinichea de coadă, să ți se atribuie sentimente fasciste, pro-sovietice și alte etichete similare.
Nimic nu e mai comic în tot acest circ decât gogorița cu legionarii. Partidul Legionar - care, în orice caz, se bucura de mai mult sprijin în România înainte de război decât Partidul Comunist și din care, de altfel, partidul Ceaușescu și-a recrutat mulți membri -, Partidul Legionar a fost interzis de mareșalul Antonescu în anul 1941. De atunci și pana astăzi, acest partid nu mai există, tot așa cum nu mai există Partid Național-Țărănesc sau Liberal, cu singura diferență că aceste din urmă au fost interzise mai târziu. În consecință, dacă presupunem că cei mai tineri legionari aveau în 1941 - 20 de ani, aceștia au astăzi 60 de ani. Cu alte cuvine, poți să cauți astăzi cu lumânarea legionari sub 60 de ani și nu ai să-i găsești nicăieri pe glob, cu atât mai puțin în România, unde cei care nu au avut spiritul prevăzător de a se înscrie în Partidul Comunist - au lâncezit prin închisori și sunt mai numeroși prin cimitire decât printre cei vii.
În aceste împrejurări (când nu ai găsești decât foarte puțini legionari în lume și toți peste vârsta de 60 de ani - vârsta amintirilor, a nostalgiilor, dar în niciun caz a acțiunii), în aceste împrejurări, dl Ceaușescu cu propaganda sa redescoperă pericolul legionar. Bineînțeles că nu deranjează foștii legionari, care se mai plimbă din când în când prin România, cum ar fi: dl Drăgan, dl Țincoca și atâția alții. Dacă dau note bune regimului dlui Ceaușescu - sunt bineveniți, îmbrățișați și primiți chiar câte o dată la palatul regal. Că au fost o dată legionari nu deranjează absolut pe nimeni.
Dacă cumva e vorba, însă, de preotul Gheorghe Calciu-Dumitreasa, care, fără dovezi prea convingătoare, a fost calificat drept legionar de regimul dlui Ceaușescu, atunci – păzea, fiindcă toată țară e în primejdie de pe urma acestui periculos fascist! Armata, Securitatea, Miliția - toți tremură în fața preotului Gheorghe Calciu-Dumitreasa, tot aparatul de propagandă al dlui Ceaușescu, care îl costă anual sume astronomice nu face două parale față de puterea de convingere a preotului Calciu-Dumitreasa.
Realitatea este că dlui Ceaușescu nu-i este deloc frică de legionari. Știe și el foarte bine că nu se prea găsesc mai tineri decât el și că nu constituie primejdie pentru țara românească și cu atât mai puțin pentru regimul său. Nu există absolut nicio dovadă că preotul Gheorghe Calciu-Dumitreasa ar fi încercat să răspândească idei fasciste în România. Predicile sale ținute nu mult înainte de arestarea sa la București nu au nimic anti-democratic în ele. Dimpotrivă, el a luptat pentru libertatea religiei și dacă într-adevăr a avut de a face cu Sindicatul Liber al Oamenilor Muncii, atunci a susținut dreptul de liberă asociere a muncitorilor. Au devenit oare libertatea religioasă și libertatea muncitorilor principii fasciste sau legionare pentru dl Ceaușescu?
Avem, din fericire, unele vești proaspete despre preotul Gheorghe Calciu-Dumitreasa și despre cei doi principali întemeietori ai Sindicatul Liber al Oamenilor Muncii: dl Ionel Cană și dl Gheorghe Brașoveanu. Dl Ionel Cană a fost arestat și condamnat , după cum știți, pentru activitatea sa de organizator al Sindicatul Liber al Oamenilor Muncii. Ulterior, a fost pus în libertate, împreună cu dl Brașoveanu, după ce amândoi au fost forțați să dea declarații în închisoare, regretând cele făcute. Dumneavoastră, ca și noi, cunoașteți forte bine valoarea acestor scrisori de regret, scrise în închisoare sub presiunea organelor de represiune. De la punerea sa în libertate este urmărit la tot pasul de agenții Securității române. Telefonul său este supravegheat în permanență, pe strada este urmărit de securiști și i se interzic toate conversațiile cu tovarășii săi de luptă.
