Linkuri accesibilitate

„Nu avem nimic cu romii sau evreii. Dar cererea e mare”. România discriminatorie într-un banc trist


Guvernul dezbate în ședința de miercuri un memorandum privind eliminarea discriminării rasiale. Au trecut zece ani de la ultima raportare, iar statul român a depășit cu șapte ani termenul-limită la care trebuia să facă o nouă analiză.

Memorandumul cu tema „Transmiterea Raportului național periodic privind implementarea Convenției internaționale pentru eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială” ajunge, în sfârșit, pe masa Guvernului, pentru dezbateri.

Raportul de peste o sută de pagini, transmis redacției Europa Liberă de surse apropiate dosarului, trebuie să arate organismelor internaționale măsurile luate pentru punerea în practică a Convenției și progresul făcut de statele membre în privința eliminării discriminării rasiale. Recomandarea Convenției din 2010, în urma raportului analizat atunci, a fost ca România să prezinte un nou raport în data de 15 octombrie 2013, pentru a răspunde celor 14 recomandări. România a răspuns, în cele din urmă, cu un raport nou în Ajunul Crăciunului lui 2020.

Raportul, pe masa Guvernului după șapte ani de întârziere

Raportul ajuns miercuri pe masa guvernului poate fi consultat mai jos:

Raportul României antidiscriminare

Raportul întârziat al României acoperă anii 2010-2018 și include modificările legislative, politicile publice, precum și programele desfășurate de stat în colaborare cu organizații neguvernamentale, pentru combaterea discriminării în mai multe domenii: de la justiție și locuințe sociale la accesul gratuit la educație și protecția autorităților. Documentul prezintă și mijloacele penale de combatere a discriminării în aceeași perioadă.

Raportul la care au contribuit Ministerul Justiției, Ministerul de Interne, Consiliul Național de Combatere a Discriminării (CNCD), Parchete și alte instituții-cheie ale statului sintetizează strategiile desfășurate în cei opt ani, menite să evalueze impactul crizei economice asupra populațiilor vulnerabile, dar totodată să prevină și să combată discriminarea rasială, de gen, financiară, educațională, juridică sau orice tip de discriminare care poate să apară la nivelul societății, în special asupra persoanelor de etnie romă, refugiaților sau imigranților.

Proiectele menționate în raport - multe dintre ele realizate de ONG-uri în colaborare cu instituții ale statului - vor să arate pașii pe care România i-a făcut, în decursul acestor ani, pentru incluziune și dezvoltare socială, combaterea discriminării și accesul la educație și locuințe.

În perioada 2012-2018, CNCD a aplicat doar 10 sancțiuni pentru afirmații discriminatorii făcute de jurnaliști. În 2011-2018, același organism a sancționat doar 12 afirmații ale politicienilor.

România a făcut progrese în ultimul deceniu, dar s-a și poticnit în judecarea unor spețe, după cum explică acum, la Europa Liberă, președintele CNCD, Csaba Asztalos.

“No data, no progress”: Cum răspunde România discriminării rasiale

Csaba Asztalos: ”Ministerul de Externe decide forma finală a Raportului. Nouă ne-au solicitat să-l coordonăm. Fiecare raport trebuie să răspundă unui set de recomandări. Fiecare stat care raportează la Organizația Națiunilor Unite și a ratificat această Convenție primește o serie de recomandări, la evaluarea periodică. Iar în perioada următoare țara respectivă trebuie să arate că a implementat acele recomandări, respectiv că a implementat Convenția. Așadar are două părți un astfel de raport.”

Europa Liberă: Ce a făcut România în ultimii zece ani, de la precedenta raportare?

Csaba Asztalos: ”Eu consider că au fost progrese în România. Ceea ce nu înseamnă că nu sunt provocări sau că nu am avut incidente în acest domeniu al combaterii tuturor formelor de discriminală rasială. E inclusă discriminarea pe criterii de religie, de exemplu. Nu e doar elementul rasial. Întotdeauna am considerat că raportarea trebuie să fie onestă, pentru că fiecare stat din lume se confruntă cu asemenea provocări. România a arătat că are instituții și o Justiție funcționale, pentru că sunt hotărâri judecătorești prin care se sancționează astfel de comportamente.”

