Paul Radu este jurnalist, fondator și coordonator al Rise Project și OCCRP.
Știrea că un jurnalist român, co-fondator al unei organizații globale pentru jurnalismul de investigație, a primit premiul Skoll în valoare de 1,5 milioane dolari, a circulat în toată presa din România. E vorba despre Paul Radu care a înființat în 2006, împreună cu Drew Sullivan, Organized Crime and Corruption Reporting Project-OCCRP, precum și Rise Project în România împreună cu gazetari autohtoni. Performanța în jurnalismul de investigație a lui Paul Radu și a echipei sale extinsă pe cinci continente, a produs cutremure în guverne și în companii corupte. Rise Project a dezvăluit afacerile lui Liviu Dragnea din Brazilia, filierele exploatării lemnului, farmaciile-fantomă, afacerile „băieților deștepți” din energie, iar recent, achizițiile suspecte de măști sanitare. Mereu ponderat, avantajat de figura sa de scandinav rătăcit printre români, fostul student la Facultatea de Jurnalistică a UVT din Timișoara cucerește teritorii și prin trainiguri, conferințe, demonstrații, în cea mai dificilă zonă a profesiei, jurnalismul de investigație.Printre multe alte premii, a fost și laureatul Societății Timișoara în orașul studenției sale. Dialogul e realizat pe Zoom în întâmpinarea Zilei Libertății Presei sărbătorită în 3 mai.
Europa Liberă: Ce este acest premiu și ce face OCCRP, în traducere Proiectul pentru Raportarea Crimei Organizate și Corupției, organizația care l-a primit anul acesta?
Paul Radu: „Premiul primit de noi de la Fundația Skoll se acordă pentru antreprenoriat social, iar noi îl vom destina dezvoltării rețelei de jurnalism de investigație pe care am fondat-o acum 14 ani. E voba de OCCRP, rețea pornită din estul Europei, din România și Balcani, ajungând azi una dintre cele mai mari reuniuni de jurnaliști de investigație la nivel global. Banii sunt pentru profesionalizarea acestei rețele. OCCRP a fost fondată de jurnaliști, inițial de mine și de Drew Sullivan, iar noi, neavând la început experiență antreprenorială, am format un board unde am angrenat și oameni de afaceri de nivel european sau chiar global, și încet-încet am început să învățăm și să punem o bază solidă acestei rețele care fusese o rețea informală de schimb de informații jurnalistice. A funcționat bine chiar și informal, am făcut câteva investigații pe crimă organizată în România, în Rusia, în America Latină, în Africa, însă, ca să devii cu adevărat eficient în munca asta, trebuie să ai un plan de dezvoltare. Noi avem acum o strategie pe următorii trei ani, iar strategia va fi ajutată de banii din premiul Fundației Skoll*”.
Europa Liberă: Veți investi banii în investigații și în lărgirea rețelei?
Paul Radu: „Da. Principala noastră ocupație este jurnalismul de investigație transfrontalier în interes public. Criminalitatea organizată operează în multe țări și are rețelele ei și, ca să putem investiga eficient, trebuie să ne organizăm și noi în rețea. Însă rețea nu înseamnă simplu un grup de jurnaliști care schimbă e-mail-uri, fie și în rețea securizată, ci mult mai mult. Înseamnă o bază tehnologică foarte solidă, iar cu grantul Skoll vom putea dezvolta partea de date, unde noi deja am indexat deja 2 tera de date despre companii, despre procese etc., informații foarte importante când începi o cercetare jurnalistică, mai ales că trebuie să urmărești banii. Tehnologia este doar o parte, ea nu poate funcționa fără oameni, adică fără jurnaliști, programatori, hackeri, activiști și oameni angrenați în științele sociale, deci e nevoie de o cooperare între sectoare. Asta încercăm să facem: o platformă în interes public, având la bază toate aceste componente, ceea ce înseamnă o fundație solidă alcătuită din date, instrumentele cu care putem analiza datele și o componentă legală, adică avocați care ne verifică din punct de vedere legal tot ce scriem și ne apără în instanță. Eu am avut până în ianuarie anul acesta un proces dificil în Londra, din care am ieșit foarte bine, însă amenințări, procese, riscul violenței fizice în multe țări unde activăm, din Columbia până în sudul Africii, din Rusia până în SUA, există. Toate acestea ne-au învățat că trebuie să ne construim și noi o cetate care să reziste atacurilor, fiindcă aici se generează informații utile publicului. Din cetatea aceasta au pornit o mulțime de investigații care au dărâmat guverne, care au dus la amenzi foarte mari date unor corporații, sau la alte forme de impact: au fost bănci închise după ce am scris noi că au fost implicate în spălare de bani. Din confiscări și amenzi, s-au recuperat peste 6,5 miliarde dolari, iar peste 400 de corupți au fost investigați, arestați, condamnați în urma anchetelor noastre. Este o muncă făcută cu bani puțini, dar care se multiplică sub efectul bulgărelui de zăpadă, căruia trebuie să îi adaugi mereu straturi noi ca să îi dai dimensiune, pentru a face diferența”.