La fel ca dl Calciu-Dumitreasa, doctorul Cană nu are în momentul de față dreptul de a se angaja în activități sindicale. Întâmplător, doctorul Cană nu a fost făcut nici legionar, nici agent sovietic și nici agent sionist. In cazul sau s-a găsit o eticheta mai convenabilă: „Doctorul Cană, spune regimul dlui Ceaușescu, e nebun!” Ce om în toate mințile, la urma urmelor s-ar putea împotrivi politicii dlui Ceaușescu? Doctorul Cană e nebun și, deci un om bun de Mărcuța a putut ani de zile să se îngrijească de bolnavi.
Doctorul Cană e hotărât să emigreze în Statele Unite. Încă în martie, anul acesta, a completat formalitățile de emigrare, dar autoritățile îl împiedică, din motive politice, să părăsească țara. E oare prea mult de sperat că, la această oră târzie, regimul dlui Ceaușescu îi va permite doctorului Cană să părăsească România? Gândiți-vă câți bani s-ar economisi prin plecare doctorului Cană! Câți tovarăși de la Securitate ar fi eliberați pentru munci mai utile!
Și mai tragică este soarta părintelui Gheorghe Calciu-Dumitreasa, care continuă să fie ținut în închisoare fiindcă, cu integritate și eroism, refuza să semneze o scrisoare de regrete și o cerere de iertare adresată șefului statului. În închisoare, părintele Gheorghe Calciu-Dumitreasa a declarat greva foamei, întreruptă cu forța, fiind alimentat pe căi artificiale. Soția preotului Calciu-Dumitreasa se află în aceeași situație ca și doctorul Cană: urmărită în permanenta de Securitate și împiedicată să comunice cu alți oameni. Într-o țară în care, atunci când e vorba de interesele și puterea conducerii partidului, legile nu au nici cea mai mică valoare, se face caz de formalitatea iscălirii unui apel de clemență, unei scrisori de regret... ce valoare poate să aibă o asemenea scrisoare?
Dl Paul Goma, înainte de a fi arestat, scrisese o scrisoare în care retrăgea dinainte orice mărturisire sau declarație care i-ar fi putut fi smulsă în închisoare. A doua zi după ce această scrisoare a fost citită la postul nostru de radio, securistul care îl ancheta, de altfel, cu destul bun simț: „Dle Goma, se pare că ne pierdem timpul aici amândoi!”
Securistul avea perfectă dreptate. În cazul preotului Gheorghe Calciu-Dumitreasa și al doctorului Ionel Cană nu e vorba numai de pierderea de timp a Securității. E vorba, în primul rând, de pierderea de prestigiu a regimului dlui Ceaușescu, despre care e foarte greu să mai găsești în ultimul timp un cuvânt bun în presa străină.
Punerea în libertate a preotului Calciu-Dumitreasa și pașaportului pe care îl așteaptă dl Ionel Cană ar putea provoca primele comentarii favorabile la adresa dlui Ceaușescu apărute de câtăva vreme încoace în presa occidentală. Aceasta, cu condiția că pe dl Ceaușescu să îl mai intereseze, la ora această, ce scrie presa occidentală despre regimul domniei sale.”
(Textul integral al editorialului a fost publicat în vol. Noël Bernard, Aici e Radio Europa Liberă, Ion Dumitru Verlag, München, 1982 și ed. 2-a, Editura Tinerama, 1991. Arhivă sonoră păstrată în arhiva și prin curtoazia dnei Ioana Măgură-Bernard. Tape Radio Europa Liberă: A 48230; transcriere Diana Benea).
Facebook Forum