Europa Liberă: Concret însă. Ce anume a implementat deja România și unde trebuie să lucreze în continuare?

Csaba Asztalos: ”În primul rând, România are un sistem de colectare de date acum. Pentru a putea evalua corect ai nevoie să colectezi date. România a început să o facă, prin instituțiile specifice și nu numai. De exemplu, date statistice în zona de Educație privind drepturile minorităților naționale. Sau dacă vorbim de cazuri: câte cazuri au fost de discriminre pe un criteriu sau altul. Cum s-au soluționat. Ce măsuri s-au aplicat față de o minoritate sau alta. De exemplu, locurile speciale pentru elevii care provin dintr-o anumită minoritate. Dacă am avut infracțiuni motivate de ură. Aici chiar am avut o problemă reală în România, pentru că nu colectam date. Și am început să o facem în ultimii trei ani, prin măsuri clare în cadrul puterii judecătorești. În softul prin care se încadrează o faptă s-a introdus un element prin care se evidențiază infracțiunile motivate de ură, pe un criteriu sau altul. Nu spun că suntem perfecți, dar am început să gândim altfel. Știți cum se spune, “no data, no progress”.

Desigur, rămân probleme. Discursul de ură sau discriminatoriu în zona publică. Încă nu avem o lege privind statutul minorităților naționale, deși din 2003 Constituția ne obligă să avem o astfel de lege. Predarea limbii române și gradul de cunoaștere al limbii oficiale a statului din partea unei minorități. Insist pentru ca statul să aplice politici publice pentru îmbunătățirea gradului de cunoaștere a limbii în rândul minorităților. Am văzut că acest lucru apare în programul de guvernre, pentru prima oară în ultimii 30 de ani”.

Europa Liberă: Atunci când ați început să centralizați date referitoare la discursul de ură, știați că România este o țară unde acest fenomen există și are o anumită amploare. Ce vă arată, după trei ani, centralizarea?

Anchetatorii, Poliția și Parchetul, încă nu simt când să califice o faptă ca fiind motivată de ură

Csaba Asztalos: ”Ne arată că încă avem o problemă în ceea ce privește infracțiunile motivate de ură, la nivelul de încadrare și soluționare a lor în instanță. Pentru că infracțiunile motivate de ură apar sub două aspecte. Există o agravantă, de exemplu, un atac asupra cuiva care aparține unei etnii sau alteia. Și, pe de altă parte, avem infracțiunea expresă în ce privește incitarea la discriminare. Aici încă avem probleme. Anchetatorii, Poliția și Parchetul încă nu simt când să califice o faptă ca fiind motivată de ură. Mai repede tind să nu aibă această calificare. De exemplu, tânăra romă reținută și bruscată de paznicii unui hipermarket are un aspect rasial sau e doar o altă formă de faptă penală? Vorbim doar de posibilități. Anchetatorii poate că ar trebui să abordeze și sub acest aspect. Alt exemplu: ce s-a întâmplat la Valea Uzului. Sunt elemente de infracțiuni motivate de ură sau nu? Or, noi vedem și rechizitorii ale procurorilor care arată că nu există gradul de cunoaștere necesar pentru a gestiona infracțiuni legate de ură. Procurorul de caz cercetează infracțiunea de incitare la discriminare ca fiind doar pe anumite criterii: orientare sexuală, dizabilitate. Dar nu și etnic. Ceea ce este foarte straniu, ca să nu spun grav”.

Europa Liberă: Cât de pregătit e statul român în ansamblu pentru ceea ce se întâmplă pe rețelele de socializare?

Csaba Asztalos: ”Am avut o evoluție dinamică și pot să zic pozitivă, pentru că în 2012 instanțele din țară și apoi Înalta Curte de Casație și Justiție au calificat Facebook ca fiind spațiu public, în urma unei hotărâri a CNCD. Și avem și jurisprudență CEDO, ulterioară, privind comentariile la articolele de presă sau alte pagini de Internet. Aici instanțele sunt pregătite, lucrurile funcționează. Pot să vă dau foarte multe exemple de spețe unde nu a fost o problemă”.

Europa Liberă: Dați-mi unul elocvent.