Europa Liberă: Fiindcă ai fondat în România Rise Project și similar, în Moldova, cum funcționează acestea în rețeaua globală?
Paul Radu: „Rise Project este piatra de temelie în rețeaua mare, jurnaliștii de la Rise participă la toate marile investigații de la OCCRP și totodată beneficiază de informațiile indexate de OCCRP, de experiența din rețea – de exemplu facem auditul de securitate, pentru ca și jurnaliștii români să beneficieze de siguranță când își fac munca online. Rise este un punct unde experimentăm foarte mult, este un fel de laborator pentru OCCRP. Testăm la Rise, vedem ce este eficient cu diverse ipoteze, cu jurnalism de date, cu diverse aplicații și după aceea extindem la întreaga rețea. Rise este un punct de inovație pentru OCCRP. Foarte important este și Rise Moldova, tot parte a OCCRP, oamenii de acolo, din Chișinău, fac o treabă extraordinară.
Radio Europa liberă a preluat zilele acestea de la Rise Project ancheta Felia interlopă în afacerea cu măști. Ați intuit, ați avut un pont?
Noi urmărim achizițiile publice în mod sistematic. Când am văzut numele implicate, ne-am dat seama că e ceva necurat la mijloc. Este și o chestiune de experiență ca numele acelea îți spună ceva. Jurnaliștii tineri cred că poți face jurnalism de investigație doar învățând niște tehnici, instrumente. Ei sunt creativi, însă e ideală combinația cu jurnalistul experimentat, care știe contextul și istoria. Uneori e și norocul, să dai peste o informație pe care o cauți cu multă muncă și deodată îți iese în cale. Am avut o astfel de șansă în cazul Dragnea din Brazilia”.
Europa Liberă: M-aș fi așteptat ca anchetele Rise Project să fie preluate frecvent de presa românească, mai ales că e liber să fie difuzate. Totuși, mass-media de la noi nu se înghesuie să le facă cunoscute. Ai vreo explicație?
Paul Radu: „Răspunsul stă în originea Rise project. Noi de asta am înființat organizația fiindcă nu puteam face jurnalism de investigație cinstit în condiții bune acolo unde lucram în presă. Toți am lucrat în presa mainstream. Eu am lucrat la Evenimentul zilei, la Jurnalul Național, alții au lucrat la posturi de televiziune, dar am simțit că nu ne puteam face treaba cinstit și exclusiv în interes public”.
Europa Liberă: Ce vă împiedica?
Paul Radu: „În anchetele noastre apăreau nume care deveneau tabu, nu aveai voie să le dai publicității, era practic o formă de cenzură. Nu poți să inovezi și să faci investigație cinstită într-o redacție unde jurnaliștii nu sunt respectați, sunt închiși ca într-o cușcă, nu au posibilitatea să experimenteze, să învețe mai mult. De multe ori, în redacțiile din România, ești pus la un birou și din momentul acela lucrezi, alergi, ești jurnalist. Nu ajunge, trebuie tot timpul să urmezi cursuri de perfecționare, să citești, să deprinzi noi unelte, de la tehnologie la hardware, altfel nu poți servi interesul public. Ca să fii eficient în jurnalismul de investigație, trebuie să lucrezi transfrontalier. Doar la nivel local nu e suficient, corupția la nivel înalt se întâmplă peste granițe. Un politician corupt, n-o să depoziteze banii furați în țara sa. Evident, cenzura și lipsa inovației ne-au făcut să înființăm Rise Project și, cred, continuă să existe o rezervă a presei autohtone față de noi. Există și redacții unde se face treabă, dar la noi e o altfel de libertate, nu poate nimeni să ne impună să nu ne atingem de cineva sau de un subiect anume. Chiar dacă vin amenințări, cum a fost în perioada Dragnea, când am fost sub asediu, noi la Rise continuăm să servim interesul public”.
Europa Liberă: Fiindcă a venit vorba de „epoca Dragnea”, s-a pus întrebarea de ce nu ați continuat dezvăluirile în cazul „Valiza”. Ați fost intimidați sau n-ați mai găsit nimic interesant?
Paul Radu: „Orice anchetă se oprește la un moment dat. În valiză era un set consistent de documente, plus un hard disk. Noi am scos informațiile de interes public, care arătau corupția din gruparea TelDrum, Dragnea și alții din jurul său. Am dat mai multe episoade cu informațiile relevante pentru public, dar lumea se așteaptă să publici la nesfârșit. Așa a fost și cu Panama Papers. În momentul în care jurnalistul sapă, realizează că numai anumite informații sunt de interes public, nu tot ce este acolo. Unele nu le poți folosi, fiindcă nu poți să le dovedești. Așa a fost și cu „Valiza”, am exploatat toată informația utilă. Eu cred că a fost un proiect foarte bun”.
