Ofensiva lansată de Vladimir Putin constituie un punct de cotitură al războiului, susțin oficialii americani, dar asaltul asupra Donețk-ului nu a început sub cele mai bune auspicii pentru ruși.
Pierderile grele suferite în asaltul de la Vuhledar - peste 30 de blindate distruse - amintesc de dezastrul traversării râului Serverski Doneț în mai 2022.
Le amintesc însă bloggerilor pro-ruși, care numesc Vuhledar una dintre cele mai mari „înfrângeri” ale armatei de la începutul invaziei în Ucraina, dar nu și Ministerului rus al Apărării care tace în legătură cu episodul.
Tace și Vladimir Putin, care, într- o emisiune televizată difuzată pe 12 februarie, a lăudat flotele sale din Pacific că au luptat „eroic”, dar nu a pomenit nimic de pierderile de la Vuhledar suferite de Brigada Mecanizată 155 de Infanterie Navală a Flotei Pacificului.
Ca și altă dată, adevărul este escamotat dintr-un motiv simplu: trebuie susținut discursul unei ofensive de succes, spun experții de la Institutul pentru Studiul Războiul (ISW).
De altfel, Putin nu a făcut decât să meargă în siajul declarațiilor optimiste ale ministrului Apărării, Serghei Șoigu, care pe 7 februarie susținea că forțele ruse dezvoltă cu succes o ofensivă la Vuhledar.
Deși nu există date despre numărul celor uciși în acestă bătălie, Ministerul britanic al Apărării sugera într-un raport de duminică că „în ultimele două săptămâni, Rusia a suferit probabil cele mai mari pierderi din prima săptămână a invaziei din Ucraina”.
Tot experții britanici spun însă că este probabil ca obiectivul imediat al rușilor să fie avansul spre vest, până la râul Zherberets. Deocamdată însă, forțele rusești nu au reușit să străpungă linia frontului ucrainean.
„În general, imaginea operațională actuală sugerează că forțele ruse primesc ordine să avanseze în majoritatea sectoarelor, dar că nu au acumulat suficientă putere de luptă ofensivă pe nicio axă pentru a obține un efect decisiv”, completează specialiștii din Marea Britanie.
Un punct de cotitură
Așa cum avertizează oficialii americani, războiul a ajuns într-un „punct de cotitură”, iar forțele armate ucrainene trebuie să aibă succes pe câmpul de luptă atâta timp cât primesc un nivel ridicat de ajutor occidental.
Washington Post scrie că există dezacorduri între Statele Unite și Kiev cu privire la modul de abordare a desfășurării ostilităților, în special în ceea ce privește orașul Bahmut (regiunea Donețk), locul unora dintre cele mai crâncene lupte.
Analiștii militari americani consideră nerealistă menținerea simultană a Bahmut și lansarea unei contraofensive de primăvară de amploare pentru a recuceri un teritoriu mai important. Dar pentru ucraineni și președintele Zelenski, Bahmut are o semnificație simbolică.
Dacă Rusia capturează Bahmut, „nu va duce la nicio schimbare strategică pe câmpul de luptă. Rușii vor încerca să o prezinte în acest fel, dar în realitate este doar un punct pe hartă, pentru care au cheltuit cantități incredibile de sânge și resurse”, a declarat un oficial american, potrivit sursei menționate.
Avantajele Rusiei vs nevoile Ucrainei
Motivele de îngrijorare privind soarta războiului sunt multe și nu lipsite de temei, pentru că Rusia are suficiente rezerve, în special umane, pentru a aduce întăriri pe linia frontului, iar mașinăria de război funcționează și ea în pofida sancțiunilor occidentale.
Analiștii militari apreciază că Putin are la dispoziție până la 300.000 de oameni, cu circa 100.000 mai mulți decât la începutul invaziei. Între 150 - 170. 000 sunt cei mobilizați în primul val din septembrie, care au fost dislocați pe fronturile din Donbas și Zaporojie.
