Îmi revăd bunicul, avocatul Mihail Policrat, cum stătea aplecat peste radio, cu fruntea sprijinită în palmă ascultând. Lumina slabă venea de la o veioză mică, draperiile erau trase, sonorul era minim…se asculta cu speranță, cu frică, cu mare frică dar și cu o și mai mare foame de adevăr. Se asculta câteodată cu lacrimi.
Vocea Europei Libere exprima tot ceea ce gândeam noi și nu aveam voie să vorbim despre situația din țară. .. aici până și gândului îi era frică să ființeze.
Radio Europa Liberă a reprezentat la un moment dat UNICA voce ce ne dădea speranțe de normalitate și de adevăr....într o dictatură aberantă și mincinoasă. Era gura noastră de oxigen într un timp toxic și sufocant
În decembrie 89, cu radioul în brațe plângeam în hohote când am auzit cum se trăgea în oamenii din Timișoara și nu aveam încredere decât în informațiile auzite la "Europa Liberă".
Faptul că Europa Liberă s-a întors în România nu poate decât să mă bucure. Cum vremurile s-au schimbat, voi urmări site-ul ... cu aceeași foame de normalitate, democrație și ADEVĂR.