Europa Liberă: Din anchetele publicate de Rise Poject referitor la afacerile și proprietățile lui Liviu Dragnea un aspect a rămas...în aer. Ați aflat mai mult despre sinuciderea bizară, în toaleta avionului, a lui Costel Comana, patronul RegioTrans, personaj aflat în afaceri cu Dragnea?
Paul Radu: „Am mers pe urmele acestei sinucideri suspecte dintr-un avion în zbor între Bogota și Costa Rica.Vă spun în premieră că eu am locuit timp de două luni în Cumbuco, de unde a plecat Comana spre Costa Rica. În cele două luni, am locuit sub acoperire într-un apartament care aparținea grupului RegioTrans și am strâns multe informații. Astea erau principalele teme de discuție între localnici: unul era Dragnea, despre care ei știau că a fost prim-mnistru în România, și Costel. Toată lumea îl știa pe Costel, de la antrenorii de kitesurf, la ultimul localnic, fiindcă Comana era prietenos. Deci lumea nu își putea explica de ce să se sinucidă, mai ales că, doar cu câteva zile înainte, vorbiseră cu el, omul era în vervă, era în stare psihică bună. Noi la Rise am investigat moartea lui Comana în Costa Rica, unde autoritățile au emis un certificat de deces. Am verificat și ipoteza că a fost o moarte aranjată, însă, dacă urmărești documentele, afli că Costel Comana a murit în acel avion, a fost dus la morga de lângă aeroport și acolo s-ar fi făcut o autopsie. Așa spun documentele și oricât de ciudat e, ele susțin varianta sinuciderii. Mai departe, noi nu putem să facem speculații”.
Europa Liberă: Fiindcă ai început în presa de aici, ai putea să faci o evaluare în privința respectării deontologiei profesionale în jurnalismul din România?
Paul Radu: „În România linia dintre editorial și știre nu se respectă, se confundă investigația cu comentariul, iar în comentarii se fac afirmații neacoperite de dovezi. Multă lume își ia informația impură de la diverși formatori de opinie. Nu e un fenomen românesc acesta, se întâmplă peste tot în lume fiindcă jurnaliștii nu își fac treaba corect din mai multe motive. Jurnaliștii de investigație sunt foarte puțini. Apoi, jurnaliștii lucrează, de regulă, în companii media deținute de oameni de afaceri care nu țin cont de interesul public, ci de profit”.
Europa Liberă: Cred că ești de acord că, de multe ori, cei care dețin în proprietate companii media, nu le consideră afaceri, ci instrumente în lupta politică, în competiția de business...
Paul Radu: „Așa e. În primii ani de Rise, dacă sunam să punem întrebări într-o anchetă, prima întrebare era „cine este în spatele tău, cine te-a pus?”. Mai eram întrebați de unde avem informația, după care apăreau speculații la televiziune cu intenția de a ne discredita. Îmi amintesc că apărea la un moment dat o avocată a domnului Dragnea care a spus pe un post „Am primit acum mesaj pe telefon, am aflat că cei de la Rise au angajat o firmă de detectivi din Londra să îl urmărească pas cu pas pe Dragnea”. Scenariul acesta l-am auzit de nenumărate ori și înainte, de la Nicu Gheară și de la alții despre care am scris. Ei își imaginează că sunt conspirații, nu pot crede că sunt jurnaliști care își fac munca cinstit. E un fenomen cultivat de-a lungul multor ani și e greu să convingi că nu e decât munca onestă a unor jurnaliști, în interes public, fiindcă în mintea lor publicul nu există. Poate nici conceptul de independență a jurnalistului”.
Europa Liberă: Voi, la Rise,aveți discuții interne pe diversele restricții pe care meseria noastre le are, ca protecția vieții private, a imaginii ș.a., sau sunt gata stabilite în rețea, e clar și nu mai e nevoie de dezbateri?
Paul Radu: „Nu e clar de la început unde este limita, e greu să spui că ăsta e modelul, matricea în care ne încadrăm întotdeauna. Documentele, dovezile, declarațiile oamenilor sunt mereu diferite, fie că sunt video, fie audio, fie pe hârtie. La fiecare subiect avem discuții, ce prezentăm, ce nu prezentăm, până unde mergem. Orice jurnalist de investigație are mult mai multă informație decât folosește, ea trece prin filtre, se face fact-checking, iar dacă nu se poate dovedi ceva, nu publicăm, chiar dacă suntem convinși că informațiile sunt adevărate”.
