Linkuri accesibilitate

Nocciola Day, o toaletă din aur și fotbalul lui Bolsonaro. Revista presei internaționale


Începe cea mai densă săptămână a acestui an, cu alegerile din Marea Britanie joi, 12 decembrie – summitul UE dedicat acestora pe 12-13 la Bruxelles și, astăzi, summitul UE – Rusia, despre Ucraina, la Paris, în formatul «Normandia».

Iar miercuri, 11 decembrie, Comisia Europeană își va prezenta la Bruxelles acel mult așteptat Green Deal, concretizând ambițiile ecologice ale UE, și există riscul ca agenda să nu fie cîtuși de puțin revoluționară.

Săptămâna vine apoi după summitul NATO de la Londra, unde Donald Trump, preocupat de grava criză politică de acasă, a plecat mai repede, părăsind Londra înaintea încheierii summitului care a marcat împlinirea a 70 de ani de la fondarea alianței militare occidentale și denunțând « ipocrizia » lui Justin Trudeau al Canadei.

Politico scrie că un politician știe că a intrat în zeitgeist atunci când i se dedică un show în emisiunea cult “Saturday Night Live”. E ceea ce s-a întâmplat cu Trump, când în ultimul episod al emisiunii un grup de actori i-au imitat pe liderii Franței, Canadei și Marii Britanii râzând de el pe la spate la summitul NATO.

Washington Post estimează că Trump nu mai are vreme să rezolve toate conflictele și contradicțiile din jurul lui și că el este deja depășit de actualitate. Astfel, ieri, duminică, Coreea de Nord a efectuat un alt test nuclear militar, pe care guvernul îl califică, potrivit cotidianului dușmănit de Trump, ca fiind un “very important test”.

La Londra, The Guardian scrie că rezultatul confruntării cu Occidentul ar putea fi distrugător și că este nevoie de eforturi internaționale sporite, în special din partea SUA.

Ucraina în formatul « Normandia », fără plaje

Toți ochii sunt însă astăzi pe Paris, unde Macron îi primește pe Putin, Merkel și Zelenski pentru convorbiri despre criza Rusia-Ucraina în formatul « Normandia », numit așa pentru că a fost decis în iunie 2014, la aniversarea debarcării aliate în Normandia, Franța, în 1944.

Miza este foarte mare, mai ales acum că procurorii germani spun că au dovezi clare că Rusia a organizat asasinarea unui lider cecen în luna august anul acesta, în Berlin, în plină zi, într-un parc din centrul orașului.

Ucraina – Rusia: dezgheț la vârf este titlul din Libération. Cotidianul stângii intelectuale pariziene amintește că negocierile în legătură cu războiul din Donbas, în estul Ucrainei, sunt înghețate de trei ani și că Putin se întâlnește astăzi pentru prima oară cu Zelenski. Tot Libération mai scrie însă că nu se așteaptă vreun mare rezultat și că întâlnirea este mai degrabă simbolică.

Le Figaro scrie chiar că simplul fapt că reuniunea are loc este deja un succes.

La Moscova, cotidianul Kremlinului, Rossiiskaia Gazeta, insistă asupra preferinței Rusiei pentru aşa-numita 'formulă Steinmeier' de rezolvare a conflictului din Donbas, propusă de actualul preşedinte al Germaniei, Frank-Walter Steinmeier, pe când era ministru de interne, care prevede retragerea forţelor de ambele părţi de pe linia de contact, desfăşurarea de alegeri în regiunile separatiste şi acordarea ulterioară a unui statut special pentru acestea.

Nocciola Day

In Italia, duminică 8 decembrie a fost aproape o sărbătoare națională: Nocciola Day, Ziua Alunei, acest ingredient fundamental din Nutella.

La Repubblica prezintă o carte ieșită cu această ocazie, carte care revelează toate secretele folosirii alunelor în mâncăruri și în dulciuri. Italienii iau în serios alunele pe cât iau și fotbalul, iar o întreagă dezbatere națională a fost declanșată de liderul dreptei Matteo Salvini, care a țipat retoric: "Basta Nutella, ci sono le nocciole turche". (-- Ne-am săturat de Nutella, e făcută cu alune turcești.)

Salvini a făcut un serios caz de lezare a mândriei naționale de faptul că acest ingredient italian fundamental: alunele, poate proveni din import. Se vede că nu știe cum s-au resemnat românii cu faptul că ingredientul național care e usturoiul din mujdei poate proveni tot din import.