Csaba Asztalos: De exemplu articolul „C***a lui Dragnea”, publicat de Times New Roman. Nu e pe etnie, dar era publicat în online. Sau postarea domnului Tismăneanu. Postările domnului Caramitru. Ale fostului viceprimar din București, Aurelian Bădulescu, homofobe și rasiste. Nenumărate postări despre președintele României, legate de apartenența sa etnică, de grupul etnic german”.

Europa Liberă: Și unde au fost sancționate toate aceste postări?

Csaba Asztalos: ”La CNCD, cu sancțiuni între 5 și 10 mii de lei. Unele au fost soluționate și în instanță, altfele își urmează traseul în instanță”.

Europa Liberă: Cei pe care i-ați enumerat sunt persoane publice. Eu, dacă îmi deschid acum Facebook-ul, găsesc sute de astfel de postări din partea utilizatorilor obișnuiți.

Csaba Asztalos:Acolo unde suntem sesizați sau ne sesizăm sancționăm și persoanele care nu sunt publice. V-am dat exemplele de mai sus pentru că acestea au o vizibilitate mult mai mare. Sunt formatori de opinie. Dar avem și cazuri când suntem sesizați că un membru dintr-o comunitate are postări discriminatorii, fără să fie formator de opinie”.

Europa Liberă: Ce faceți în aceste situații?

Csaba Asztalos: ”Îi amendăm. Dacă își recunoaște fapta, îi dăm un avertisment”.

Europa Liberă: Ce reacție are un utilizator de rând de Facebook atunci când primește un avertisment sau o amendă?

Unii ne atacă și ne reproșează că îi cenzurăm, că suntem comuniști. O fac și formatorii de opinie. Alții învață

Csaba Asztalos:Unii ne atacă și ne reproșează că îi cenzurăm, că suntem comuniști. O fac și formatorii de opinie. Alții învață. Majoritatea nici măcar nu știu că există o astfel de legislație și nu sunt conștienți de ceea ce fac. Până la urmă este tot o formă de educare”.

Europa Liberă: Găsesc pe undeva ironic că discutăm despre implementarea unei Convenții privind eliminarea discriminării rasiale, când la tribuna Parlamentului sau la partidele politice vedem deseori o lejeritate fantastică în a face anumite afirmații în spațiul public. De ce nu se îmbunătățește în România calitatea discursului public?

Csaba Asztalos: ”Vă spun bancul cu reporterul străin care merge în Secuime sau oriunde în România și face un reportaj amplu despre discriminare. “Îi întreabă la bar pe bărbați dacă respectă femeile. Ei spun Da. Apoi îi întreabă: Dar cu romii sunteți bine? Daa, n-avem nimic cu romii, i se răspunde. Și cu evreii? Și cu ei, nu avem nimic cu nimeni. Reporterul trage o concluzie: Să înțeleg că la dvs. nu este misoginism, rasism, antisemitism. La care bărbații răspund: Da,da ,da domnule! Nu este! Dar cererea e foarte mare!”

De asta fac politicienii și parlamentarii afirmații controversate, pentru că speculează prejudecățile și stereotipurile din societate, canalizează tensiunile și doresc să câștige electorat. Suntem în zona unui discurs folosit în bătălia politică și geopolitică, în întreaga lume. Dacă observați, multe coincid cu mesajele Sputnik. Propaganda rusă”.

Europa Liberă: În ritmul acesta, de cât timp mai are nevoie România pentru a implementa până la capăt Convenția privind discriminarea rasială?

Csaba Asztalos: ”De toată viața și încă o zi. Și e valabil pentru orice stat din lume, nu doar pentru România”.

Raportul a fost formulat pe baza informațiilor primite de la Ministerul Muncii, Ministerul Lucrărilor Publice și Administrației Publice, Ministerul de Interne, ministerele Justiției, Educației și Sănătății, Avocatul Poporului, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, Departamentul pentru Relații Interetnice, Consiliul Superior al Magistraturii, Institutul Național al Magistraturii, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Consiliul Național al Audiovizualului, Agenția Națională a Funcționarilor Publici.

Cătălin Drulă despre dependența de gazul rusesc
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:03:26 0:00
XS
SM
MD
LG