Europa Liberă: Este o situație specială acum, în criza COVD-19. Industria media e și ea în deficit ca toată economia. Crezi că un ajutor dat presei de guvern, mai ales că a fost adoptat un act normativ pentru o campanie de informare plătită, aduce atingere independenței mass-media?
Paul Radu: „Vă răspund cu o scurtă poveste. Când eram mai tânăr, am locuit o vreme în Congo Kinshasa. Eram calat pe principiile nobile ale profesiei și le aplicam riguros. Am stat de vorbă cu jurnaliștii de acolo. Cei mai mulți aveau două-trei joburi. Mulți făceau radio, iar jurnalismul pe care îl practicau era amestecat cu meseria de purtător de cuvânt, de exemplu pentru guvernator. Cum poți să fii jurnalist de investigație, dacă ești purtătorul de cuvânt al guvernatorului? Însă, dacă te uitai la banii pe care îi făceau oamenii ăștia, vedeai că din jurnalism ar muri de foame, și el și familia lui. Sigur, e vorba de Congo, unde sărăcia e extremă, iar boala umblă pe stradă. În astfel de situații îți pui întrebări: cum să trăiască acel jurnalist, cum să împace sărăcia cu dorința de a face presă. Ei reușeau totuși să scoată și materiale bune de presă, scoteau și materiale de PR. Dacă nu poți schimba sistemul, atunci trebuie să accepți compromisuri. Sunt și țări din Balcani unde nu prea sunt surse de venit pentru media și compromisul e la ordinea zilei. Nici organizațiiile ca Rise Project nu ar putea trăi din donații de 3 euro în aceste țări., fiindcă lumea nu are de unde. E un cerc vicios aici, dacă ești dependent de bani de la guvern, de la primărie, de la consiliul județean, atunci se modifică și abordarea jurnalistului. Nu servești publicul, ci pe cel care te plătește. Ar trebui luat totul de la zero, reformat tot sistemul, ceea ce e greu. Sunt lucruri ce țin de cultură și de felul cum e așezată industria media”.
Europa Liberă: Totuși, sunt guverne din țări dezvoltate ca Franța, Italia, Marea Britanie, SUA, care au fonduri strategice pentru susținearea mass-media, alocate cumva birocratic, cu aplicații, cu criterii etc.
Paul Radu: „Cred că e un compromis digerabil. Dacă banii publici alocați pentru mass-media sunt distribuiți transparent, cu un filtru foarte bun, iar presa are mijloacele ei de a se distanța de interesele acelui guvern, fie politice, fie economice, atunci e în regulă. Pentru asta presa trebuie să aibă un board propriu puternic care să negocieze cu guvernul, să impună ferm, prin contract, să nu existe interferențe editoriale”.
Europa Liberă: Din păcate, presa nu are o voce ca breaslă în societatea românească. Se vede și în felul cum a eșuat în a desprinde mediile publice, TVR și SRR, de interesele politice.
Paul Radu: „Sunt tensiuni peste tot unde există medii publice. Și e normal, e vorba de bani publici. Vedem chiar la BBC ce discuții sunt, cât de atacat e: dacă vorbește despre Brexit, de ce vorbește, dacă nu vorbește, de ce nu. Mie îmi place modelul National Public Radio din Stalele Unite, care e independent. Tot despre negociere e vorba: presa e cea care trebuie să impună condiții, punându-se la masă, în condiții egale, cu politicul”.
Europa Liberă: Ai studiat jurnalismul la Timișoara, promoția 1998, la Universitatea de Vest. Cu ce bagaj ai plecat în profesie după anii de studenție?
Paul Radu: „Am plecat din facultate cu o grămadă de idei, asta a fost grozav la UVT, era o efervescență de idei. Uneori eram răzvrătiți împotriva profesorilor, eu eram pe atunci membru într-o mișcare punk în Timișoara. A fost o perioadă extraordinară, o trambulină spre lucrurile pe care le-am făcut mai târziu. De asta e importantă facultatea, nu doar să colecționezi niște cunoștințe, ci fiindcă îți dă un bagaj care trebuie să fie atât de ușor încât să îl poți căra peste tot fără să îți devină povară, ci să îți catalizeze mereu entuziasmul. Îmi amintesc de discuțiile, controversele cu colegii, cu profesorii, cu dumneavoastră. Ele deveneau o zonă de efervescență care alimenta dorința noastră de a face o meserie incitantă”.
*Fundația Skoll, înființată în 1999 de omul de afaceri de origine canadiană Jeff Skoll, numărul 131 pe lista Forbes a miliardarilor americani, oferă anual premii pentru antreprenoriat social. Până în prezent, fundația a premiat cu 800 milioane dolari 116 organizații și 144 antreprenori sociali. Recent, Jeff Skoll a făcut o donație de 100 milioane dolari pentru echipamente anti COVID-19.
Facebook Forum