Banana Trump și fotbalul lui Bolsonaro

Le Monde scrie despre acea banană lipită cu scotch pe un perete și prezentată drept operă de artă, care a fost vândută cu 120.000 de dolari și care tocmai a fost mâncată de un alt artist.,

În realitate, cum știm, bananele se învechesc și putrezesc. Așa că banana aceea la 120.000 de dolari, lipită pe un perete cu bandă adezivă, a fost de înlocuită cu alta, iar cea care figurase în presa din toată lumea a fost mâncată. Amploaiații muzeului s-au prefăcut că nu protestează, arătând că cineva a pregătit bine gestul publicitar.

Despre autorul farsei cu banana, Maurizio Cattelan, aflăm că a mai creat, de pildă, America, obiect expus în 2016 la muzeul Guggenheim din New York, și anume replica unui model de toaletă fabricată în statul SUA Wisconsin de uzinele Kohler & Co.

Toaleta era funcțională și putea fi folosită de vizitatori, specificul ei fiind că este din aur de 18 carate.

Ei bine, acea toaletă, care era prezentată ca un gest anti-Trump, a fost furată anul acesta în luna septembrie de la o expoziție din palatul Blenheim, lângă Oxford. Până acum, opera de artă nu a fost regăsită. Când Scotland Yardul va pune însă mâna pe ei și pe capodopera furată, vandalul care a mâncat banana va putea să meargă acolo și să se slobozească fără teamă, golindu-și măruntaiele. Suprema eleganță, scrie Le Monde, ar fi acum ca el să se șteargă cu certificatul de autenticitate, dar cum acesta e lucrul care dă garanția operei, ne putem spune că la 120.000 dolari foaia, hârtia de toaletă e cam scumpă.

Le Monde nu face vreun joc de cuvinte cu banana ca denumire a unei coafuri fanteziste, dar în franceză “une banane” este genul de coafură cu meșă cum poartă Trump. E revelator așadar că același artist care se afla în spatele gestului de protest anti-Trump cu toaleta din aur ne-a oferit o banană ca simbol al vidului conceptual.

Le Monde mai informează, amestecând aici fotbalul și politica, despre cum în Brazilia, Jair Bolsonaro, care se străduie, ca orice dictator, să-și asocieze numele cu cel al fotbalului, acel « futebol » care e o religie națională pentru brazilieni, a comis, se pare, o eroare strategică, abandonându-și clubul tradițional, Palmeiras, club său « de inimă », pentru Flamengo, noul club la modă. Asta reprezintă o mare trădare pentru mulți fani.

Pentru un jurnalist care urăște fotbalul, cum am mai scris, ar putea părea ciudat că scrie despre clubul de « futebol » al lui Bolsonaro. A detesta radical si iremediabil fotbalul poate fi, pentru un ziarist, un impediment profesional mai mare decât a avea un ochi care curge, sau cine stie ce tic dizgrațios.

A nu ști sa vorbești despre fotbal – sau sport in general – te privează de o unealta de lucru extrem de bine rodata: mica conversație de dinaintea interviului, in care trebuie găsit un discurs comun cu politicianul, artistul, criminalul, ba chiar si cu modista cu gura in microfon…Până si răposații Geremek si Havel se lansau in discuții despre fotbal cu jurnalistul inainte de interviu.

La fel, de câte ori a fost câte un meci Germania-Franța, cuplurile Mitterrand-Kohl și Macron-Merkel au anunțat întotdeauna presei, lăsându-se fotografiați, că ei privesc împreună respectivul meci. A privi împreună un meci e de altfel ceea ce lipsește de pe meniul summitului de astăzi despre Ucraina din Paris.

Dar pentru un jurnalist care face zilnic revista presei, toate temele sunt echivalente. Am fost interpelat de câteva ori de cititori care mi-au reproșat cutare sau cutare titlu sau opinie, arătând că nu pricep că diferitele exprimării și opinii ale zilei adunate aici nu sunt ale ziaristului care face revista presei.

O să fie așadar interesant de văzut ce se va întâmpla, în caz de deces important, când voi prezenta rubrica funerară, o poveste cu un « obit ».

Facebook Forum

VIDEO

Mașinării uriașe caută cele mai mici particule ale universului
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:02:43 0:00
XS
SM
MD
LG