Potrivit istoricului Armand Goșu, „plusurile pentru mașina de război a lui Putin sunt:
- ofițerii au învățat lecțiile administrate de ucraineni anul trecut, cel puțin parțial, așa încât n-o să mai vedem repetate greșelile tactice din primele luni de război;
- industria Rusiei este mobilizată pentru război și vedem de câteva săptămâni tancuri, rachete, piese de artilerie și muniție.”
Este vorba de tancuri moderne și de rachete noi. Ca dovadă, în 10 februarie Rusia a lansat peste 100 de rachete balistice și de croazieră. Un lucru este clar, Rusia domină la capitolul muniție, spune Armand Goșu.
De partea cealaltă, ucrainenii au nevoie disperată de arme grele și chiar dacă deciziile au fost luate la nivelul aliaților, prea puține din cele promise au ajuns pe front în ultima perioadă.
În acest sens, apelul la furnizarea de sprijin pentru Ucraina al secretarului general al NATO, Jens Stoltenberg, înaintea summitului de la Bruxelles al miniștrilor de apărare, pare redundant.
„Săptămâna viitoare marcăm primul an al teribilului război din Ucraina, o invazie la scară largă a Rusiei asupra Ucrainei, și nu există semne că preşedintele Putin se pregăteşte pentru pace. Ceea ce vedem este contrariul, el se pregăteşte de mai mult război, de noi ofensive şi noi atacuri. Aşa că este chiar mai important ca aliaţii şi partenerii NATO să furnizeze mai mult sprijin pentru Ucraina”, a spus secretarul general.
Remarcabil este, a punctat Stoltenberg, că „suntem uniți ca întotdeauna”. Într-adevăr, Occidentul a rămas unit dincolo de unele divergențe de viziune, în special cele din spațiul franco- german, iar Vladimir Putin a trebuit să facă față acestei realități la care nu se aștepta.
Unitate, da, dar în tempouri diferite. Germaniei i-a luat luni de zile să se decidă dacă trimite sau nu tancurile Leopard 2 și a cedat doar când SUA a anunțat că va furniza Ucrainei tancuri Abrams. Macron în Franța a teoretizat îndelung asupra încheierii unei păci contra cedării către Rusia a regiunilor ocupate.
Stoltenberg a atras atenția că în momentul acesta urgența este de a trimite ceea ce s-a promis - vehicule blindate și tancuri- avioanele de luptă nefiind o prioritate.
„Nevoia urgentă este acum să livrăm ce s-a promis deja, să livrăm vehicule blindate, vehicule de infanterie de luptă, vehicule germane Marder, vehicule americane Bradley, şi bineînţeles, de asemenea, tancuri de luptă, Leopard, şi celelalte tancuri de luptă care au fost promise. Şi vedem că aliaţii îşi intensifică livrările. Avem nevoie de instrucţie, avem nevoie de echipament, avem nevoie de muniţie şi este exact ceea ce furnizează aliaţii şi va reprezenta o chestiune principală la reuniunea de astăzi de la NATO”, a declarat secretarul general al NATO, citat de CNN.
Avioanele de luptă nu sunt o „prioritate” și pentru că aliații au refuzat in corpore să le furnizeze.
Ce vrea Putin
Lansarea ofensivei înaintea împlinirii unui an de la invazie are pentru Putin o valoare simbolică. Scopul pe termen scurt al Rusiei este de a cuceri porțiunea rămasă sub control ucrainean din regiunea Lugansk pentru a avea o victorie pe care să o „vândă” poporului rus, potrivit șefului administrației militare din regiune.
Rusia urmărește să cucerească întregul Donbas, care cuprinde regiunile Donețk și Luhansk ale Ucrainei, susține acesta.
„Vor face tot posibilul să ajungă la granițele administrative pentru a avea ceva de vândut populației Federației Ruse.”
În timp ce Rusia controlează deja aproape toată regiunea Lugansk, zone mari din regiunea Donețk sunt încă în mâinile ucrainene, inclusiv importantele centre urbane Kramatorsk, Sloviansk și Bakhmut.
În opinia analiștilor, obiectivul lui Putin e să termine războiul fără ca Ucraina să obțină o victorie relevantă pe câmpul de luptă.
